1,754 matches
-
medium care pretindea că are puteri, dar ceea ce fusese scăpat din vedere era faptul că fizicienii și fiziologii din acea vreme puteau să-i fotografieze pe cei de aici fără știrea lor, cu pelicule infraroșii, detectând astfel artificiile lor de magicieni. De exemplu, acesta era cazul telekineziei sau al transportului la distanță al obiectelor, care se făcea de fapt prin fire aproape invizibile. Un subiect la modă era cel al ectoplasmelor, care pentru noi nu mai evocă decât o înjurătură a
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
animale sau plante comestibile, rezultă că se așteaptă în general de la acești oameni să asigure prin mijloace magice hrana populației. Alții trebuie să aducă ploaia sau să facă alte servicii comunității. Pe scurt, la triburile din centrul Australiei căpeteniile sunt magicieni publici." (Ibidem, p. 177). 483 Adrian Neculau (coord.), Psihologia câmpului social: reprezentările sociale, Iași, Editura Polirom, 1997, p. 5. 484 Ibidem, p. 6. 485 Platon, Republica, Partea a III-a, Cartea a IV-a, 511b-511a, traducere, note și comentarii de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Curierul românesc”, „Études balkaniques”, „Dix-hutième siècle” ș.a. Pentru ediția G. Călinescu, Viața lui M. Eminescu (2002) a fost distinsă cu Premiul Academiei Române. Cartea de debut din 1998, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele magicianului, are la bază teza de doctorat. Este un studiu doct de literatură comparată, elaborat cu spirit sistematic, începând cu definirea conceptului de baroc și continuând cu reconstituirea universului acestui concept și cu relevarea simbolurilor proprii barocului până la recepția lui în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
Neagoe Basarab și procedeele de artă ale Renașterii sau Ioan Inocențiu Micu-Klain, inițiatorul Școlii Ardelene. SCRIERI: Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919-1944) (în colaborare), I-V, București, 1997-2003; Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele magicianului, București, 1998; Renaștere și modernitate, București, 1998; Ériger une République souveraine, libre et indépendante. Mémoires de Charles-Léopold Andreu de Bilistein sur la Moldavie et la Valachie aux XVIII-ème siècle (în colaborare cu Alexandr Stroev), București, 2001. Ediții: G. Călinescu, Opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
un ziarist de la Contemporanul care, o dată pe săptămână, așterne câte o pastiluță antiimperialistă. Ori altul care, tot o dată pe săptămână, publica la Scânteia tot o pastiluță și tot antiimperialistă. Veți mai afla, poate, că tovarășul Corbu este unul dintre acei magicieni ai scrisului care reușesc, amestecând 200 de cuvinte, să scoată mereu câte un nou discurs pe care să-l rostească dl Ceaușescu, ca și cum ar fi fost scris chiar de el, concluzie ce apare clară ca lumina zilei atunci când cuvântarea se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi mijlocul de "a face mai repede", dar și de a face altceva decât ceea ce era deja în natură. Acesta este motivul pentru care în societățile arhaice, topitorii și fierarii sunt renumiți ca "stăpâni ai focului", alături de șamani, vindecători și magicieni. Dar caracterul ambivalent al metalului 53 T. A. Rickard, Mân and Metals, I, p. 149. 54 Vezi M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 46 sq. 55 Ibid., pp. 61 sq. Unele populații africane împart minereurile în "bărbați" și "femei"; în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre personajul cunoscut sub acest nume este faptul că a fost marcat de întâlnirile, dramatice și repetate, cu Iahve. Revelația căreia Moise i-a fost intermediar, a făcut din el, în același timp, un profet extatic și oracular și un "magician"; modelul preoților leviți și șeful charismatic prin excelență, care a reușit să transforme un grup de clanuri într-un nucleu de națiune, poporul lui Israel. 60. Religia sub Judecători: prima fază a sincretismului S-a convenit să se numească epoca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
totodată azvârliți în întunericul cel mai adânc (AV, IX, 2,17; cf. RV, VII, 99, 4 etc.). Acest conflict mitic reflectă lupta "zeilor tineri", conduși de Indra, împotriva unui grup de divinități primordiale. Faptul că zeii Asura sunt cunoscuți ca "magicieni" prin excelență (AV, III, 9, 4; VI, 72,1) și că au fost asimilați cu sudra, nu înseamnă că ei reprezintă pe zeii populațiilor autohtone preariene. În Vede, titlul asura constituie un epitet întrebuințat pentru oricare zeu, chiar pentru Dyaus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Indra împotriva Dragonului primordial, Vrtra (§ 68). Or, știm că Varuna, ca zeu primordial, asum, prin excelență, a fost identificat cu Vrtra. Această identificare a făcut posibil un șir de speculații esoterice asupra misterului bi-unității divine. 66. Varuna: Rege Universal și "magician"; /ta" și "măyă" Textele vedice îl înfățișează pe Varuna ca Zeu Suveran: el domnește peste lume, zei (deva) și oameni. El "a întins pământul, ca un măcelar care jupoaie pielea animalului ucis, și o așterne ca pe un covor înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
totodată, stricarea stricăciunii"24. Altfel spus, există măyă rele și măyă bune. În primul caz este vorba de "vicleșuguri" și de "vrăji", în special de vrăji de transformare de tip demonic, precum acelea ale Șarpelui Vrtra, care este măyin-u adică magicianul, trickster-ul, prin excelență. O astfel de măyă alterează ordinea cosmică, împiedică, de pildă, mersul soarelui sau ține apele legate etc. Cât despre bunele măyâ, ele sunt de două feluri: 1) măyă de luptă, "anti-măyă" folosite de Indra când își măsoară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a ordinii cosmice, ci și creativitate divină, totodată. Mai târziu, Cosmosul însuși va deveni, în Vedănta, o "transformare" iluzorie, altfel spus un sistem de schimbări lipsit de realitate. Revenind la Varuna, să precizăm că modalitatea sa de existență - suveran teribil, magician și maestru al capcanelor - permite o apropiere surprinzătoare cu dragonul Vrtra. Orice am crede despre înrudirea etimologică a numelor lor26, e de remarcat că ambii zei sunt în relație cu Apele, și în primul rând cu "Apele prizoniere" ("marele Varuna
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
căci, într-un context paralel, "căldura extremă" sau "furia" (menos, Juror, ferg, wuf) joacă un rol în ritualurile de tip eroic 24. Adăugăm că "încălzirea" prin diverse tehnici psiho-fiziologice, chiar printr-o alimentație extrem de condimentată, este atestată la vracii și magicienii culturilor primitive 25. Dobândirea forței magico-religioase de însoțită de o puternică căldură interioară; această "putere" însăși se exprimă prin termeni care înseamnă "căldură", "arșiță", "fierbințeală". Am reamintit acestea pentru a scoate în relief arhaismul și răspândirea considerabilă a rigorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oceane". Aluziile la calul Vântului și la zeii care intră în cel extaziat indică o tehnică șamanizantă. Vedele evocă, de asemenea, alte experiențe supranormale, în legătură cu personaje mitice (Ekavrătya, Brahmacărin, Vena etc.) care reprezintă probabil modele divinizate ale anumitor asceți și magicieni. Căci "omul-zeu" rămâne un motiv dominant în istoria spirituală a Indiei. Ekavrâtya este probabil arhetipul acestui grup misterios de vrătya, în care unii au vrut să vadă asceți sivaiti, "mistici", precursori ai yoginilor sau reprezentanți ai unei populații nonariene. În
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
invizibilă și invită întreg Olympul să contemple adulterul (Odiseea, 8, 266 sq.). Zeii izbucnesc în râs, dar sunt speriați totodată de această invenție, al cărei autor se dovedește nu numai un mare meșter, dar și un periculos vrăjitor. Ca zeu magician, Hefaistos leagă și dezleagă, în aceeași măsură, și, plecând de aici, el este și meșter în nașteri (o scoate pe Atena din capul lui Zeus). Nicăieri al tunde echivalența dintre magie și perfecțiune tehnologică nu este mai bine pusă în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cedalion. supranaturale 8. Mitologia lui Hefaistos concentrează izvorul unei forțe magice asemănătoare "secretelor meseriei" metalurgiștilor, fierarilor, meșteșugarilor, pe scurt, a desăvârșirii tehnologice și artizanale. Dar toate tehnicile își au izvorul și sprijinul în "stăpânirea focului", prestigiu împărtășit de șamani și magicieni, înainte de a deveni "secretul" olarilor, metalurgiștilor și fierarilor. Nu se cunosc "originile" lui Hefaistos. Nu s-a reușit să fie explicat nici prin moștenirea preelenică, nici prin tradițiile indo-europene. Structura sa arhaică este evidentă. Mai mult decât un zeu al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și hermetismului, până în secolul al XVII-lea. Deja de pe acum, filosofii greci vor vedea în Hermes logios-ul, personificarea gândirii. El va fi considerat posesorul tuturor cunoștințelor și în primul rând al gnosei secrete; ceea ce-1 va face "șeful tuturor magicienilor", victorios împotriva puterilor întunericului, căci "el cunoaște totul și poate face totul"24. Episodul din Odiseea, cu planta misterioasă moly, va fi continuu alegorizat, atât de greci cât și de autorii creștini. Se va vedea, în această plantă care-1 salvează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Asta se face, asta nu se face. Creditare, discreditare. Atașare, detașare, reatașare. Loc liber pentru Weber, Brundel, Aron etc., pînă la următorul tur de credință. Fiindcă acest joc al balanței și fiecare "decepție simbolică" determină apariția unei noi constelații de magicieni la nivelul discursurilor de autoritate. Acum se observă mai bine de ce cîmpul nostru specific de investigație este întrucîtva al nimănui. Teoretic, lăsat de izbeliște. Încolțit de construcții impozante pe care le cunoașteți foarte bine, fiindcă din nefericire ați făcut școală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
l 1 În seara zilei de 1 ianuarie 1956, evenimentele se precipită pentru mine și familia mea, dar nu în sensul în care oricine așteaptă, adică în sensul bun: Când mă văd acasă cu ghetele reparate, preschimbate de mâinile de magician ale domnului Toma într-unele mai frumoase decât cele noi, pot spune că respir ușurat, mă liniștesc. Și, liniștindu-mă, încep să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vreodată un ieșean care să nu știe câte ceva despre Paris, dar parizieni care habar n-au despre Iași sunt cu duiumul. "Copacul" lui John Fowles și copacul meu Clasic în viață, John Fowles este cunoscut cititorului român de câteva decenii. Magicianul, Iubita locotenentului francez, Turnul de abanos, sunt doar câteva din scrierile lui John Fowles traduse în limba română. (Le numesc "scrieri", cuvânt ce nu-mi place, pentru că este greu să identifici în creația lui Fowles o operă aparținând unui gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chiar mortal. Abia de îndrăzneai să tragi cu ochiul la aceste vase farmaceutice. Farmacia era locul cel mai interesant al comunei sau orașului. Nu era niciodată aglomerație. Farmacistul semăna cu personajele din care descindea în ereditate profesională (care erau odinioară magicieni, în aceeași măsură foarte respectați și foarte temuți) era totdeauna un personaj impozant, cu halat și bonetă, semănând cu un prelat. Dar ce minune era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
jucat un astfel de personaj. Este ea un echivalent al Ducelui din Măsură pentru măsură, o ființă superioară care știe mai mult decât ceilalți, sau este o ființă obișnuită atinsă de puterea dragostei? Știm că a Întâlnit În secret un magician cu care a studiat, dar ce exact, nu aflăm. După cum spunea Brook, În fiecare piesă a lui Shakespeare există o realitate vizibilă și alta secretă. Aventura vizibilă fiind trăită de actori și spectatori concret, sub forma voiajului În pădure, Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Turandot, Puccini a preluat piesa lui Carlo Gozzi. Aflasem despre Gozzi studiindu-l pe Meyerhold, care, ca și Vahtangov (care a regizat un spectacol istoric cu Turandot În teatru, Înainte să moară), avea un cult deosebit pentru Gozzi, fabulistul magician al teatrului, reinventator al commediei dell’arte. Dacă la Puritanii am Început prin a pune În scenă muzica pentru a ajunge să dau personajelor un adevăr, cu Turandot, dimpotrivă, am fost captivat de partea teatrală, iar muzica m-a cucerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și os (o păpușă manipulată cu un realism preluat din Bunraku), pe care o tânără prințesă Îl ținea În brațe ca pe un prunc. Privindu-l cu compasiune și duioșie, prințesa descoperea În el spiritul celui iubit, pe care un magician malefic Îl Închisese În acest trup umil. Celălalt moment era apariția diafană a cerbului. Amândouă erau imagini concrete, dar conțineau semnificații ascunse și niveluri diferite de Înțelegere: un sens spiritual pentru unii, mesaj pur poetic pentru alții. Cu ajutorul unor colaboratori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de ea. Revenind, pentru a încheia, la nemurirea ce pare să fie sfârșitul extrem al morții ca părăsire și ca metamorfoză, ca extază înscrisă pe cifrul simbolic al androginului, îmi permit să mă refer, dincolo de canalele obișnuite, la spusele unui magician ocultist, wagnerian de strictă observanță, pentru mulți un șarlatan, admirat de Anatole France, autor, între altele, al unei mici opere care mie îmi dă fiori, apărut în 1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
poezia ca limbaj, idee regăsită la reformatorii poeziei moderne. Ideea că lumea este o metaforă universală și atunci limbajul devine o scriere hieroglifă apare la Novalis. Charles Baudelaire consideră că adevărata poezie cuprinde magia verbală, iar poetul trebuie considerat un magician. Stéphane Mallarmé opunea cuvântul ideii, iar Cartea cuprinde o alchimie a cuvintelor. Mai mult decât la Mallarmé, în opera eminesciană, Cartea cuprinde un dor al ființării, iar poezia este un mod prin care poetul căuta cunoașterea universală". Iată de ce i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]