1,974 matches
-
Vățătorii au bani.’ Fujiațâ’ șî mai mulț’, că li-o dat ștatu’, de să să ’fujeze. Șâ-i șî depaaa’... D-apăi, dòmnă dragă, să-m’ daț’... - și spune cât. Mama zice că-i prea scump. Că, pentru cincizeci de kilometri, de la Mana, la Chișinău, plătise mai puțin de jumătate din cât cere el, pentru doar zece kilometri. Omul zice: - D-apăi, aci-i Ardial, nu Băsărabghie! Ș-apăi, nu-i bai de-aia, că io to’ mă-ntor’ cu căruța gòlă... Nu-i bai... Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi Locul, Afara... Găsim, În cele din urmă. - Așa trebuie să facă refugiatul?, o Întreb când am isprăvit. - Așa, cum? - De mână? Pe Întuneric? Și cu frică? Nu-mi place, refugiat! Nu vreau, refugiat! Eu vreau acasă la noi, la Mana... - Și eu - acum ziceam că suntem În excursie... - Zică alții că ziceau, eu nu știu cum e excursia și nu vreau excursie din asta: pe-ntuneric, de mână cu mama mea, când fac... Mi-e așa de rușine, mamă... - Te cred, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și lumină? Știi tu, de la clasă: căldura și lumina, ele două... - Nu-i nevoie de lumină, ca să dormim. Ba chiar știința ne Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
foamea, și setea și dorul și toate - de la Întuneric ni se trag... Cui Îi spune mama asta? Eu l-am auzit pe Moș Iacob zicând că vine Întunericul - el Îi spunea: Întunericime... Că vine, nu numai peste noi, cei din Mana, nu numai peste Basarabeni - peste toată lumea!, zicea el. Firește, exagera, cum zice mama. Mama continuă să zică: - Așa că ce facem noi? Noi Închidem ochii și dormiiim... Și Încă: - Când dormi, nu mai simți nimic, nici foame, nici durere, nici supărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aș primi-o înapoi... Rafael parcă l-ar fi văzut pierzându-se. Nu mai era Milică flăcăul ăla de la țară care făcuse o vreme pe dulgherul pe șantierele din București și pentru care postul ăsta de pedagog-supraveghetor fusese o adevărată mană cerească. Simțea nevoia să se odihnească, desigur, și de o slujbă curată, comodă, cât de cât onorabilă. S-o fi odihnit îndeajuns în ăștia șapte ani, iar de-acum o fi început să ruginească, să lâncezească, să se umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
funcționau, datând din epoca Sasanizilor. La săpăturile din Babilon au ieșit la iveală acumulatori fabricați acum patru mii de ani. Și, În fine, Chivotul alianței (care ar fi trebuit să conțină Tablele Legii, varga lui Aaron și un vas cu mană din deșert) era un soi de ladă electrică În stare să producă descărcări de ordinul a cinci sute de volți”. „Am văzut asta și Într-un film”. „Ei, și? De unde credeți că-și iau scenariștii ideile? Chivotul era făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană cerească, pară mălăiață în gura lu’ nătăfleață. Ce mai vrei? C X Fără îndoială că lui Leo aventura cu sorbonardul îi păruse o chestie perversă, pentru că în această perioadă jurnalul său se îndepărta de realitatea imediată și căpăta un caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a o obține. Este dispus chiar să piardă bani pentru a-și asigura imaginea de om plin de bani - ceea ce dăunează grav economiei de piață... Toate acestea se exprimă poate cel mai plenar în ambivalența de-a dreptul freudiană a mane lelor în imaginarul nostru colectiv. Pe de o parte, ele sînt expresia mereu adusă la zi și neinhibată a parvenirii sociale. Pe de altă parte - și tocmai de aceea -, manelele se expun ca țap ispășitor ideal, ca obiect al exorcizării
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
După cum ne putem da seama, nu există documente despre drumul în pustiu sau unele evenimente precum teofania de pe Sinai. Unele povestiri pot fi explicate însă plecând de la o cunoaștere mai acurată a condițiilor de viață din pustiul Sinai. De exemplu, mana despre care se vorbește în Ex 16 și Num 11 este un fenomen comun în această regiune. E vorba despre o secreție a unei insecte care se hrănește cu limfa unei plante obișnuite în această regiune, o specie de tamarisc
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la ce vă gândiți, vorbi ea deodată, fără să întoarcă capul. Și de-aceea nu ne reușește nimic, nici nu spunem, nici nu arătăm. Nu vă e mintea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se simțea agitată. — Bine, bine, într-adevăr bine. M-am bucurat să-i văd pe Alfa și Omega atât de fericiți. Trebuie să întâmpinăm cu bucurie asemenea străfulgerări de fericire pură și să ne înfruptăm din ele ca din mana cerească. — Nu toată lumea se bucură să-i vadă pe alții fericiți, răspunse Gabriel. Când discuta cu părintele Bernard, adopta un fel de a vorbi solemn, care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de autori: una (cea mai largă, firește) formată din mânuitori de condei (și-i numesc, prin sintagma aceasta uzitată și uzată, eufemistic!) sau, mai nou, de tastatură, pentru care încadrarea / înghesuirea oriunde, fie și în numita controversată direcție literară, e mana cerească, o șansă poate de a intra și de a rămâne pe undeva prin literatură, mai ales când n-au prea multe / nimic în comun cu arta, iar alta, cuprinzând poeți valoroși (nu la fel de numeroși, desigur!), care scriu neținând seama
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înfățișat. În afară de aceasta, se văd aici întâmplări neobișnuite care nu au mai existat și care par a fi călăuzite de Dumnezeu: marea s-a despicat; un nour v-a arătat drumul; din stâncă a izvorât apă; aici a plouat cu mană; toate lucrurile converg, prin urmare, întru mărirea voastră. Restul trebuie să-l faceți Domnia voastră. Dumnezeu nu vrea să facă totul, pentru a nu ne lua nouă libertatea acțiunii și partea de glorie care ni se cuvine. Și nu este de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
presă serioasă și internațională, cităm, “sufla un vânt cald pe alocuri”. Pe odihnitoarea întindere a fostelor terenuri întovărășite păștea o vacă. Ceva mult mai sus, la primul nivel al înălțimii, câteva grupuri de Candidați întru prășeau cu responsabilitate lanurile de mană cerească care, așa cum reflecta Cuvioșia Sa, Acachie cel Mic, păreau suficient de suficiente întru nutrirea noilor cotingente de enoriași. Nimic, nici măcar un micuț cutremur de gradu paișpe pe scara Richter von Alois Cedad Duce de Prezbortzegendeschenfiitch, nici falimentul sigur al
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246.000 pe lună și interzicerea folosirii folosinței comune după ora 21. Ar fi vrut să înjure
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mine ca pentru alți mulți cetățeni nativi ai scumpei patrii, una dintre cele mai obositoare zile nelucrative. De dimineață iubita consoartă m-a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs biblic ca și mana cerească, un produs fitoterapeutic și european despre care s-a scris mult, enorm de mult, începând cu academicieni și terminând cu vecina de la trei care, cumpărând o pungă cu acest minunat produs câmpenesc, a descoperit între altele și o bancnotă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui. 3. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai, nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pîine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul. 4. Haina nu ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țîșnească apă din stînca cea mai tare, 16. și care ți-a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă bine apoi. 17. Vezi să nu zici în inima ta: "Tăria mea și puterea mîinii mele mi-au cîștigat aceste bogății." 18. Ci adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
arătat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Își puse ochelarii, o cercetă cu luare-aminte și o lumină de mulțumire i se ivi pe față. ― Mititica, e aproape o copilă! Exclamația mamei avu asupră-mi efectul unei mane cerești. Am sărutat-o de mai multe ori pe amândoi obrajii, apoi, înșfăcînd-o în brațe am făcut câteva tururi prin odaie. Și acum, când îmi aduc aminte de această scenă, mă cuprinde o duioșie fără margini. ― Dacă o iubești, ia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
peștii pe care-i mîncam în Egipt, și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
-i mîncam în Egipt, și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mînia Domnului s-a aprins cu tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mînia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat, 11. și a zis Domnului: "Pentru ce mîhnești Tu pe robul Tău, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cu o întrebare casantă: cum apare bogăția în literatura română? Eu tocmai depliasem fișele cuminte redactate acasă, unde glosam lipsa culturii bogăției la români, alături de absența culturii (britanice) a victoriei, lipsa colocvialității (franco) salonarde și crunta carență a disciplinei (ger mane) a muncii în spațiul valah. De unde atâta Max Weber și „ethosul protestant al muncii“, atâta cult al economiei, prudenței, eficienței și slujirii, atâta simț civic și patos comunitar, atâta educație (sanitară, religioasă, gastronomică, vestimentară, militară, juridică, sexuală, estetică, arhitectonică, financiară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
circumstanțele atenuante. Unu: între cinci și nouă secole de întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație. Timp în care am slujit și plătit la turci, trăgând cu ochiul (și trădând boierește) spre Rusia franco (sau ger mano)-filă, ori către austro-maghiarime, deprinzându-ne sadomasochist cu duplicitatea bizantină, jocul viene zo-budapestan și tranzacționalismul balcanic (salvator material, dar sinucigaș metafizic). Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare violent divergente - ruso-leșească în Moldova, germano-maghiară în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]