1,388 matches
-
Victor, Alexander, Felicianus și Longinus și ale celor 40 de martiri din Sebaste (Armenia). Din aceste Patimi aflăm că informațiile primitive erau mult mai ample, iar hagiografii au putut trece la reconstruirea acestor izvoare bazându-se numai pe procesul și martiriul lor. 4.2.1. Actele sfântului Maximilianus Relatarea din Actele sfântului Maximillianusne descrie refuzul recrutului de a presta serviciul militar, a cărui obiecție de conștiință pare maturată de anumite considerații morale, superioare motivațiilor potrivnice idolatriei, chiar dacă se poate vedea și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe 30 octombrie. Ambele procese nu au fost cauzate de existența unui nomen christianum, ci de încălcarea disciplinei militare dictate de sacramentum militiae exprimate prin disprețul față de gradele militare aruncate. Există numeroase mărturii prezente în Acta și în Passiones despre martiriul soldaților creștini: unele ne oferă o narațiune legendară, altele anumite îndoieli referitoare la autenticitatea ori veridicitatea istorică a documentelor. Un paralelism cu Acta S. Maximilianii întâlnim în Passio S. Theogenii, un recrut din Frigia care opunea rezistență tribunului și guvernatorului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
documentelor. Un paralelism cu Acta S. Maximilianii întâlnim în Passio S. Theogenii, un recrut din Frigia care opunea rezistență tribunului și guvernatorului din slujba lui Licinius (308-324), care îl sileau să devină soldat. 4.2.3. Actele sfântului martir Iulius Martiriul sfântului Iulius este prezent într-un fragment latin, de mici dimensiuni. Aici ni se vorbește despre disputa dintre veteranul Iulius și guvernatorul Maximus. Cel dintâi este înfățișat ca fiind onest în declarațiile sale de soldat creștin, iar cel din urmă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moarte ca o oaie“. Marcianus, întorcându-se spre ea și privind-o cu ochiul pieziș, i-a spus: „De câtă vreme satana ți-a întunecat mintea și sufletul? Îndepărtează-te de noi! Oh! Lasă-mă să-mi ofer lui Dumnezeu martiriul meu“. Un creștin pe nume Zotikos sprijinindu-i mâna, a spus: „Fii tare, frate stăpâne. Ai dus lupta cea bună! De unde ne este dat nouă, unor oameni atât de slabi, să poată izvorî o asemenea credință? Să-ți amintești promisiunile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sine pe Zotikos, spunându-i să-i aducă soția. Îndată ce a avut-o aproape a sărutat-o și i-a spus: „Reîntoarce-te la Domnul. Pentru că, cu sufletul tău sclav al diavolului nu vei putea să mă privești când pătimesc martiriul“. Sărutând apoi pruncul și îndreptându-și privirea spre cer spuse: „Doamne, Dumnezeule, ai grijă de el!“. Martirii s-au îmbrățișat și s-au îndreptat îndată să primească martiriul. Marcianus a privit împrejur și a văzut-o pe soția lui Nicandros
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tău sclav al diavolului nu vei putea să mă privești când pătimesc martiriul“. Sărutând apoi pruncul și îndreptându-și privirea spre cer spuse: „Doamne, Dumnezeule, ai grijă de el!“. Martirii s-au îmbrățișat și s-au îndreptat îndată să primească martiriul. Marcianus a privit împrejur și a văzut-o pe soția lui Nicandros care, datorită mulțimii, nu putea să-și deschidă drum pentru a se apropia de el. Atunci el, întinzându-i mâna, a tras-o înainte, până lângă soțul său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în fiecare zi Domnului pentru ca să te pot vedea. Acum te văd, în sfârșit, și mă bucur împreună cu tine pentru că mergi spre adevărata viață. O spun public și mă bucur că devin soția un martir. Fii curajos, domnul meu, și oferă martiriul tău lui Dumnezeu, ca să mă elibereze și pe mine de moartea perpetuă“. Apoi călăul le-a legat ochii și, coborând sabia, i-a făcut martiri. Martirii lui Cristos, Nicandros și Marcianus, au murit pe 27 iunie, în timpul stăpânirii Domnului nostru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legat ochii și, coborând sabia, i-a făcut martiri. Martirii lui Cristos, Nicandros și Marcianus, au murit pe 27 iunie, în timpul stăpânirii Domnului nostru Isus Cristos, căruia să-i fie cinstea și preamărire în vecii vecilor. Amin. 4.2.5. Martiriul soldatului Seleucus Aceasta a fost lupta pe care a dus-o Porphirus. Cel care l-a înștiințat despre acest sfârșit pe Pamphilus a fost Seleucus, un mărturisitor din rândul oastei, un bărbat care, după ce fusese slujitorul unei astfel de chemări
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
El se bucură de astfel de fapte mai mult decât de fumul și de sângele jertfelor (cf. Ps 49, 14). El era cel de-al zecelea din cei pomeniți, care au pătimit în aceiași zi când, pe cât se pare, datorită martiriului lui Pamphilus s-a deschis „o ușă mare“, iar trecerea spre înaintarea în împărăție s-a ușurat pentru el și pentru cei împreună cu el. 4.2.6. Pătimirea sfântului centurion Ferreolus, martir Pe când creștinii din toate provinciile, lui Dumnezeu dragi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
temeritate în fața a câteva sute de martiri că: Ori de câte ori suntem tăiați de voi, devenim mai mulți... și nici nu s-ar fi pregătit să scrie patru tratate (Apologeticum, Ad nationes, Ad martyras și Ad Scapulam) îndemnând creștinii deținuți și destinați martiriului să înfrunte suferințele și moartea cu mult curaj, în timp ce el denunța nedreptatea și cruzimea autorităților romane. În general, au fost executați creștinii care erau acuzați formal. Nu-l putem face vinovat pe cel pe care nimeni nu-l acuză. Și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină primară a considerat oportun să transmită mărturiile creștinilor care au părăsit armata pentru a trăi Evanghelia în forma ascetică. Sfântul Vasile din Cezareea Capadociei a pronunțat o rugăciune în amintirea lui Gordius, concetățean de-al său, care a pătimit martiriul sub Maximianus, după ce a renunțat la gradul său de centurion și începuse o viață ascetică; aceiași soartă a avut-o sfântul Mena în Egipt sub Dioclețian. La Anazarb, în Cilicia, sub Dioclețian a fost executat împreună cu Probus și Andronicus (care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt Longinus, un simplu soldat care a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance (In 19, 34), care ar fi pătimit martiriul după ce a părăsit armata pentru a practica cât mai bine mesajul creștin. Trebuie să-l amintim aici și pe Montanus care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de conștiință față de puterea civilă: 1. pe durata domniei lui Nero au pătimit martiriul Processus și Martinianus; 2. sub domnia lui Vespasian: Leontius, Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul domniei lui Traian: la Melitene: Eudoxius, Zenon și Macarius; praepositus Romulus; la Roma: Eustatius, Placidus (un general victorios din armata lui Traian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dioclețian (284-305) și Maximianus (286-305; 306-308; 310) au fost martirizați o imensitate de soldați: în Armenia: Eustratius și un soldat în poliția urbană Irenarhus; în Capadocia: Acacius și Gheorghe; în Cezareea Palestinei: Procopius; în Egipt, la Alexandria: a pătimit martiriul Philoramus, care nu a fost un soldat, ci administrator imperial, tribunul Marcellus și soldatul Petrus, protectores Arianus și Teotieus; în Moesia: veteranul Iulius, Dasius, Nicandros și Marcianus; în nordul Italiei, la Como: Fidelis, Exantus și Carpophorus; în Pont: Eutropius, Cleonicus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iar dacă erau recruți, refuzau să îmbrace ținuta militară și să pună mâna pe arme în favoarea Imperiului. Unii militari precum centurionii Theodorus din Heracleea și Gordius din Cezareea, dar și alți recruți ca Theogenes, Marcellinus, Argeus și Narcissus, au înfruntat martiriul. Mulți ofițeri și soldați cuprinși de teamă, după ce au apostat imediat sau la un anumit timp după ce au ieșit din armată, au cerut să fie readmiși prezentând un document în care prezentau subscrierea apostaziei, vărsând și o mare sumă de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor, potrivit experienței lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub pretextul că putea foarte bine să-i lipsească de cinstea martiriului, a poruncit ca, pentru a-și proteja drepturile imperiale în fața acelor expresii, să li se confiște bunurile celor doi soldați și să fie aruncați dezbrăcați, în închisoare. Fiind închiși, a trimis printre ei în aceiași carceră și niște soldați păgâni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al supliciului lor, a fost adusă nu religia, pentru care au fost uciși de fapt, ci inoportunitatea limbii lor, declarând că au fost pedepsiți pentru jignirea persoanei împăratului; și a poruncit ca să fie răspândită această versiune, pentru ca numele și onoarea martiriului atleților adevărului să fie privit de mulțime cu suspect. Unul dintre ei se numea Iuventinus și celălalt Maximinus. Creștinii din Antiohia, voind să-i onoreze ca luptători ai adevărului, i-au depus într-un monument splendid venerați anual cu multă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unei detronări sau morți umilitoare. Plecând de la unele aluzii eusebiene, s-a crezut că măsurile autorității imperiale contra militarilor creștini i-ar fi vizat îndeosebi pe ofițerii creștini, realitate contestată de prigoana care a vizat diferite categorii militare. Expresia de martirii militari, în bună parte orientali, dependentă de marea persecuție din anul 303, începe să capete o importanță covârșitoare pentru mentalitatea populară creștină și cea militară. Armata occidentală a lui Constantin, dependentă de înrolările din această parte a Imperiului, la început
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, XIV, în PSB, vol. 2, p. 138) „Să ne amintim de asemenea și de greșelile ce le-am săvârșit, între altele, și aceea că fără botez n-ar exista iertare de păcate”. (Origen, Exortație la martiriu, cap. XXX, în PSB, vol. 8, p. 375) „Sufletul care și-a spălat păcatele prin botez și a fost curățit omul cel vechi, sufletul acela este pe viitor potrivit pentru a fi locuință a lui Dumnezeu în Duhul”. (Sf. Vasile
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Teodor Bodogae, anul apariției 1981. Vol. VIII - Origen, Scrieri alese (Partea a Treia). Peri Arhon (Despre principii), studiu introductiv, traducere, note de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Convorbiri cu Heraclide, studiu introductiv, traducere, note de Pr. Prof. T. Bodogae, Exortație la martiriu, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1982. Vol. IX - Origen, Scrieri alese (Partea a Patra). Contra lui Celsus, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1984. Vol. X - Sfântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în Istoria ieroglifică, se ivea posibilitatea unirii lor sub un singur sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice a împins cele două Principate la nenorocirea domniilor fanariote, după ce Cantemir a trebuit să devină captiv în Rusia, iar Brâncoveanu să provoace martiriul familiei, stingându-se dinastia Basarabilor. Am văzut cum Dimitrie Cantemir, orbit de propria doctrină cu privire la monarhii, a încheiat cu Petru I, la 13/24 aprilie 1711, tratatul de la Luțk116. Art. I prevedea trecerea Moldovei de sub umbrela Porții sub aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
salt în materie de conștiință, să zburați vital spre lumină, să dobîndiți, cum spunea Sfîntul Dionisie Areopagitul "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu, cunoscută prin necunoaștere, într-o unire mai sus de minte". 2.11. ANTICHRISTUL Filosofia este un martiriu aparte, cum spunea cuviosul Iustin Popovici. Ea sfărîmă gîndirea în abisurile Ființei, unde viața umană se află într-un continuu pelerinaj, captivă a tainelor ce izvorăsc de pretutindeni. Fiecare om este o taină, lumea întreagă este o taină, universul este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]