1,349 matches
-
Există o urmă mică de șansă ca fetele pistruiate să se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la arsură. Pe farfurii cu marginea ondulată veneau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un dicționar așa de mare. În comparație cu alte dicționare pe care le văzusem eu, Webster-ul de la Biblioteca Publică din New York era cam ca Empire State Building pe lângă celelalte clădiri din jur. Era o chestie cu Înfățișare veche, medievală, legată În piele maronie, care-ți amintea de mănușa unui șoimar. Paginile erau aurite, ca ale Bibliei. Frunzărind paginile În ordine alfabetică, de la cantabile la eryngo, de la fandango la formicate (cu m, atenție!), de la hipertonie la hiposensibilitate, l-am găsit: hipospadias - (lat., din greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râncede și zgomotele porcești, de grohăielile și șuierăturile din cabine. Urina băltea Întotdeauna pe jos. Bucăți de hârtie igienică mânjită erau lipite de closete. Când intrai Într-o cabină, cel mai adesea te Întâmpina o problemă de canalizare, un flux maroniu, o supă de broaște moarte. Și când mă gândesc că pe vremuri Îmi avusesem refugiul Într-o cabină de toaletă! Acum se terminase totul. Mi-am dat seama de la prima vedere că toaletele bărbaților, spre deosebire de cele ale femeilor, nu ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un grațios balet acvatic, trăgându-și slipul până la genunchi, ei, atunci era momentul ca țiparul să electrocuteze. Căci Îl vedeai acolo, pe trupul zvelt al fetei, Îl vedeai acolo unde n-ar fi trebuit să fie, un țipar subțire, maroniu, cu o Înfățișare ursuză, o specie pe cale de dispariție, și cum se freca Ellie de geam, iar țiparul se lungea din ce În ce mai tare și se uita la clienți cu ochiul lui de ciclop și aceștia priveau din nou la sânii fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chelner care trecea printre oaspeți, m-am așezat Într-unul din scaunele de piele și crom care Înconjurau perimetrul. Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l pe Giani, au privit încântați cum ajunsese să arate boxa lor de la scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bunurilor Împrăștiate se luau la ceartă cu vecinul care-și Însușise o parte din obiectele ce nu-i aparțin...!! Pentru ca spectacolul să fie și mai halucinant, apăru o echipă de „Specialiști”, care injecta În fisurile grinzilor de rezistență o soluție maronie cu scopul de-a suda betonul cu precizarea expresă: datorită aceastei inovații grinzile de beton se pot rupe În altă parte Însă niciodată În locul unde au fost sudate. Mai puțin Încrezător Tony Pavone, desprinse din grindă o bucățică de soluție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
strălucitor aveau un aer cît se poate de solemn. (La vîrsta aceea, Încă mai aveam dificultăți În a distinge solemnul de sanitar.) Prima dată, am explorat marginea unui bazin oval pe jumătate plin cu apă, cu interiorul vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale prinsă Într-un suport, pe peretele de lîngă el - avea gust de Emily Post. De acolo am putut să sar pe altarul cel Înalt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Balon, atent la orice semn de tristețe de pe chipul lui. L-am urmărit cum coboară Încet cana de cafea, atît de lent Încît abia dacă și-a unduit ochiul drept și obrazul, ca pe niște frunze de nufăr, În apa maronie. M-am Întrebat, oare această mișcare stranie În ralenti o fi un alt simptom al suferinței ? Dată fiind aversiunea mea față de oglinzi, nu Înțelegeam prea bine cum e cu regulile refracției. Așa că nu mi-am dat seama imediat că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aș fi urcat pe munte. Nu băusem nimic două zile, și acum tot ce-mi doream era puțină apă. Uitîndu-mă În jos din Balon, am văzut că Norman nu-și clătise cana. Pe fundul ei lîncezea un deget de lichid maroniu. M-am hotărît să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit că gaura fusese parțial blocată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață. Scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
umbre, chiar romantică, plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ocrotind păpuși cu chip de porțelan, sfeșnice de argint, motani leneși. Cobor pe străduța șerpuită sucindu-mi gâtul. Nimic. Abia la întoarcere, mai atentă decât Columbo, reușesc să observ pe câteva ferestre lipită banda, nu aurie, ci transparentă, cu model maroniu. Dincolo de geamuri? Nimic. În sfârșit, cineva să mă lămurească: un tip proptit într-un geam. Zice că au venit oamenii, i-au cerut voie să lipească scotch-ul, el a zis ok, ei au lipit și-au plecat. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
am bătut la jocul de scroob, fără permisiunea ta. - Oh! Tăcu, păru că înțelege. Apoi spuse: - Cred că ai dreptate. Mama îl apucă de mână pe fiu. - În ordine, scumpule, hai du-te! Îl duse de mână până la o ușă maronie din partea dreaptă, o deschise și strigă la cineva care evident, se afla acolo: - V-a sosit elevul. E timpul pentru lecții. Îi fu destul de dificil lui Gosseyn să vizualizeze reacția profesorului la aceste cuvinte. Oricine ar fi fost el, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a avut o legătură destul de trainică cu o fată pusă pe aventuri. Ei și-au dat seama că nu știam absolut nimic despre droguri și mi-au oferit să miros, o dată, dintr-o esență exotică de ciocolată. Era un praf maroniu pe care l-au ținut la flacără, ca să aspir o dată, de două ori din fumul respectiv. N-am simțit absolut nimic; ei s-au încăpățânat, spunându-mi că trebuie să încerc de mai multe ori și, până la urmă, ca să mă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet maronii, și împrejur părul rar, pătat de căruntețe. — Aceasta pentru că nimeni aici nu este dispus a recunoaște celuilalt sentimentul generos, fapta dezinteresată, truda pentru interesul public... Sau poate că ele nici nu există și doar biata mea iluzie vrea, cu tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu. A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decît despre... — Nu Înțelegi. Rămîn cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit pînă aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trei mari categorii: sapropelice, minerale și din turbă. Nămolurile sapropelice sunt depuneri de nămol, cu conținut preponderent organic și un mic adaos de substanțe minerale, care se formează, în principal, în bazinele de apă dulce. Pot avea diferite culori: măslinii, maronii, gri, negre. Au hidratare și capacitate calorică ridicate, iar soluția sapropelică este slab mineralizată. În țara noastră, nămolurile sapropelice sunt cele mai întâlnite, existând peste 60 de surse naturale: pe litoral (Techirghiol, cel mai mare rezervor din Europa), Câmpia Română
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
pseudo-castel franțuzesc. Lamar Hinton era cocoțat pe un stîlp de vizavi, monstruos de mare la lumina zilei. Jack parcă, apoi studie duba, care avea ușa din spate larg deschisă. Scule, cărți de telefon, albume Spade Cooley. Nici un fel de pungă maronie suspectă. Hinton se holba la el. Jack se Îndreptă spre bărbat, cu insigna Întinsă În față. Hinton se dădu jos de pe stîlp: un metru nouăzeci cu bătaie, blond, mușchi cît cuprinde. — Mata ești cumva de la Eliberări Condiționate? — Departamentul de Poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
minte ce iad însemna asta. Avea parte de o serie de dezamăgiri, una mai devastatoare ca cealaltă. Condu mai departe, comandă ea. De acord, spuse șoferul. Unde mergem acum? Al doilea loc era ceva mai bunicel. Asta până când un șoricel maroniu a apărut pe podeaua din bucătărie, ascunzându-se în spatele frigiderului. Lisei i se ridicase părul în cap de scârbă. Iar al treilea loc era descris ca fiind micuț și elegant, în timp ce cuvântul corect pentru a îl descrie ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]