1,037 matches
-
înălțime, pereți din cărămidă și tot felul de sculpturi moderne impresionante. Echipa instalase un uriaș pat matrimonial cu cadru metalic — din acelea care parcă au deasupra o imensă cutie goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de undeva, de deasupra. Gilles ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au avut numărul ei. Păi de, zic și eu ca prostu’, dacă nu a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și la cască de protecție roșie... Gore și Gicu se uită unul la altul... Primul se scarpină În cap, meditează câteva secunde, mai trage cu ochiul la cizme și apoi nu se abține: Păi și tu tot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai sună. Sandu Șpriț studiază atent cizmele și descoperă o crăpătură Într-una. Uite-așa o să-mi sune mie vocea lu’ Georgeta În urechi când s-o uda la picioare. Hai că mă duc să le schimb, poate iau un maro mai deschis... Le asortează Geta la ceva, nu?! Că e femeie, femeile se pricep la deastea. Franțujii nu prea, numai gura e de ei... 22.05.2009 Între europarlamentare și răceala lu’ Sandu Șpriț Iar ne mint ăștia, iar ne-ndoapă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
veche. Iar când o întreb de ce toată lumea numește satul doar „Stibbly“, îmi răspunde că nimeni din sat nu-și știe adresa corectă. Apropo de dimensiunea numelor, îmi vin în minte: 2. Filfizonii Principalul motiv pentru care aș evita un indicator maro e acela că nu-l poți avea fără aristocratul care-l deține, cunoscut în Anglia sub numele de alint „filfizon“. Filfizonii își numesc palatele „cocioabe“, poartă pulovere cârpite de doicile octogenare pe care le iubesc mai mult decât pe oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu Suze, apoi se luminează brusc. Atunci poți să‑mi împrumuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebuie să ajung la Luke la birou până‑n prânz și pe urmă să încep să mă pregătesc pentru New York. Ha! Haha!) Nu poate să aștepte până mă‑ntorc? — OK, zice Zelda. Nici o problemă. Pune contractul înapoi în plicul lui maro și îmi surâde. Distracție maximă, atunci. Și să nu uiți să faci niscai cumpărături de pe acolo. — Cumpărături? zic, de parcă nici nu mi‑ar fi trecut prin cap așa ceva. Da, nu e o idee rea. — Neapărat! zice Emma. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi Prada. Chiar în fața mea. O să arunc doar o privire rapidă. Ceilalți mărșăluiesc mai departe, în timp ce eu mă grăbesc spre vitrină și mă uit la o pereche de pantofi clasici maro închis. Doamne, sunt divini. Oare cât or fi? Poate că Prada e ieftin aici. Poate ar trebui să intru o secundă și... — Rebecca? Tresar și mă uit în jur și‑mi văd grupul de tur la douăzeci de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine cè am pierdut orice contact cu realitatea și cè, din cauza calculatorului, mi s-a atrofiat puternic instinctul vital! Cè sunt asemeni unei broaște care, ținutè departe de mediul ei natural, în laborator, își pierde cu timpul culoarea verde sau maro și devine albè! În concepția lui Șerban, toți cei ca mine, cei care stèm zilnic la calculator, am devenit o nouè specie! Un fel de broaște albe ale umanitèții! Îmi reproșeazè cè nu mè implic mai mult în viațè, cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari pe care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături fine, maro închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te afli într-o casă de burlac. Este masculin, dar nu te intimidează, cu lucruri scumpe și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific iris negru. Dar nu era un negru cum se întâlnește de obicei la rasa ariană, unul corcit cu cea mai închisă nuanță de maro. Nici acel negru ce se întâlnește câteodată la cei mai colorați dintre oameni, acela ce împrumută caracteristicile pielii lor, ușor de schimbat când este combinat cu o nuanță mai deschisă. Culoarea ochilor ei era acel negru pe care îl vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
seringii la introducearea În carnea chiupului, era ceva nou pentru el. Apoi comandă scurt: Marie, este rândul tău, treci la datorie, schimbă-l complet și unge-l foarte atent cu alifie galbenă mai Întâi și peste o oră cu cea maro, și tot așa din oră În oră. Ai Înțeles tu oare? Da, măi omuli cî doar nu-s surdî șî nici prostî tari, așa cum crez tu! Încet-Încet, noaptea se instalase binișor și Întinderea lacului Pușcași căpătă alte dimensiuni iar peisajul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
față rafaelică, ochii mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat ușor și doar cu o tentă de roșu În mijlocul lor. Pe lângă urechiușele delicate curgeau parcă din cer câte doi zulufi extrem de subțiri și răsuciți cu mare măiestrie. Avea un cap frumos
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fără să- mi pot da seama încotro s-au îndreptat. O altă cărare se înfundă între vii și copaci și încerc să ies printr-o altă direcție, când, deodată apar în fața mea trei câini, unul mare, negru, lățos, un altul maro ce seamănă cu un buldog, și o potaie mică, albă. Aoleu, sunt cei de ieri ce m-au blocat la intrarea în sat, când mă întorceam a doua oară din oraș, unde mă dusese Alain. Rămân calm, încerc să le
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adresându-mă în limba franceză, că doar nu or ști limba română: ”bonjour, monsieur le chien... ” etc..., cu toată delicatețea în voce de care puteam fi capabil în asemenea situație, numai să nu mă muște. Se țin după mine, cel maro are o privire întunecată și gâfâie din greu, cel negru mă adulmecă, dar trebuie să rămân calm, să nu fac mișcări bruște, și chiar reușesc. După un timp, se plictisesc de mine și o iau razna prin vie. Am scăpat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
discret. Pe peretele de lângă ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pus această întrebare. Ce fusese de fapt focul, fulgerul, lumina? Prin urmare, tabloul cu Samson orbit atârna acolo, deasupra patului din camera ei de hotel. Patul era destul de îngust, dar noi doi aveam totuși loc. Avea stâlpi groși, băițuiți în maro, și tăblia îi era împodobită cu ghirlande sculptate. N-a fost așa de greu cum îmi închipuisem să mă culc cu ea. Da, ea se ocupa de mine cu adevărat, exact așa cum promisese când a vorbit în piața din fața autogării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sertarul de sus și să extrag un baton de ciocolată ascuns în fund. Rup ambalajul oranj-deschis și folia argintie și le îndes în coșul de gunoi de sub birou: e mult mai ușor să ascunzi un baton de ciocolată mat și maro, decât ambalajul scânteietor care îl acoperă. Iau o gură. Savurez gustul dulce al ciocolății pe măsură ce mi se topește în gură, după care mai iau o gură, de data asta mestecând și înghițind cu furie, așa încât de-abia mai simt vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dau seama că se înșală amarnic. Jemima Jones are perfectă dreptate, fetele au înțeles-o complet pe dos. Lisa crede probabil că are vreo 1,70, păr castaniu ciufulit, ochelari groși, și că se îmbracă în costume în nuanțe de maro care nu i se potrivesc. Crede că e genul de bărbat care încă locuiește cu părinții, și care consideră că a avut o noapte interesantă în oraș dacă merge să vadă filme subtitrate. Sophie crede că are probabil 1,70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de auriu, maro deschis și crem, Jemima este drăgălășenia însăși. ― Este bine, spune Lisa în sfârșit. ― Ți se potrivește, zice și Sophie în cele din urmă, și ambele își îngroapă capetele înapoi în revistele lor, iar Jemima simte cum coboară din culmea fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebuie să fie din cauză că am ceva pe față, curând îmi dau seama că e doar pentru că arăt bine. I-am ascultat sfaturile Geraldinei și mi-am pus noii mei blugi Levi’s second-hand, mărimea 26, o cămașă albă și mocasini maro din piele întoarsă: când m-am îmbrăcat azi dimineață m-am gândit că poate pentru prima oară, chiar arăt ca femeia care mi-am dorit să devin. ― O cafea, spune Brad, punându-mi ceașca în față, și o brioșă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a venit o scrisoare azi-dimineață. Lauren aruncă cumpărăturile pe masa din bucătărie. ― Hmm? Unde e? ― Am lăsat-o pe măsuța de cafea. Lauren vine și dă la o parte o revistă, după care scoate la iveală un plic mare și maro, cu timbre de Londra. Inima mi se oprește în loc când mi-l dă, numai dar nu e de la Ben. E de la Geraldine, aș recunoaște oriunde scrisul. Rup plicul, îl deschid și scot din el un decupaj dintr-un ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tras apa, am fost nevoită să întorc capul. După ce pastilele și eticheta au dispărut, m-am simțit goală și vulnerabilă, dar nu puteam să stau să-mi analizez sentimentele. Aveam alte probleme pe cap. Ce mă făceam cu sticla aia maro în care avusesem pastilele? Nu puteam s-o las acolo. Cineva ar fi găsit-o și probabil că le-ar fi fost destul de simplu să-și dea seama că era a mea. Nu exista nici o fereastră pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prăjiți și tot restul, a venit prăjitura. John Joe a savurat-o corespunzător. îmi închipui că l-au auzit până și în Peru. în timp ce eu mă transformam într-un pachet de nervi, imaginându-mi cum John Joe e torturat, puloverul maro care stătuse lângă mine s-a ridicat și în locul lui a apărut Christy. Pe mine m-a cuprins agitația, însă el a strigat către Puloverul Maro „Pulover Maro îsau cum l-o fi chemat), ai terminat? Pot să stau în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]