49,948 matches
-
Vasile Igna Poveste A făcut tot ce se putea: a iubit, a urât, a urcat Muntele, a străbătut Mările. Cineva îi face semn cu degetul și îi spune: nu ajunge! O ia de la capăt: aprinde lampa, coboară în peșteri, omoară o sută de urși, desenează zimbri și pui de bizoni. Nu ajunge! Și mai trec o mie de ani
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Leu! Personajul lung, lemnos, cioturos pe la fața figurei, sosind totdeauna singur, e Sîntimbreanu. Mai există personajul Lovinescu, a apărut și fostul oniric bărbos Florin Gabrea (complexat de faptul că nu mi-a trimis ultima lui carte, deși-i dădusem adresa). Marele Dorin Tudoran nu mă vede, ochelarii lui negri îl apără de nimicnicia noastră. Fratele Ioan se autoflagelează-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
contrar oricăror așteptări, o poziție antisemită. Liniștea lui 1931 părea, la o distanță de numai trei ani, un vis definitiv pierdut. Celebra prefață a lui Nae Ionescu la romanul De două mii de ani nu mai lasă loc de nici o îndoială: marele profesor alesese și el, cu prudență, un loc comod - ca toți oamenii mici. Evreul pe care îl admirase și pe care îl încurajase în anii „de liniște” trebuia acum „să sufere”. Să sufere și să îi fie limpede un lucru
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Ce zvelți, ce cavaleri, mi se păreau cei sprijiniți galant în tacurile lungi, subțiri, pudrate cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii! Țin minte și marea primă deziluzie. Vroiam să am o bilă a mea, numai a mea! Mama acelui unchi, o bătrînă urîtă și gheboasă ca-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect rotund, l-a muiat în apă, l-
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
scurt timp o senzație neplăcută și asta l-ar face să-și așeze una din palme peste cealaltă, să și le frece ușor, ca atunci cînd vrei să-ți intre în piele un balsam, tot așa cum făcuse odată, pe malul mării, cînd îmi luase palma mică într-ale sale și ea zvîcnise acolo, poate chiar strălucise puțin - o perlă, vîntul ridicase în jur dantelării de nisip, calde, acum însă își simte gîtul invadat de broboane de sudoare, ca și cînd ar
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el, și ai fi zis că brațele musculoase ale apei saline odată îl va spăla, trecând prin asprimea întortocheată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
și nucșoară?! 2) „Hm, acum o ciorbiță din măruntaie de gîscă sau niște ciupercuțe cu smîntînă!” Nu-mi rămîne decît să plescăi din limbă și să mă pregătesc pentru masa de prînz, unde-i voi întîlni pe fratele Ioan, pe marele Dorin, pe eternul Hobana etc... Simt că-mi piere toată saliva! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 23.VII.1980
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
Katia Fodor Încolțesc la marginea Pleoapei tale Sub o răsfrângere Umbroasă. Îți va lua Atâta vreme Să ocrotești această Livadă, Din calea mării Și a buruienilor Atâta nesomn vei îndura Din pricina secetei, Poame târzii vei culege, Amare în apropierea Sâmburilor Pe care le vei numi Iubire. * Resemanrea la Tot mai vădita Vremelnicie a zăpezii, Un imperiu sfâșiat De iarbă. De hoardele Primelor insecte
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
cuprinse în cartea publicată acum episoadele ultime ale vieții lui Iisus, cele de după Cina de Taină, comentariul urmărește traseul lui Christos din clipa trădării lui Iuda și a predării, pînă la întîlnirea cu ucenicii întorși la condiția de pescari pe Marea Tiberiadei, secvență pe care Ioan o așează la sfîrșitul evangheliei sale, într-o succesiune care rupe cronologia narațiunii și care-i prilejuiește părintelui Scrima o extraordinară interpretare a sensurilor discrete ascunse de evanghelist în text. Întotdeauna aproape de cuvîntul evangheliei, analiza
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
echivalentul intrării în spațiul descris de aceste sensuri, al actualizării mesajului sub forma aducerii la lumină a unor semnificații posibile. Gestul interpretării se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu ucenicii pe Marea Tiberiadei, André Scrima oferă explicația necesității actului hermeneutic: „Eram totuși obligați să nu trecem sub tăcere acest mesaj cifrat al evangheliei pur și simplu pentru că Ioan l-a pus în text. Iar, ca orice text sacru, și pentru acesta ne
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în detergenții sloganurilor drumurile noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre revolta se simțea
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
frecvență importantă de apariție în construcția unor personaje; uneori acest detaliu biografic distruge brusc existențe, alteori explică comportamentul "dușmănos" la adresa puterii comuniste: o domnișoară "șefă de lucrări" medic cu "oarecare merite științifice", Cosmologea, Benone ( din Risipitorii), Beju, activist P.C.R. ( din Marele singuratic) etc. Atunci internatul se redeschisese și, până la încheierea anului școlar, probleme de acest gen n-au mai fost. Acum însă trebuie să supraviețuiască prin mijloace proprii, trebuie să-și rupă prada și nu are la îndemână decât relațile cu
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
de harpă. Visa splendid despre abisuri și sine. Și atunci, minciuna cea frumoasă se întinse precum tămîia. Căci dacă demult, cîndva, se găsise Unul să meargă pe ape, Moștenitorul era cel care răsturna chiar văzduhul, înecînd tot și orice în marea iubirii sale. Și aceasta doar pentru ca el să poată înota... I se întîmplase deseori - rupt de dor, tînjind după valurile cele grozave - să rămînă totuși neclintit, delirînd tăcut. Gîndul său se îmbăta cu reveriile imensități. Lacrimi înspumate ce tălăzuiau plaje
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mai apoi, taman cum îl lăsaseră. În fotoliu, picior peste picior. Ușor distrat de la cele din jur de dragul vreunei cărț... Și nimeni nu putea spune dacă potopul fusese dîn invocarea lui Poseidon; ori din plînset. (Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese în scoica urechii de mai-nainte de-a se naște. O unduire molcomă care-i îndulcea și cele mai crunte furtuni. Pentru el, singurul cîntec de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
aceea a lui erea toată. Extinsă către fiecare val care-i săruta palma. Departe, perdeaua de la fereastră se prăvăli galeș. Suspină dintr-un soi de turbare sastisită și își lăsă capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor pe fundul mării... Înșirate la adăpost de impietatea vreunei lumini prea puternice, cărțle se găseau ordonate după epoca-n care fuseseră scrise. Ereau destule iar catalogul tuturor abea încăpuse în opt volume... Orlov De mînă cu el nimerisem în vizuina lui de bibliofag
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
liber consimțită, fără ifose sau moralizări, fără bătutul cu pumnul în piept. Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram în 1965. {i deodată am redobândit imaginea de neuitat a Marinei (nume parcă predestinat) Greceanu, încă mai tânără decât mine
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
inima, cu toate simțurile, pe Creatorul lor: Îl iubeai pe Dumnezeu în creația Lui cea mai admirabilă. Dar cum m-am învrednicit eu de fulgurația edenicei goliciuni a primei Eve, sau mai degrabă a Afroditei ori Amfitritei ieșind din spuma mării? Eram singur la Costinești, într-o vacanță prelungită pe care nu prea știam cum s-o umplu; prilejuri de distracție nu se iveau, cu excepția soarelui generos și a mării materne, primitoare. Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Eve, sau mai degrabă a Afroditei ori Amfitritei ieșind din spuma mării? Eram singur la Costinești, într-o vacanță prelungită pe care nu prea știam cum s-o umplu; prilejuri de distracție nu se iveau, cu excepția soarelui generos și a mării materne, primitoare. Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși îmi lipsea rezistența. Luasem cu mine de la București masca, tubul de respirat, labele pentru înot subacvatic și închiriasem de la magazin un aparat de radio portativ, cu baterii, destul de uzat
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
a Afroditei ori Amfitritei ieșind din spuma mării? Eram singur la Costinești, într-o vacanță prelungită pe care nu prea știam cum s-o umplu; prilejuri de distracție nu se iveau, cu excepția soarelui generos și a mării materne, primitoare. Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși îmi lipsea rezistența. Luasem cu mine de la București masca, tubul de respirat, labele pentru înot subacvatic și închiriasem de la magazin un aparat de radio portativ, cu baterii, destul de uzat; cu tot calabalâcul ăsta
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
închiriasem de la magazin un aparat de radio portativ, cu baterii, destul de uzat; cu tot calabalâcul ăsta și cu cearșaful de plajă băteam cale lungă până la golfuleț unde îmi găseam un loc, mă dezbrăcam gol pușcă și intram cu delicii în marea lustrală, deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
lăsat pentru totdeauna pe retină icoana pură ce nu s-a șters niciodată și care avea să-mi devină de-atunci emblema vacanțelor studențești de la Costinești: trupul gol, modelat desăvârșit, al unei fete spălându-și lungul păr auriu în apele mării. Ce putea fi mai frumos? În ziua aceea iconică și în orele-i astrale din care s-a alcătuit, Marina a venit cu colega ei la plajă ca de obicei, s-a dezbrăcat de tot, s-a lungit felin lângă
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
tot, deși atunci noi ne-am despărțit ca să nu ne mai întâlnim, viziunea perfecțiunii atât de fragile, atinse atât de fugar, mă urmărește și acum cu aceeași intensitate. Delicată dar puternică, răscolitoare în simbolistica ei primitivă, icoana zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea indiferentă a timpului. Aș zice că este un eon, o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]