1,797 matches
-
o pot recompune vreodată singura care mi-a arătat Steaua Polară; "Vlădeanule din Sânzieni, ca și străbunul vostru Vlad-haiducul, ești un armăsar tînăr și sălbatic, doar că pe tine te simt speriat de lupii din jur; nu te-am adus în mansarda mea să te apăr, ci să te dresez și dacă nu va coborî înapoi, în stradă, un inorog, ori un Ducipal, măcar voi ști că n-ai rămas mîrțoaga lor..." "Teona are ceva din femeia aceea" îmi zic îndurerat. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi spăl memoria de orice cunoștință științifică ori tehnică, după care să plec pe litoral, să mă angajez ajutor de bucătar, așa cum am fost în vacanța de după primul an de studenție. Voi primi o cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De mii de ani, datoria primului pas în dragoste revine bărbatului. Oare nu tocmai veșnicul zîmbet încurajator al doamnei blonde mi-a dat speranțe? Pretind că măcar la atîta lucru mă pricep; în anul acela întîi de facultate, femeia de la mansarda blocului Yanis m-a învățat totul, dar mai ales dacă pot face curte femeii cu care stau de vorbă ori ba. Și-atunci?! Rămăsesem, după cele întîmplate cu doamna blondă, cu gustul dulce al unui joc cinstit, la finele căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
căsătoria cu Livia?" Livia, viitoarea mea parteneră de viață; apoi doamna Cristescu și fata cu ochi frumoși, de la I.L.L.; atîtea suflete deosebite, revărsate în fiecare gest. Cum le-aș mai fi recunoscut și apreciat dacă nu era femeia aceea de la mansardă?! Ușa capitonată, pe care stă lipită privirea mea, se deschide încet, iar prin deschizătura făcută se strecoară secretara. Închide ușa cu grijă, trece pe lîngă mine și pune un dosar pe biroul ei, lîngă mașina de scris. Știți..., începe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hidrocentrale, Eu am găsit post de ajutor de bucătar la o cantină în Eforie Sud ce vremuri!... Seara, spre miezul nopții, cînd munca la cantină se termina, rămîneam împreună cu nea Ionică Vâslea, bucătarul-șef, ne așezam pe treptele vilei, la mansarda căreia dormeam, și discutam astronomie... Studentule, să am eu anii tăi!... ofta nea Ionică din cînd în cînd. Eu visam la vremea cînd voi termina Facultatea de Fizică... Nu-mi făceam proiecte anume; atît doar: visam. Tocmai mă despărțisem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi făceam proiecte anume; atît doar: visam. Tocmai mă despărțisem de Doamna Ana pur și simplu, înainte de terminarea anului universitar, femeia a dispărut din viața mea, dar își dusese la bun sfîrșit dorința de-a mă schimba: n-am părăsit mansarda ei ca inorog, dar nici mârțoagă nu riscam să mai rămîn, la cheremul lor, cum îmi spusese Doamna Ana... Începuse deja vă visez la o carieră literară; poate carieră era pretențios spus; asemenea atîtor mii de tineri condeieri, visam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începi să trăiești ca un OM... Mi-a urat noapte bună și a plecat. Vorbise ca Doamna Ana, dar mai cumpătat, pe un ton ferm, aproape rigid; parcă-mi păruse rău că pierdusem atîta vreme visînd la ea. Femeia de la mansarda blocului Yanis avusese altă stofă; se supăra adesea că nu-mi îndeplineam planul la lectura marilor capodopere ale literaturii, că mai trăgeam chiulul la vreun spectacol de operă ori de balet sau uitam pașii la dans, mai ales mișcările nervoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
învățase Doamna Ana. Poate copilul ei era de vîrsta mea, de-aceea mi-a și vorbit cu atîta căldură. Adună în tine tot ce-ți poate umple sufletul"... și asta la numai cîteva luni distanță de vremea cînd, urcînd la mansarda blocului Yanis, n-am coborît înapoi în stradă inorog, dar nici nu mai rămăsesem armăsarul tînăr și sălbatic, speriat de orașul mare în care venisem din dulcele tîrg al Ieșilor... "...ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi..." Vorbele astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
exclam eu furios, apoi întind gîtul spre ea și-i șoptesc: Oi fi eu un bădăran, oi fi eu un simplu pion, dar în spectacolul vieții stau pe scenă, joc la vedere, nu în culise... Asta am învățat stînd la mansarda unui bloc vreo șapte-opt luni, cu o femeie depre care n-am să știu niciodată cine a fost cu adevărat, deși mi s-a spus că a fost una dintre... femeile de lux ale Bucureștiului. Ți-a plăcut ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ana a mea a rămas în mine, o simt în tot ce fac mai bun, dar mai ales în patima mea pentru literatură, pe care a știut să mi-o cultive; după șapte-opt luni de "dresaj", n-am coborît de la mansardă inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și că au stat fugari, numai să nu semneze că dau pămîntul la colectiv? Ei au făcut-o, au sînge de Vlădean în vene, dar tu?! Pentru ce-ai venit în București? Doar să înveți Fizică?..." Pînă am urcat la mansardă, luam ca pe o glumă originea mea; riscam să mi se-ngroașe sîngele, să ajung o mîrțoagă... "Te vreau măcar armăsar, să scoți fum pe nări și să știi cînd să dai cu copita", mi-a ordonat odată Doamna Ana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voi avea cu ce mă prezenta; plus tot ce am scris pînă acum: adevărul vieții mele; "adevărul este întotdeauna revoluționar", spunea Antonio Gramsci... Dar mai important este că mă simt mîndu de mine însumi cînd mă gîndesc la femeia de la mansarda blocului Yanis; mi-a arătat unde-i Steaua Polară și nu trebuie să mai caut, rătăcind aiurea. Mîine nu, că n-am să mă pot ridica din pat, dar poimîine, cînd voi merge la combinat, dacă nu m-au dat afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de țigară. Georgiana îl alungase de la masă cu un simplu ronțăit de alune. De fapt, și eu am făcut la fel ca ea, oftă Clara, privindu-i gușa care se mișca sârguincios. Am lăsat trecutul să se scofâlcească într-o mansardă și m-am ocupat numai și numai de prezent. Ar fi vrut s-o întrebe despre Eduard. Ar fi vrut să audă de la Georgiana versiunea ei despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita la Cluj să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă lunară... dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino la mine acasă... Voi da-ntr-o parte perdeua albastră din fereasta mansardei mele și vom privi toată noaptea la lună... Ah! te iubesc, țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc! El se lipi ca un șarpe de ea și o strânse cu putere, astfel încît se-ncleștase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alții e pentru că într-adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă să răzima de părete. Vro
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în haina lor argintie o lumină dalbă ca visul de vară, iar bătrânul cioclu arunca încet, nepăsător, melancolic bulgării ce sunau pe scândurile uscate ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și intrai în mansarda mea, Ioan sta lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca noaptea pe perina albă și mînile unite asupra capului, fața neclintită și ochii închiși. Pe o masă alături cu patul sta o claie de cărți prăfuite, deasupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
convingere, că „acestea nu sunt funcționale”, fiindcă „de exemplu, nu au nimic comun județul Covasna cu județul Alba”. Haida-de, musiu Hunor! Ai ziso! Mare figură mai trebuie să fie și acest Kelemen Hunor, care așa i s-a năzărit la mansarda lui gânditoare și a și dat imediat pe goarnă că asemenea județe „nu sunt funcționale”. De unde știe el aceasta din moment ce ele nu au funcționat, în noua organizare, nici măcar o secundă! Desigur că și noi am aflat între timp că toate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acum cu mașina să te iau! 21 iunie, după șapte zile la Paris, șapte zile în care mi-am trăit cealaltă viață, viață de care aveam doar o intuiție vagă și pe care mi-am consumat-o poate definitiv în mansarda ei plină de soare din apartamentul moștenit în mijlocul Parisului de la fostul ei soț, de care abia divorțase și de care mai era încă disperat îndrăgostită, îmi povestește despre el în franceză, eu desenez, vorbește tot timpul și-și aprinde mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dă una după ceafă îndoindu-mă de durere, când m-am ridicat de jos era aproape dimineață, fără de pașaport, fără bani, cu genunchii loviți, abia pot să-mi mișc capul și încerc fără să dau de bănuit să revin în mansardă, Mireille mă aștepta vârâtă în patul meu, sperietura ei când dă cu ochii de mine, m-a dus direct la baie și m-a dezbrăcat de hainele prăfuite, buza de jos îmi sângerase până când sângele mi s-a închegat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore În șir. Așa ne-am Împrietenit. la litere nu era cine știe ce În seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. locuia Într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, Într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, Însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, Însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul Ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la geamul mansardei, În timp ce ea pregătea ceaiul. Am avut un noroc chior, pentru că e și foarte ieftin. Este exact ce-mi trebuie pentru lucru, spuse ea. — la ceva În genul Ăsta visam eu pe vremuri. Ne-am aprins țigări. — Și acum ? Nu cumva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în viață; durere de cap; encefal; eu; fără; fes; fire; gîndac; gînditor; gît; gleznă; greu; head; idei; importanță; inovare; intelectual; interes; isteț; înaintaș; încăpățînat; îngîmfat; îngrijit; învățat; judecată; lan; laudă; limpede; linie; de linie; listă; logic; look; lume; de lume; mansardă; medicină; meditare; memorie; migrenă; de minte; mintea; mintios; mîini; mînă; monedă; mort; motor; muiere; nas, craniu; necesar; negru; neuroni; obraji; de om; organism; oval; pagubă; și pajura; partea corpului; pat; pămîntului; persoană; de pește; de piatră; vai de picioare; piept
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
destin; deșert; detergent; dezastru; distrugere; distrus; drog; drum de țară; de pe drum; dulap; pe dulap; element; eu; făină; ceva fărîmițat; fin; frică; fumat; goliciune; greu; inexistent; iritație; a te înăduși; înecător; îngrijorat; înșelăciune; jegos; de pe jos; lemne; leneș; limită; magazin; mansardă; mare; materie; mereu; minciună; miros; mirositor; mizerii; mop; mort; muștar; narcotic; nasol; naștere; neant; neglijență; negură; neîngrijit; nemerituos; nepăsare; neplăcut; nesănătos; de nisip; din ochi; oraș; paf; paragraf; păcat; părăsit; pe; pete; pîclă; pleavă; prăfuit; prăjitură; primar bun; pulberi; pungă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în carieră; pe cer; la cer; ceruri; clădire; colbăit; în copac; cosmos; credință; culmi; cutremur; depărtare; direct; director; divinitate; la etaj; etern; eu; funcție; greutate; ierarhic; Iisus; imens; important; înălțător; înălțimi; de înălțimi; înaripat; îndepărtat; larg; liber; libertate; lumină; luncă; mansardă; măr; măreție; mijloc; moarte; mori; mulțumit; neatins; de neatins; necunoscut; nemărginire; nivel; la nord; obiectiv; om de succes; optimism; orientare; panoramă; pe; pește; priveliște; privi; privire; progres; putere; puternic; rang; rege; respect; reușită; ridicat; rugăciune; pe scări; speranță; spirit; o
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a "Luceafărului" (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica "Distinguo", iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu prietenii mai tineri. Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]