118,221 matches
-
taxez. Banca pe care stăteam era ocrotită de un castan rămuros din care începuseră demult să pice ghiulele. Chiar ne-amuzaserăm când una ma pocnise drept în creștet. Ne amintirăm așa cum strângeam castane toamna fie pentru școală, fie pentru casă. Mama le așeza printre hainele depozitate ca să fugărească moliile. Apoi, Arthur se oferi să ne cumpere câte-o înghețată. Ne lăsase pe bancă, puțin după ora 18. Crepusculul de seară venise și plecase. Se-nnoptase bine, când constataserăm că n-avem
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
privirile îndurerate ale fetiței care începuse și ea să scâncească. În nebunia aceea, femeia în halat se întorsese spre Vasilica și o apucase de umeri, scuturând-o: - Să nu te prind că mai faci de-astea! Poartă-te ca o mamă adevărată cu copiii, sau o să am eu grijă să nu mai primești nici o alocație! - Nu știu ce să fac cu ei, se răstise cu tupeu Vasilica! - Da’ cum să faci copii la cinșpe ani ai știut? Nebuno! - Am învățat, ce crezi!? O
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
că avea să-i scuipe asta în față femeii pe care o ura din tot sufletul. „Cel puțin nu îi nenoroci și pe copiii ăștia!” Cu ce îi nenorocise ea pe Ileana, Viorel și Sănducu, care începuseră să-i spună „mamă” bătrânei? Simți câteva lacrimi arzându-i obrazul. Nu mai plânsese din noaptea în care paznicul de la fermă o luase pentru prima dată la el acasă și o învățase cum trebuie să se poarte cu un bărbat care era interesat de
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
care inițial l-am luat cu împrumut de la Mitu lu’ Niculcea, dar care, obișnuindu-se repede, stătea mai mult la noi decât pe Mal la stăpânul lui de drept. Locul numit La Cimitir fusese demult împărțit de moșu’ Chircuț între Mama Moașa (Găzăroaia), nea Ilă, nea Titu și tatăl meu. Astfel, Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
care inițial l-am luat cu împrumut de la Mitu lu’ Niculcea, dar care, obișnuindu-se repede, stătea mai mult la noi decât pe Mal la stăpânul lui de drept.Locul numit La Cimitir fusese demult împărțit de moșu’ Chircuț între Mama Moașa (Găzăroaia), nea Ilă, nea Titu și tatăl meu. Astfel, Găzăroii i-a revenit partea arabilă ră- masă după donația pentru cimitir a bunicii ei, Bărnoaia, iar livada de pruni de pe coastă a fost împărțită în mod egal între cei
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Moto I: „Diferența între om și câine este aceea că dacă ți-l faci prieten, câinele nu te va mușca niciodată!” (Mark Twain) Moto II: „Oamenii m-au dezamăgit de multe ori, câinii - niciodată!” (Marian Pătrașcu) I Bunicul meu dinspre mamă, Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Citește mai mult Moto I:„Diferența între om și câine este aceea cădacă ți-l faci prieten, câinele nu te vamușca niciodată!”(Mark Twain)Moto II:„Oamenii m-au dezamăgit de multe ori,câinii - niciodată!”(Marian Pătrașcu)Bunicul meu dinspre mamă, Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu. De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica mea, Floarea Teșcuț, poreclită Teșcuțoaia, care în 1901 era să moară înecată în Olt. Era ... Citește mai mult HOBZOAICA ȘI TEȘCUȚOAIA*Bunica mea maternă, Floarea Costea, poreclită Hobzoaica, se apropia de 55 de ani, vârsta de la care
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu.De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica mea, Floarea Teșcuț, poreclită Teșcuțoaia, care în 1901 era să moară înecată în Olt. Era ... XX. MOȘU" CHIRCUȚ, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii octombrie
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
lui, își făcuse acolo o cămăruță numai a lui; trebuia să-i dau și lui vestea cea mare, nu? Chircuț îi era porecla, așa era cunoscut în Greblești și chiar în toată Loviștea. Porecla asta i s-a tras de la mama lui, Chirculeasa, care era fata lui Chirca Barna, stră-stră bunicul meu, cum ar veni. Citește mai mult Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii octombrie 1961, m-am dus pe Ulița Cimitirului, la Bobâltiu, frizerul, să mă tund. Trecusem în clasa
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
lui, își făcuse acolo o cămăruță numai a lui; trebuia să-i dau și lui vestea cea mare, nu? Chircuț îi era porecla, așa era cunoscut în Greblești și chiar în toată Loviștea. Porecla asta i s-a tras de la mama lui, Chirculeasa, care era fata lui Chirca Barna, stră-stră bunicul meu, cum ar veni.... XXI. GÂNDURI INSOMNIACE, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1619 din 07 iunie 2015. Elaborarea eseului de față are o ”istorie” atipică. Ea nu a
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi. Că mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam și i se luminează ochii, că ai copiilor. Curg în ei toate ninsorile lumii, trecute, prezente și cele pe care nu o să le mai vadă. Mă uit și eu și simt că-ncep să miros a iarnă
LA INCEPUT DE AN de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/La_inceput_de_an.html [Corola-blog/BlogPost/360736_a_362065]
-
și poruncilor date. În cazurile în care constata nereguli în îndeplinirea îndatoririlor dregătorilor sau comiterea unor fraude, domnitorul acționa cu severitate, pedepsind sau destituind dregătorul vinovat. Un astfel de caz este cel al clucerului Costandin Știrbei , (rudă cu domnul prin mama sa) care se bucurase de mila domnească, primind dregătorii însemnate. Atunci însă, când a delapidat o parte din sumele strânse din birul datorat de județul Mehedinți-misiune cu care fusese însărcinat în mod expres de domn-iar, prins fiind încercase să înșele
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Varvara_magdalena_maneanu_1401343912.html [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
discret - au pus caii la căruță, în care au aruncat în grabă ce au crezut că e mai necesar, și am plecat cu toții spre Bugeac. Pe drum am fost ajunși de activiști călare, eu și Ludmila am fugit, iar pe mama și tata i-au legat pe capra căruței, spate în spate și ..., nu a mai putut continua Irina, înecând-o lacrimile. Te rog să mă scuzi! -Și părinții? a întrebat-o Manu, când a crezut că s-a liniștit. -De
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
nu i-am mai văzut. Nu știm nimic de ei. Ori au fost duși în Siberia, ori executați, dacă tata a fost considerat trădător, el fiind și funcționar financiar în acel orășel. -Ce naționalitate aveau părinții tăi? -Tata era rus, mama tătăroaică. -Tu ce limbi vorbești? -Numai rusa, învățată în casă și la școală, și româna, învățată de la copiii vecinilor, cu care mă jucam. Prins totuși de oboseală, Manu a început să caște și s-a îndreptat spre pat, încercând să
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
care începuse a-i trezi fel și fel de neliniști, s-a întors cu fața spre partea opusă. Manu a simțit un picior cald cu pulpa-i moale peste șoldul său. Făcând pe adormitul care vorbește în somn, a strigat: „Mamă, ia sacul ăsta de pe mine!”. Piciorul a fost retras, dar a simțit o mângâiere pe fruntea-i rece, apoi un braț cuprinzându-i grumazul și în spate parcă i se împlântaseră două pâini fierbinți, în timp ce în ceafă simțea o respirație
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
stejarii străpung cerul,/ Aici vulturii își fac cuibul./ Aici ziua este noapte/ Și noaptea este zi,/ Aici stelele dau lumină,/ Aici privighetorile cântă./ Greierii și licuricii/ Noaptea o fac zi, dansând./ Și roua prin livezi/ Hrănește verdeața, căprioare./ Kosovei, acestei mame divine,/ Cine i-a făcut nedreptate,/ Cu bună sau fără bună voie?!” Poetul este conștient de evenimentele timpului pe care le trăim, pentru exodul ca o rană nevindecabilă în sânul societății albaneze. Lui îi plânge sufletul, simte durere în inimă
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1477730082.html [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
sânul societății albaneze. Lui îi plânge sufletul, simte durere în inimă. Poetul privește ziua de mâine ca o cornișă cu geamul spart. Autorul îi stigmatizează pe ”afaceriștii nesimțiți” și visează ca viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje pline de viață și metafore frumoase cu brațele mamelor care poartă speranțele ca vulturii când zboară peste zăpada munților: ”Zâne de munte/ Mai puternice decât piatra și amnarul/ Apărau pragul casei/ Iubind faima Albaniei”. Versurile
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1477730082.html [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
de mâine ca o cornișă cu geamul spart. Autorul îi stigmatizează pe ”afaceriștii nesimțiți” și visează ca viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje pline de viață și metafore frumoase cu brațele mamelor care poartă speranțele ca vulturii când zboară peste zăpada munților: ”Zâne de munte/ Mai puternice decât piatra și amnarul/ Apărau pragul casei/ Iubind faima Albaniei”. Versurile acestui volum radiază speranța de viață, perspectivă și mândrie. În fine, merită adăugat faptul
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1477730082.html [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
cu o prietenă, buna chimista și farmacista. Vom discuta la telefon. S-au despărțit atât de triști la vamă. Băiatul ațipise, era încă sub impresia neplăcută a despărțirii de tatăl său. Îi era dor de el, i-ar fi spus mamei că dorește să rămână la tata. Acele câteva zile de vacanță, petrecute împreună cu Virgil, i-au dat băiatului o anume siguranță bărbăteasca, de adolescent în devenire. Era încântat. Îi povești mamei și lui Ștefan cum a învățat să schieze, cât
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469092779.html [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
Îi era dor de el, i-ar fi spus mamei că dorește să rămână la tata. Acele câteva zile de vacanță, petrecute împreună cu Virgil, i-au dat băiatului o anume siguranță bărbăteasca, de adolescent în devenire. Era încântat. Îi povești mamei și lui Ștefan cum a învățat să schieze, cât de frumos a fost în Bucegi. — La revedere, Ștefan, îi spuse Ovidiu. Nu-ți face griji, tata e bine și dacă mama îmi dă voie, voi veni din nou în următoarea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469092779.html [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
bărbăteasca, de adolescent în devenire. Era încântat. Îi povești mamei și lui Ștefan cum a învățat să schieze, cât de frumos a fost în Bucegi. — La revedere, Ștefan, îi spuse Ovidiu. Nu-ți face griji, tata e bine și dacă mama îmi dă voie, voi veni din nou în următoarea vacanță. Acolo sus, la munte, va fi încă zăpadă. Dar acum ațipise. Orele de somn au fost prea puțin l-a doborât și căldura din mașină. Sărutul de despărțire este cel
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469092779.html [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
dar că orice iubire și asta a luat sfârșit. Dar cu tine doresc să rămân, tu îmi dai tot ce nu am avut și nu am primit de la soție! — Criști, te înțeleg! Și pe tata l-am auzit spunând asta mamei și nu înțelegeam. Acum înțeleg! Bărbații rămân tineri și dornici de sex. E urât să gândesc astfel, dar acesta este adevărul. Ești un adevărat leu în pat... nici colegii... Nici colegii... Și-a dat seama că a făcut o mare
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469092779.html [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
ceva fără de care cântărețul nu s-ar deosebi de piatră. În piatră e tăcerea pietrei, pe când în cântec e vocea umană și sufletul. De unde răzbate la dumneavoastră darul acesta al cântecului, care este talentul și dragostea? Am moștenit glasul de la mama. Unde e așezată de destin cumpăna drumurilor de viață și de cântec, în ce vă privește? Pe când aveam paisprezece ani am plecat la București, unde m-am perfecționat pe plan muzical. Am urmat Școala Populară de Artă, în 1982, pe
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404506876.html [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
brațe inopinant,exact ca musca după spray.Iar nasul îmi rămâne înfipt în pieptul generos al dumneaei,adulmecînd miros de atmosferă încinsă care tindea să dea foarte rapid, în fiert.Nu pare așa grăbită să mă elibereze. - Ia uite tati,mama se iubește cu ochelaristul ! mai toarnă și ăla micu' un pic de gaz pe focul pasiunii. Dar tati e de mult cu ochii ațintiți asupra mea. Nu știe exact cum să reacționeze așa că stă-n expectativă. - A fost doar un
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]