1,935 matches
-
prezentul paragraf, sunt două asemenea exemple : sodomonar = solomonar + Sodoma și far mazon = francmason + farmece. Dar și soluția inversă este, în principiu, posibilă, și anume ca ungurii (și de la ei sârbii ?) să fi preluat termenul românesc (z)grăbunțaș pentru a desemna magul cu puteri meteorologice. Un argument în această privință este faptul că - spre deosebire de termenul românesc, care înseamnă grindinar - termenul maghiar și cel sârbo-croat nu au un înțeles concret în limbile respective, căutându-li-se de aceea originile în limbi ale populațiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
constată teologii - se referă la așa-numita artă de a-i combate pe demoni. El are meritul de a fi adunat în opera sa tradiții populare despre Solomon, pentru a face astfel din «fiul lui David» un mare exorcist, un mag prin excelență” (203, p. 183). De altfel, Josephus Flavius descrie un ritual de exorcizare „solomonian”, la care pretinde că a fost martor ocular. Am văzut, de pildă, cu ochii mei cum concetățeanul meu, numit Eleazar, i-a eliberat pe unii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de pe malurile fluviului Borysthenes”) practicau narcotizarea nu doar prin inhalarea fumului unor plante stupefiante, ci și prin administrarea unor poțiuni psihotrope. În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante miraculoase” pe care le utilizau magii. Ele ar fi ajuns la cunoștința naturalistului roman prin intermediul lui Pitagora și Democrit, „care au călcat pe urmele magilor persani”. Poțiuni din aceste plante provoacă „vedenii îngrozitoare și amenințătoare”, „delir și viziuni miraculoase”, „puteri divinatorii” etc. Una dintre aceste plante
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poțiuni psihotrope. În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante miraculoase” pe care le utilizau magii. Ele ar fi ajuns la cunoștința naturalistului roman prin intermediul lui Pitagora și Democrit, „care au călcat pe urmele magilor persani”. Poțiuni din aceste plante provoacă „vedenii îngrozitoare și amenințătoare”, „delir și viziuni miraculoase”, „puteri divinatorii” etc. Una dintre aceste plante - identificată de cercetători cu cana- bisul (82, p. 156) - ar crește în nordul Persiei (Bactria), dar și în estul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apărare, deci să te bazezi pe "ortodoxie" și să-i alungi pe eretici, să-l opui pe "noi" lui "ceilalți" ca să fixezi bine terenul și să atenuezi impactul. Freud, savantul, se transforma sau se lăsa transformat în călăuză, erou sau mag; devenea, în același timp, Hristos și Sfîntul Pavel, Întruparea Verbului și generalissimul recunoașterii sale. Lucrul freudian este dintr-o dată învestit de fondator cu funcția de cauză, "care trebuie să cîștige și mai mult teren ca să nu-l piardă pe cel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dispus vreodată o religie a mîntuirii pentru a cuceri lumea. Calvin a produs întreprinzători și Marx călăi fiindcă ultimii erau conținuți de cei dintîi? Iată venirea la putere a capitalismului și a comunismului transformată în epifanie, înfățișarea în prezența Regilor Magi a micului Rockefeller sau a micuțului Beria. Am așezat continuitatea în locul discreției ca să rămînem în sfera magică, care face ca aceleași să izvorască din același. Astfel procedează imageria pentru micul Iisus, nu teologia pentru Hristos. Transformarea Cuvînt/Trup ale cărei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
arătă spre reședința colonelului Fabien: "Care pe care"." Romancierul va face o eroare de psihologie (era prea curînd), dar un bun pronostic mediologic (audiovizualul înclină balanța "la dreapta", iar tipografia "la stînga"). Care pe care este un delir al anticipării. Magul Hugo face două anunțuri într-unul singur, ne prezintă două fațete, voltairiană și hegeliană, ale aceleiași intuiții. La Voltaire, "presa va ucide biserica", pentru că îl permite pe Luther. Victoria cărții asupra amvonului, a inteligenței asupra credinței, a opiniei publice asupra
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu prea e îmbucurător... Ce-i de făcut? Dacă-i să ne mulțumim cu gândul la ideal și să nu ascultăm lecțiile realității, trebuie în mod evident să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rând, răspunde unei somații interne, nevoii de a-și spori și proiecta propria ființă în solitudinea ei. Creația individuală e posibilă numai în societate, recte în stadiul de civilizație, pentru că numai civilizatul e apt de solitudine. În comunitățile gregare doar magul e singur; civilizația, presupunând conștiința individuală, dă fiecăruia această șansă. Iar creația individuală poate fi deliberat sustrasă receptării, precum acele sculpturi din unghiurile cele mai ascunse și inaccesibile ale catedralelor. Ele sunt nu mai puțin opere și sunt aceasta în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
valorizată de M., care stabilește un parcurs ontologic alcătuit din trei cercuri: Destinul, Legenda și Ființa. Fiecare din acestea este compus, la rândul lui, din protagoniști numiți învățăcei (evoluând, pe rând, în Novice, Discipol și Hyperion), inițiator prohibitiv (numit Călăuză, Mag și Bătrân), feminitate ambivalentă (constituită din Ondina și Marta, Sofia și Poesis, Cătălina și Tomiris), precum și dintr-un spațiu adecvat (numit Sara pe deal, Locus amoenus și Sfera). Perspectiva diacronică, dedusă din investigarea antumelor și a postumelor, urmărește să acrediteze
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
putea intra În relație cu pneuma mundi, cu anima mundi, cu acea rețea de energii și influențe cosmice prin care poate fi controlat Întregul univers. Imaginarul avea o funcție de-a dreptul magică - el era folosit de practicienii imaginarului (alchimiști, magi, cabaliști) pentru a-și impune voința asupra spiritelor elementare, asupra duhurilor naturii, asupra spiridușilor care controlează elementele. Imaginarul avea așadar o dimensiune metafizică și era văzut ca o forță cosmologică. Cultura europeană moștenește până În secolul XX acest transcendentalism. E adevărat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ai spiritului, iar revelațiile lor vizează refacerea unității pierdute a individului și a lumii, recuperarea arhetipalului, a originarului. În Domnul clipei, contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită cu misiunea de „a recupera condiția primordială a omului” - descoperă că pomii înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa îngropată crește arborele primordial. Toate aceste viziuni
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
care se regăsesc în Cartea lui Daniel, vom prezenta și comenta pe scurt fiecare dintre aceste capitole. Capitolul 2: visul regelui În al doilea capitol al Cărții lui Daniel este relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că aceștia au păcătuit nu din vina lor, ci din neștiință -, în privința ereticilor poziția sa devine tranșantă. Aceștia din urmă trebuie pedepsiți aspru deoarece ei acționează în deplină cunoștință de cauză, în slujba diavolului. Ereticii denunțați ca „demonofori” sunt: Simon Magul, căruia romanii i‑au ridicat chiar o statuie; Menandru, discipolul celui dintâi, mag renumit în Antiohia, și Marcion, predicator al doctrinei despre două divinități diferite: a Legii Vechi și a Legii Noi (1 Apol. 26 și 56; DT, 82). Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poziția sa devine tranșantă. Aceștia din urmă trebuie pedepsiți aspru deoarece ei acționează în deplină cunoștință de cauză, în slujba diavolului. Ereticii denunțați ca „demonofori” sunt: Simon Magul, căruia romanii i‑au ridicat chiar o statuie; Menandru, discipolul celui dintâi, mag renumit în Antiohia, și Marcion, predicator al doctrinei despre două divinități diferite: a Legii Vechi și a Legii Noi (1 Apol. 26 și 56; DT, 82). Pe scurt, „demonii despre care vorbim nu se străduiesc să facă altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici în perechea, cu valoare complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu. haer., Irineu descrisese deja doi precursori ai Anticristului: este vorba de Simon Magul (I, 23, 1 sq.) și de Marcu, ereziarhul (I, 13‑21). Simon este prezentat ca părintele fondator al tuturor ereziilor, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu. haer., Irineu descrisese deja doi precursori ai Anticristului: este vorba de Simon Magul (I, 23, 1 sq.) și de Marcu, ereziarhul (I, 13‑21). Simon este prezentat ca părintele fondator al tuturor ereziilor, care a avut îndrăzneala de a cere apostolilor să îi vândă darurile Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 8): „în dorința sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
magiam scrutans), vrând ca mulțimea să amuțească de uimire” (I, 23, 1). Simon se pretindea întruparea Tatălui, coborât pe pământ pentru a salva Gândirea sa, care a fost închisă în trupul unei desfrânate din Tyr. Cum s‑a întâmplat aceasta? Magul afirmă că, după ce a creat îngerii și arhanghelii, Gândirea a fost luată prizonieră de aceștia și a fost obligată să se întrupeze rând pe rând în mai multe personaje feminine, printre care vestita Elena din Troia. În realitate, prin gura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a coborât ca să trezească oamenii din somnul ignoranței și să‑i elibereze de stăpânirea îngerilor răi. Legea, ca una care a fost dictată de aceștia din urmă, trebuie anulată prin autoritatea inspirației divine, cu care Simon se credea învestit. Mesajul magului samaritean este deopotrivă anticosmic, anarhic și apocaliptic. Mai întâi, el pretinde că salvează omenirea întreagă din mâinile îngerilor mincinoși. În același timp, el proclamă un întreg program de sabotare a convențiilor sociale. Preoții simonieni (mystici sacerdotes), spune Irineu, trăiesc libidinose
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elegante și mai bogate, cele a căror rochie este împodobită cu franjuri purpurii” (I, 13, 1). Minunile pe care le săvârșește sunt legate de euharistie și de darul profeției. Rostind o lungă formulă, minuțios elaborată, deasupra potirului de vin amestecat, magul pretindea că reușește să provoace venirea harului divin, vizibilă în schimbarea culorii lichidului (purpureum et rubicandum apparere facit). Ritualul cel mai interesant avea drept scop să confere unor femei darul „vorbirii în limbi” (glosolalia). „Inițiata” primea de la Marcu un potir
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de un „demon asistent” (daemon paredrus), ca și fiara din Apocalipsă 13, cu ajutorul căruia ucenicii săi simulează, la rândul lor, darul profeției. Mândră de a fi dobândit un atare dar, femeia devenită subit profetesă „se grăbea să îl recompenseze [pe mag], nu doar oferindu‑i bunurile sale, ci și trupul său, dornică să se unească întru totul cu el, ca să coboare împreună cu el în Unul” (I, 13, 3). Ca și Simon, Marcu este acuzat de folosirea filtrelor magice (amatoria) și de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor odihni împreună cu Cristos. Ultima zi, a opta, inaugurează împărăția cea veșnică. Auguste Luneau presupune, pe urmele lui Franz Cumont, că această tradiție a săptămânii milenare a fost împrumutată de Pseudo‑Barnaba dintr‑un curent rabinic influențat de teoriile magilor elenizați. Cele două motive de care tocmai am vorbit - cel al „mileniului pământesc”, împrumutat din literatura apocaliptică iudaică (fără legătură cu Apocalipsa lui Ioan) și cel al „săptămânii milenare”, propriu mediilor iudeo‑siriace - fuzionează pentru prima dată în fragmentul din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pistă. În opinia lui Origen, Ioan aduce o lămurire textului lui Matei, în sensul că elimină posibilitatea unei interpretări literale a pasajului. Căci, afirmă alexandrinul, în epoca Apostolilor, nu au existat decât doi falși mesia: Dositei al Samariei și Simon Magul, cel din urmă menționat de FA (8,9 sq.). Drept urmare, expresia „mulți anticriști” din fragmentul ioanic nu are nici un temei istoric. Ea trimite la ceva diferit, nu la o realitate istorică, ci la una de ordin spiritual. Potrivit lui Origen, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Unsul lor. Devenit stăpân al lumii, Anticristul se va arăta mai întâi cu „judecată” și „cumpătare”, trecând gradat, în cea de‑a doua parte a domniei sale, la crime fățișe. Recurgând la câteva citate clasice, din Daniel 7, Chiril completează portretul magului impostor, accentuând latura sa tiranică și sângeroasă. De asemenea, el nu uită să denunțe ilegitimitatea puterii acestuia („nu va moșteni împărăția de la părinții săi, ci va răpi domnia prin vrăjitorie”) (13). Până aici, discursul catehetului urmează cu rigurozitate o tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răzmerițe, să nu vă‑nspăimântați; că trebuie să fie mai întâi acestea, dar sfârșitul nu va fi curând” (Lc. 21,8‑9). [...] Căci după înălțarea sa la Tatăl, unii s‑au ridicat să spună: „Eu sunt Cristos!”, asemenea lui Simon Magul și altora ale căror nume nu mai este nevoie să fie spuse aici. Într‑adevăr, în ziua cea din urmă trebuie să se ridice noi cristoși mincinoși zicând: „Eu sunt Cristos” (Mt. 24,24). Ei vor înșela pe mulți și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]