5,572 matches
-
De ce nu și-ar spăla amintirile? Îți brifez (apăs eu pe neologismul ăsta care abundă) cum își narează amintirile Croh. Cică ar fi fost grozăvie! dat afară de la "Contemporanul", pentru cosmopolitism. Ce mai! Era gata să intre-n sinaxar, ca martir al europeismului. Ședința o prezida însuși Iosif Chișinevski, șeful Direcției de Agitație și Propagandă, iar secretarul prim al Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit, Miron Costin. Nu mai e în chestie. A fost singurul universitar ieșean care a omagiat-o pe Elena cea savantă. Și ce dacă? E suficient să aprindă "ruguri de iubire" pentru martirul Voiculescu și i se purifică trecutul. Că tot sîntem în anul Caragiale: "Amice, ești idiot" dacă n-ai memorie selectivă în ce te privește. "Adaptarea (o spune și Mariana Șora, în alte memorii) e semn de vitalitate". Passim: "ne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-n reparație. La Sighișoara se deschide-n schimb (la schimb?) Dracula Park. De ce nu Agathon Park? N-are coadă? I-o crește. Coarnele i-au crescut vizibil. În reparație capitală intră și istoria, dacă se dărîmă, rollerian, statui. Dacă busturile martirilor se acoperă cu grijă, în timp ce Tele 7 transmite spornic filme proletculte cu activiști omenoși și cu milițieni chipeși, interpretați de Iurie Darie. Ticul verbal al lui Antofiță, "am înțe'es!", m-a făcut să revin la propriile mele imagini. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
motor, să-i pui cu botul pe labe. Trebuie să eviți la mustață bolidul. Voi n-ați avut Cavaleri ai Mesei Rotunde? Cruciade? Și noi, cîinii, avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard, Cavalerii Marii Intersecții, ai Sensului Giratoriu. Îi celebrăm pe martirii șoselei cu șase benzi, cu opt, cu zece... Mai sînt și răpușii de dor: cîinele soldatului, cățelușa lui Mozart, Codarcea al tău, dus pe linia tramvaiului... Am făcut și io un exercițiu în răscrucea Șapte Vînturi. Pe urmă, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
E. Am coborât în bucătărie și mi-am făcut un sandvici cu creson. Delicios, dar trebuie să cureți bine cresonul, altfel capeți o boală atroce pe care doar cresonul o poate provoca, o oroare de care mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele acela japonez, fugu, care înseamnă pentru sashimi ceea ce înseamnă ruleta rusească pentru jocurile de societate. Mă întorsei la repertoar. Mâncând, îmi uitasem ucenicia într-ale notelor muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ți a sugerat, ceva care să pună mulțimea pe jar, să o facă să iasă din casă, să solidarizeze pe străzi, în afara eroului care moare pe străzi asasinat de autorități, la un moment dat o să avem nevoie și de un martir al cărui nume să fie de rezonanță, și din moment ce eu nu sînt dispus la așa ceva cred că dumneata ar trebui să te pui în mișcare, să te hotărăști, să-ți dai seama că altă cale nu este și că națiunea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu sînge rece, cum nu o mai făcuse pînă atunci, într-o chestiune atît de importantă. Criminalule, te-a înțepat Picioruș, hai să facem odată tîrgul, îți cunoștea perfect personalitatea, mustrările de conștiință care nu-ți dădeau pace, chestia cu martirul care se sacrifică pentru că nu vrea să facă nici un compromis, cu tiranul aflat la putere, o să vezi că o să iasă totul bine, te declarăm noi după aceea erou, îți ridicăm cîteva statui ici colo prin orașele patriei, o să-ți punem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să iasă, unde crezi că o ștergi așa? își iese de-a binelea din fire Delfina, fluturîndu i pe la nas hîrtia, dragoste nebună, ai? Sărăcuțul de tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte privațiuni ți-ai supus suflețelul de martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cuminte, ascultător și Învăța să scrie caligrafic, pe caiete pentru clasa a I-a. Școală mică, sărăcăcioasă, vremuri grele, copii și părinți săraci, domnul și doamna Silion, Învățătorii dăruiți de Cel de Sus cu harul adevăraților dascăli de țară, veritabili martiri ai Învățământului nostru din toate timpurile, făceau tot ceea ce era omenește posibil, ba Încă și ceva pe de-asupra, pentru promovarea a cât mai mulți „poieșteni”. Învățau simultan: dimineața, clasele a I-a și a III-a, iar după amiază
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ton, care impresionează prin dramatism și autenticitate, pentru a se lansa în violențe pur verbale, nejustificate estetic, făcând băi de vulgaritate, în stilul „mizerabiliștilor“: „Iisus Cristos / se scarpină în cur și râde / babele fac spume la gură / în fața icoanelor cu martiri de căcat.“ Asemenea fantazări sordide reprezintă o blasfemie nu numai religioasă, ci și estetică. Să tratezi subtila mitologie creștină (care a inspirat mari artiști), cu atâta grosolănie și suficiență este ca și cum ai cânta cu picioarele la pian. Versurile citate nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
primăveri, ce poate spune profesorul despre viață?“ etc. Uneori, el alunecă într-o retorică patriotardă care nu poate decât să inhibe, prin impudoare și absurditate, și nicidecum să stimuleze un dialog: „Alba Iulia este casa noastră sfântă, unde au căzut martiri Horea, Cloșca și Crișan, unde s-a încoronat domn al celor două ținuturi românești Mihai Viteazul, locul unde s-a săvârșit Marea Unire de la 1918. Cu ce îi suntem datori ei și celor care s-au jertfit pentru glie și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de către Ceaușescu, a ajuns doar vicepreședinte al Frontului Unității Socialiste, președinte al comisiei pentru politică externă a Marii Adunări Naționale și, apoi, ambasador la Paris. Îți vine să crezi, citind cartea, că Lavinia Betea a stat de vorbă cu un martir al neamului. Satisfactii Si insatisfactii Ion M. Mihai, autorul volumului de critică literară Lecturi sublimate (Dacia, Cluj-Napoca, 2005), se pronunță dezinvolt și... hazardat asupra cărților pe care le citește. Deși nu stăpânește perfect limba română, dezvoltă o retorică de specialist
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de vrăjmașii necredincioși... Timpul trece implacabil și Maria se împacă încet-încet cu o realitate crudă, dureroasă. Cînd s-a anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite martirilor aleși de Dumnezeu. Băiatul meu a fost ales de Dumnezeu. Prin chinurile sale spală păcatele noastre, ale tuturor. Îndurerată, Maria stătea mai mult prin biserici și se ruga Celui de Sus. Îl vor lăsa să continuie facultatea, o anunțau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
futută dimineața pe nepișate! Bă, cu mine nu vă merge! Am mai văzut eu mecle evlavioase ca ale voastre! Nu sunteți primii! Vouă vi se scoală pula și în biserică, derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca ursu-n bârlog. Tu dormeai, putoare! Limbricul a luat gaz și a aprins mânăstirea în 4 colțuri! Primul foc l-a pus în cerdacul stăreției, apoi în trapeză, în saivan, ultimul în biserică! Bolândul a vrut să ardă ca un martir. Ioane, Ioane, am zis eu că derbedeul îi suspect de cuminte, atât de cuminte că mi-a îndoit inima. Ți-am spus eu, Ioane, să-l cercetezi îndeaproape! Pui de cățea, te-am hrănit 4 ani, spurcăciune, iar tu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil îl vor tranșa studenții de la chirurgie (așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că n-aș fi făcut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un perimetru de case și străzi pe care l-a Împrejmuit cu sîrmă ghimpată și unde i-a vărsat pe toți evreii ridicați din Împrejurimi, grămadă peste alții strînși deja din oraș. Axa acelui ghetou era Strada numită astăzi a „Martirilor Deportați“. Printre spaimele și lacrimile celor Înghesuiți acolo În mai ’44, se auzea și glasul băiatului de treisprezece ani al lui Weisz, cel mai Înzestrat dintre toți copiii lui, precoce, după spusele tuturor dascălilor săi, singur se abonase la ziarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
he genea cere un semn (Mc. 8,12): „generația/neamul” are sens peiorativ și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se îndoiau de Moise, generația prezentă se îndoiește de Isus. Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, ștefan, în fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și judecător - pe acesta Dumnezeu l-a trimis și căpetenie și răscumpărător cu/prin (syn) mâna îngerului care i se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștine începe, așa cum știm, cu deceniul 6 al primului secol, odată cu Pavel, și se întinde până în primele decenii ale secolului al II-lea. Redactarea nu înseamnă revelație, ci consemnare a unor tradiții legate de viața, patimile și învierea Mântuitorului. Iustin Martirul 73, vorbind despre textele care se citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine înțeles că victima trebuie recompensată postum cu titlul de martir, așadar canonizată. Pe de altă parte, încercarea de reabilitare a lui Iuda ține de contextul post-Auschwitz. În secolul I după Cristos cele mai frecvente nume date evreilor erau Isus și Iuda. Termenul Iuda avea un sens eminamente pozitiv. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]