3,668 matches
-
Jean-Jacques Rousseau. Remarcându-se prin insistența asupra autonomiei politicului, Alexis de Tocqueville face excepție, din acest punct de vedere, fapt care va contribui la creșterea actuală a interesului pentru opera lui. Însă teoria luptei de clasă, așa cum apare în tradiția marxistă, nu acordă statului și celor care-l servesc statutul de factor distinct în procesele schimbării sociale. Procesul istoric este constituit dintr-o confruntare a intereselor de clasă, comportând în fiecare epocă o clasă oprimată sau cel puțin dominată: sclavii în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
produs întotdeauna sub impulsul unor minorități sau au numărat minorități printre beneficiari (Aron, 2002, p. 51). Așadar, până aici, ne putem limita la o suprapunere a ideii de clasă dominantă și a celei de elită conducătoare. În concepția de inspirație marxistă, această suprapunere nu e totuși o constantă a istoriei: ea nu este destinată să dureze. Revoluția proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa muncitoare trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările trecutului și face să devină caducă distincția dintre minoritatea conducătoare și majoritatea dominată. Asupra acestui punct, teoreticienii clasici ai elitelor (Pareto, Mosca și Michels) se îndepărtează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
16-17). Alți teoreticieni pun mai mult în evidență autonomia politicului. Astfel, Alain Touraine se arată critic la adresa noțiunii de elită a puterii, în care el vede „fuziunea clasei conducătoare cu cea a responsabililor politici”. O asemenea fuziune, admisă de teoria marxistă clasică, i se pare imposibilă prin „instituționalizarea conflictelor sociale” care confirmă autonomia jocului politic (Touraine, 1973, pp. 247-254). El consideră, fără îndoială, că „orice decizie politică este predeterminată și limitată de natura dominației de clasă”. Astfel, un consiliu municipal care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
L’Organisateur, în Oeuvres de Saint-Simon, publicate de membrii Consiliului instituit de Enfantin, vol. 4, Dentu, Paris, 1869, pp. 17-21 (ediție nouă, t. II, Anthropos, Paris, 1966). Teoria clasei timpului liber După felul în care este definită burghezia în optica marxistă, drept o clasă care prosperă prin însușirea unei părți a plusvalorii rezultate din activitatea productivă, este posibil să descriem întreaga elită ca pe o clasă care-și consolidează puterea datorită unui surplus de timp liber rezultat din activitatea altora. Această
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a convergenței înainte ca ea să fi fost formulată, dar fără optimismul tehnicist al anilor de după război: în regimurile pluraliste, ca și în statele totalitare, puterea de facto trece în mâinile unei noi clase conducătoare. Burnham păstrează totuși din teoria marxistă ideea că proprietatea asupra mijloacelor de producție este cea care asigură puterea reală (Burnham, 1947, p. 155). De aceea, în opinia sa, managerii îi vor înlocui până la urmă pe birocrații politici, care nu vor putea decât să i se subordoneze
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
subordoneze (ibidem). În anii care au urmat, lui Burnham i s-a reproșat că și-a prezentat teza într-un mod mult prea schematic și că n-a făcut decât să înlocuiască, în mod simplist, clasa muncitoare, revoluționară, din vulgata marxistă, cu tehnocrați (Fougeyrollas, 1950, pp. 31-32). Nu-i mai puțin adevărat că argumentele lui Burnham au făcut obiectul a numeroase dezbateri. Liderul socialist Léon Blum a acceptat să prefațeze traducerea franceză a lucrării The Managerial Revolution și a declarat că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
efectiv „sub presiune”, dar pentru alte motive decât o pretinsă identitate de interese cu masa populației. Vedem astfel cum reapare o linie de tensiune între elitele politice și cele economice. Teoriile manageriale și marxismul Cea mai mare parte a teoreticienilor marxiști au respins teza „revoluției manageriale” și au rămas fideli ideii că proprietatea asupra mijloacelor de producție rămâne determinantă. Totuși, unii marxiști au acceptat ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
linie de tensiune între elitele politice și cele economice. Teoriile manageriale și marxismul Cea mai mare parte a teoreticienilor marxiști au respins teza „revoluției manageriale” și au rămas fideli ideii că proprietatea asupra mijloacelor de producție rămâne determinantă. Totuși, unii marxiști au acceptat ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta o întărire a raporturilor capitaliste de producție. Dimpotrivă, alții au pretins că schimbările în compoziția clasei capitaliste au dat naștere unei mici
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ei au văzut în asta o întărire a raporturilor capitaliste de producție. Dimpotrivă, alții au pretins că schimbările în compoziția clasei capitaliste au dat naștere unei mici elite de capitaliști financiari ce domină economia la ora actuală. Într-o versiune marxistă a teoriei manageriale, se admite fără înconjur că forma familială a capitalismului a dispărut din marile întreprinderi moderne. Totuși, nu se întrevede nicăieri o evoluție care să ducă la o ieșire din capitalism. Dimpotrivă, managerii sunt obligați să-și utilizeze
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și pentru alții. Aceste forme de participare sunt definitorii pentru grupuri de interese solid structurate în sânul cărora interesele industriale și cele financiare se împletesc. Aceste diverse dezvoltări teoretice constituie un progres și în raport cu teoria managerială clasică, și în raport cu viziunea marxistă tradițională. Astfel, se vorbește acum despre elita întreprinderilor sau corporate elite, vizând categoria directorilor generali și cadrele superioare din marile întreprinderi. Pentru a pune în evidență configurații ale unor direcții articulate unele cu altele (interlocking directorships), tehnicile analizei rețelelor s-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
așa ceva ar presupune ca generația copiilor să nu mai moștenească „mijloacele materiale, relațiile și cunoștințele de tot felul” care au permis părinților să acceadă în rândurile elitei conducătoare (Mosca, 1955, p. 329). Referitor la acestea, Mosca se declară împotriva concepțiilor marxiste, care văd în proprietatea privată (pământuri, capitaluri, mijloace de producție) principala cauză a reproducerii ereditare a influenței politice. Consideră că, dacă proprietatea asupra mijloacelor de producție ar fi transferată statului, asta nu ar atenua deloc transmiterea ereditară a pozițiilor influente
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
adeseori alinierea cadrelor acțiunii colective la cadre generale, sisteme de credințe și interpretare acceptate de un număr mare de oameni. Pentru a obține susținerea sau acceptarea din partea cât mai multor persoane, mișcările de protest își ajustează discursul în consecință: gherilele marxiste din America Latină își orientează adeseori retorica după cea a Bisericii Catolice, iar protestatarii anticomuniști din piața Tiananmen, în vara anului 1989, au insistat pe motivația patriotică a luptei lor (Zuo și Benford, 1995). „Noile m.s.” au beneficiat de interpretări speciale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
da mijloacele de a se stăpâni” (Rădulescu-Motru, 1904, pp. 76-77). Strategia dezvoltării sociale legitime a unei societăți întârziate este identificată de autor în individualizarea raporturilor sociale (valorificarea vocațiilor individuale) cu ajutorul „personalităților de faptă sau de caracter”. Modelul neoiobăgiei - o expresie marxistă a teoriei formelor fără fond. Cel mai de seamă sociolog marxist din țara noastră de la finele veacului trecut și începutul secolului nostru, C. Dobrogeanu-Gherea (1855-1920) s-a legitimat în cultura vremii prin afilierea la tradiția prestigioasă maioresciană a formelor fără
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dezvoltării sociale legitime a unei societăți întârziate este identificată de autor în individualizarea raporturilor sociale (valorificarea vocațiilor individuale) cu ajutorul „personalităților de faptă sau de caracter”. Modelul neoiobăgiei - o expresie marxistă a teoriei formelor fără fond. Cel mai de seamă sociolog marxist din țara noastră de la finele veacului trecut și începutul secolului nostru, C. Dobrogeanu-Gherea (1855-1920) s-a legitimat în cultura vremii prin afilierea la tradiția prestigioasă maioresciană a formelor fără fond. Combinând premise teoretice din gândirea critică maioresciană și teoria materialist-istorică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nostru agrar”, care „conservă fondul esențial al vechii iobăgii, dar cu un amestec necesar și fatal de elemente capitaliste”, o iobăgie nouă (Dobrogeanu-Gherea, 1910, p. 370). Ceea ce conferă o notă distinctă acestui model față de schema maioresciană este ideea, de origine marxistă, a caracterului legic, obiectiv al împrumutului de instituții și capital străin, în virtutea legii orbitării societăților întârziate în sfera de influență a celor dezvoltate. La Dobrogeanu-Gherea starea societății românești nu mai este concepută în termeni psihosociali, ca o excepție nefericită produsă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
privind interdependența între suprapopulația agricolă relativă, densitatea rurală, nivelul de trai al gospodăriilor țărănești și structura socială a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, I. Bădescu apreciază efortul lor de a regândi legea standard a evoluției capitaliste și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
manageriale asupra firmelor și, în ultimă instanță, reconfigurarea rolului statului în economie. Deși foarte important, studiul acestor procese ignoră, totuși, un fapt esențial: schimbarea de sistem înseamnă transformarea unei formațiuni istorice socialiste într-una capitalistă. Teoriile reflexive, inspirate de analize marxiste și weberiene de economie politică clasică, sugerează că, dincolo de schimbările instituționale care fac subiectul analizelor instituționaliste, este necesară și o analiză propriu-zis sistemică a schimbării. Deși această interpretare rămâne în curs de elaborare, există, în momentul de față, o sumă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
orientează observația nu doar asupra statelor, ci și (sau poate mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în genere. În afara celor două mari linii de gândire - realistă și idealistă -, marxiștii rămân greu încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal clasele și capitalul, ale căror interese și dinamică transgresează statele și națiunile. Teoria dependenței și teoria sistemelor mondiale, ca exemplificări particulare ale unor proiecții
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal clasele și capitalul, ale căror interese și dinamică transgresează statele și națiunile. Teoria dependenței și teoria sistemelor mondiale, ca exemplificări particulare ale unor proiecții de influență marxistă în disciplina relațiilor internaționale, se plasează la nivelul a treilea, analizând însă, complementar, și procese care aparțin de nivelul doi. Înrudit acestora, unii autori din economia politică internațională (de exemplu, Susan Strange) oferă explicații la nivelul sistemului (economic) internațional, la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statele societății internaționale, raționalismul deschide posibilitatea unei căi de mijloc între absolutizarea războiului ca fenoment constitutiv unic al politicii internaționale, realizată de realism, și extrapolarea incertă a ordinii interne la scară internațională, dorită și propusă de idealism. Radu-Sebastian Ungureanu∗ Teorii marxiste ale relațiilor internaționale De aproape un secol și jumătate, opera lui Marx are un impact dintre cele mai importante asupra științelor sociale. Teoreticianul german nu a avut o teorie unitară în domeniul relațiilor internaționale, dar cercetătorii inspirați de ideile sale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în această disciplină. Departe de a fi o singură școală de gândire, „marxismele” au în comun câteva elemente de natură să justifice filiația intelectuală. Capitolul de față identifică mai întâi câteva dintre punctele importante, comune acestor abordări, abordând apoi contribuțiile marxiste cele mai influente, discutate în funcție de orientări. Într-o secțiune specială sunt expuse criticile aduse frecvent perspectivelor marxiste, iar încheierea este dedicată concluziilor. Elemente comune teoriilor marxiste Cercetătorii marxiști împărtășesc o concepție comună asupra socialului. Lumea este văzută de aceștia ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
elemente de natură să justifice filiația intelectuală. Capitolul de față identifică mai întâi câteva dintre punctele importante, comune acestor abordări, abordând apoi contribuțiile marxiste cele mai influente, discutate în funcție de orientări. Într-o secțiune specială sunt expuse criticile aduse frecvent perspectivelor marxiste, iar încheierea este dedicată concluziilor. Elemente comune teoriilor marxiste Cercetătorii marxiști împărtășesc o concepție comună asupra socialului. Lumea este văzută de aceștia ca un întreg, în care nu este posibilă o separare clară a diferitelor aspecte ale vieții sociale. Pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
față identifică mai întâi câteva dintre punctele importante, comune acestor abordări, abordând apoi contribuțiile marxiste cele mai influente, discutate în funcție de orientări. Într-o secțiune specială sunt expuse criticile aduse frecvent perspectivelor marxiste, iar încheierea este dedicată concluziilor. Elemente comune teoriilor marxiste Cercetătorii marxiști împărtășesc o concepție comună asupra socialului. Lumea este văzută de aceștia ca un întreg, în care nu este posibilă o separare clară a diferitelor aspecte ale vieții sociale. Pentru ei, economicul, politicul și socialul sunt extrem de strâns legate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai întâi câteva dintre punctele importante, comune acestor abordări, abordând apoi contribuțiile marxiste cele mai influente, discutate în funcție de orientări. Într-o secțiune specială sunt expuse criticile aduse frecvent perspectivelor marxiste, iar încheierea este dedicată concluziilor. Elemente comune teoriilor marxiste Cercetătorii marxiști împărtășesc o concepție comună asupra socialului. Lumea este văzută de aceștia ca un întreg, în care nu este posibilă o separare clară a diferitelor aspecte ale vieții sociale. Pentru ei, economicul, politicul și socialul sunt extrem de strâns legate. Această gândire
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]