3,630 matches
-
Leziunile renale sunt în unele cazuri determinate de sulfonamide. Sulfadiazina este puțin solubilă în urină, mai ales la pH acid, ceea ce poate duce la precipitarea de cristale și blocaj renal. Alte reacții adverse sunt rare. Pot fi reprezentate de aplazie medulară cu anemie, agranulocitoză sau trombocitopenie. (80), (245) La nou-născut pot apărea hemoliza și methemoglobinurie. De aceea sulfonamidele trebuie evitate în timpul sarcinii. Greața, diareea, cefaleea, tulburările de memorie și leziunile hepatice sunt rare. Dapsona (dapsone®, disulone®, avlosulfon®) Este un chimioterapic de
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
leucoplachetari și de fibrină. 8.4.3. CONSECINTE RENALE Patogenia leziunilor renale este puțin cunoscută. Se produce o pierdere a puterii de concentrare a urinii printr-o redistribuire a fluxului sanguin spre corticală și o dispariție a gradientului de concentrație medulară; în plus, se pot produce leziuni de necroză tubulară acută. 8.4.4. CONSECINTE HEPATICE Reducerea fluxului în artera hepatică, leziunile produse sistemului reticuloendotelial și eliberarea locală de radicali liberi, conduc la alterări interesând toate funcțiile hepatice. 8.4.5
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
creșterea utilizării funcționale a volumului eritrocitar restant. Al 5 lea mecanism este specific și de durată (2-3 săptămâni), cu o rată de înlocuire de un reticulocit/ zi la 100 hematii și de 0,5g% hemoglobină/zi în condițiile de activitate medulară și aport de fier adecvat. 11.3. CLINICA HEMORAGIILOR În fața unei hemoragii se pun 3 probleme: stabilirea diagnosticului de hemoragie, nivelul la care s-a produs și cauza care a determinat-o; aprecierea cantității pierdute; instituirea imediată a tratamentului. 11
Capitolul 11: HEMORAGIA ŞI HEMOSTAZA. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
severității și ierarhizării leziunilor în corelație cu ierarhizarea tratamentului, poate fi utilizată formula mnemotehnică C.R.A.S.H.P.L.A.N.: C circulație evaluare și resuscitare cardio vasculară, R respirație evaluare și resuscitare respiratorie, A abdomen evaluare leziuni abdominale, S spine evaluarea leziunilor vertebro medulare, H head evaluarea leziunilor craniene, P pelvis evaluarea leziunilor pelvine, L limbs evaluarea leziunilor extremităților, A -artere evaluarea leziunilor vasculare, N nervi evaluarea leziunilor trunchiurilor nervoase. Având în vedere aceste obiective și priorități, în mod corect, în fața unui politraumatizat, se
Capitolul 13: POLITRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Marius Bârza () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1209]
-
Examenul coloanei cervicale: Aprecierea clinică, se face prin palpare, căutarea redorii sau a mobilităților anormale fiind contraindicată. Radiografiile efectuate vor trebui să evidențieze vertebrele C-II și C-VI care sunt cel mai frecvent interesate în leziunile prin decelerație. Leziunea medulară poate fi suspicionată la un pacient inconștient, comatos, când sunt prezente hipertermia și lipsa de sudorație de la nivel cervical în jos, tetraplegia, atonia, areflexia miotatică. c. Examenul toracelui: În aprecierea leziunilor toracice, de primă importanță sunt zonele de instabilitate care
Capitolul 13: POLITRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Marius Bârza () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1209]
-
contracturii este un semn foarte valoros, dar tabloul clinic al politraumatizatului trebuie analizat cu anumite rezerve: fracturile costale pot determina false contracturi; dispar după infiltrațiile focarelor de fractură ; la pacienții asistați ventilator, contractura poate fi mascată de miorelaxantele administrate; leziunile medulare pot genera o falsă contractură; în leziunile cerebrale severe, poate fi prezentă o hipertonie difuză care pretează la confuzii; intoxicațiile cu unele droguri (ex. metoclopramid Reglan®) pot genera hipertonii care la rândul lor induc în eroare clinicianul; în traumatismele bazinului
Capitolul 13: POLITRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Marius Bârza () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1209]
-
totalitate și adera la conținutul stomacal. Este fenomenul de gastromalacie cadaverica observat mai frecvent la iepuri și la rumegătoare în foios. Fenomenele autolitice nu se instalează și nu au aceeași intensitate în toate organele. Pancreasul, glandele suprarenale, mai ales zona medulara, tiroidele, ficatul, mucoasa digestiva, epiteliul tubilor uriniferi și cel al retinei sunt deosebit de sensibile și la nivelul lor fenomenele autolitice sunt precoce. Dimpotrivă, organele bogate în țesut conjunctiv sunt mai rezistente și se autolizează mai lent. Importantă acestor TANATOLOGIA 39
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
elastază, beta-glucuronidază și glicerofosfatază. Granulele cu densitate intermediară conțin lactoferină și cobaltofilină (proteină fixatoare de vitamina B12Ă. Durată de viață a granulocitelor neutrofile este de câteva ore în torentul sanguin, 2-3 zile în compartimentul tisular și câteva zile în compartimentul medular (Guelfi și Vilcot, 1993Ă. Proteinazele sau proteazele granulelor leucocitare depind de tipul de leucocit (neutrofil, macrofag, mastocită dar și de specia gazdă. Proteinazele participa la degradarea particulelor fagocitate, la degradarea matricei extracelulare și la activarea altor proteine (fracțiunile complementuluiă. Acțiunea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Granulocitele bazofile și mastocitele. Se caracterizează prin granule citoplasmatice bogate în histamina și mai ales in serotonină la animale, heparina, numeroase proteinaze și mediatori biologic activi care leagă fragmentul Fc al Ig E, participând la răspunsul inflamator. Derivă din precursori medulari comuni cu ai granulocitelor eozinofile. Se maturează sub influența ÎL-3, care este considerată ca factorul principal MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 75 de creștere al bazofilelor, pe care le activează (Forțe V. și colab., 2002Ă. Se constată în număr mic în torentul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PAUL82 factori de creștere hematopoietici, etc., factori biologic activi ai diferitelor faze ale procesului inflamator. Monocitele, așa cum am subliniat anterior, sunt membri imaturi ai sistemului monocitar - macrofagic și au că precursori monoblaștii măduvei osoase, care se transformă în promonocite, monocite medulare și apoi monocite circulante. Ultimele sunt observate că celule rotund - ovale de 12-15 µm, cu nucleu excentric, reniform sau dințat. Citoplasma este moderat bazofila cu puține granulații azurofile. Membrana poate prezenta numeroase pseudopode sau filopodii, importante pentru primul contact cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
IOAN PAUL84 (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Transformarea monocitului și a histiocitului în macrofag s-ar face sub impulsul mactinei, fragmentul aminoterminal al alfa-actinei extracelulare, dotată cu activitate chemotactică semnificativă (Luikart S. D. și colab. 2003Ă. Macrofagele circulante ar derivă din monoblastul medular via promonocit - monocit, sub influența factorului stimulator de colonii (Tizard, 2004Ă. În general sunt mai mari decât monocitele, ajungând la un diametru de 25-80 µm . Au forme foarte variate, neregulate, adesea cu prelungiri citoplasmatice (Cotuțiu C., 1984Ă. Macrofagele activate au
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
portale;splenomegalia și lărgirea spațiilor vasculare intrasplenice se asociază frecvent cu hipertensiunea portală; - mecanismul apariției anomaliilor celulare sanguine: - distrucție prin mecanisme imune mediate de structuri ale splinei mărite de volum; - secreția de către splina hiperactivă a unor substanțe ce inhibă activitatea medulară. - una sau toate seriile celulare sanguine pot fi reduse; criterii pentru diagnosticul de hipersplenism: GA<4000/mm3, trombocite<100.000/mm3tratament: - splenectomie: rar recomandată (nu reduce Întotdeauna hipertensiunea portală; anulează posibilitatea unui șunt selectivășunt: rar recomandat doar pentrul hipersplenism; poate
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
postnecrotică(posthepatiticăă: ○ anamneza - hepatită virală, intoxicații (ciuperci, fosfor, medicamente - izoniazida); ○ clinicidem; ○ paraclinic - predomină sindroamele: citolitic și inflamator. ○ diagnosticul cert: morfologic - fibroză + necroză + noduli mari. - ciroza pigmentară - hemocromatoza: ○ clinic: hepatomegalie + splenomegalie + ascită; pigmentație generalizată a tegumentelor (melanodermie). ○ paraclinic: glicozurie; hipersideremie; sideroblastoză medulară. ○ diagnostic cert: impregnare marțială hepatocitară; ○ fibroză + necroză + noduli de regenerare. iii. Suferința obstructivă este de tip hepatocanalicular? - caracteristică tuturor „variantelor pronunțat colestazice” din suferințele enumerate mai sus și În special cirozelor biliare. - ciroze biliare primitive: ○ femei de vârstă medie (raportul
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Roux (1850-1924), zoolog și embriolog german, studiază interferența în cursul dezvoltării embrionare la broaște și rezultatele acestor interferențe la amfibiile provenite din embrion. A încercat să verifice teza darwinistă la nivel celular. În anul 1885, elimină o porțiune a plăcii medulare (sistemul nervos embrionar) la embrionul de găină și observă malformațiile apărute. În 1888 distruge cu un ac fierbinte 2 (până la 4) celule embrionare și observă că numai o jumătate de embrion se dezvoltă; trage concluzia că celulele sunt deja determinate
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
condiționată de asigurarea unui nivel ridicat de specificitate, care să se situeze sub pragul de toxicitate pentru celula gazdă. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 30 Tabel 3.2 Reacții secundare la antiparazitare Denumire antiparazitar Reacții secundare Albendazole Toxicitate hepatică, medulară, greață, vărsături, dureri abdominale, cefalee Atovaquona Toxicitate renală Cloroquina Toxicitate hepatică, agranulocitoză, greață, vărsături, cefalee, depigmentarea părului, prurit, tulburări de vedere Dehydroemetina Cardiotoxicitate, dureri la locul injecției Diethylcarbamazina Toxicitate renală Halofantrina Alungirea intervalului QT, tulburări de ritm cardiac Iodoquinol Cefalee
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sistemice Nefrotoxicitate Febră, greață Alterarea membranei prin inhibarea sintezei ergosterolului Azoli Triazoli Fluconazol iv 400800 mg/z x 14z in terapia infecțiilor severe; Po 100-200mg/zi profilactic Tratament meningita cu cooccidii, consolidare meningita cu cryptococ, candidemie sistemică Profilaxia după transplant medular, leucemii, SIDA Hepatotoxicitate reversibilă, alopecie, slăbiciune musculară Voriconazol Iv 6mg/kg/12h prima zi, apoi 4mg/kg/12h Po 600mg/z Candida glabrata, Krusei, Aspergillus, Scedosporium, Fusarium Hepatotoxicitate, erupții cutanate, tulburări de vedere Itraconazol 200-400 mg/z Histoplasmoză, Blastomycoză, coccidiomicoză
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
200800mg/z Profilaxia aspergillozei și candidozei la imunodeprimați Candida rezistentă la Fluconazol hepatotoxicitate hipersensibilizare tulburări gastrointestinal e alungirea QT Inhibarea sintezei acizilor nucleici (toxicitate celulară) Fluoropirimidi nă Flucitozina po/iv 100-200 mg/kg/zi Meningita cu candida și cryptococcus Depresie medulară Mecanism complex: inhibarea sintezei acizilor nucleici și alterarea peretelui celular (prin antagonizarea sintezei chitinei) Derivat de Penicili um Griseofulvina Po 500 mg/z x 4-8 sapt Epidermophyton, Microsporum si Tricophyton hepatotoxicitate cefalee, vertij, greață, vărsături, diaree, prurit, erupții Inhibarea sintezei
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
de osificare și de creștere față de etapa precedentă (în această etapă nu mai apar centre noi de osificare), iar între 11-12 ani este o etapă de proliferare activă, care duce la apariția apofizelor, a oaselor sesamoide și la definitivarea cavităților medulare, etapă ce se continuă odată cu pubertatea. Musculatura reprezintă la 7 ani 21,7 % din greutatea corpului (față de peste 35% la adult). Fibrele musculare, la copiii de vârstă antepubertară, sunt mai lungi decât la adult, iar porțiunile tendinoase sunt mai scurte
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
durează in vitro 4-6 zile; culturile leucocitare din sângele periferic: creșterea in vitro durează 72 ore (metodă utilizată la nou născuți și copii mici); celule prelevate din măduva osoasă, în caz de leucemie, fără a mai fi necesară cultivarea țesutului medular. Pentru evidențierea morfologică clară a cromozomilor, se blochează diviziunea celulelor în metafază (chiar pentru laboratoarele mai puțin dotate) caracterizată printr-o ordine și morfologie cromozomială, adecvate studiului microscopic, utilizându-se ca reactiv colchicina. Dispersia constantă a cromozomilor în cursul metafazei
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cele mai mari cantități se găsesc în lămâi (80μg%), banane (30μg%) și portocale (23μg%); legumele conțin cantități extrem de reduse (10 20μg%). Deficiența cotidiană de acid pteroilglutamic (denumită și vitamina Bc) se manifestă printr-o anemie particulară, caracterizată printr-o megaloblastoză medulară accentuată și/sau o dereglare majoră a hematopoiezei, însoțită de agranulocitoză și trombocitopenie. În absența vitaminei B12 (ciancobalamina) și a acidului ascorbic (vitamina C), teropterina nu este absorbită la nivel digestiv, chiar dacă se găsește în alimente ori se face un
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
brațelor este relativ ușoară; după expulzarea acestor segmente capul mărit de volum rămâne deasupra strâmtorii superioare, ceea ce obligă pe medicul obstetrician ce asistă asemenea nașteri să ia o atitudine de intervenție precisă și rapidă. Această intervenție constă în deschiderea canalului medular la nivelul mijlocului spatelui printr-o incizie transversală și introducerea unei sonde cu mandren ce se dirijează spre cavitatea craniană. Pe această sondă se va evacua lichidul cefalorahidian, iar volumul craniului va scădea treptat ușurând expulzia spontană. Dacă nu se
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cele mai comune tare ereditare umane, cu o incidență mare (1 la 3000). Este cea mai comună tumoră solidă, care apare în copilăria timpurie. Vârsta medie a diagnosticării cazurilor sporadice este de 30 de luni. Neuroblastomul este originar în zona medulară a suprarenalelor sau în situsurile paraspinale din sistemul nervos simpatic. Neuroblastomul este asociat cu anomalii genetice complexe dobândite: deleții ale cromozomilor 1p și 11q, amplificarea genei mycn și adiția la 17q. Amplificarea mycn este unul dintre cei mai buni indicatori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
remanieri cromozomale ale cromozomului 10, ce implică regiunea 10q11-26, în care, la nivelul benzii 10q11, se află și protooncogena ptc, implicată în aproximativ 25% dintre carcinoamele papilare. Gena men 2A, localizată juxtacentromeric, în cromozomul 10, este alterată în carcinomul tiroidian medular ereditar. În adenoame tiroidiene apar remanieri cromozomale și numerice, în care sunt implicați cromozomii 4, 5, 7, 9, 12 și 16. Translocația t(8;14) (q24;q33) apare în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de cromozomi suplimentari în grupa C. Duplicarea cromozomul Ph1 este uneori asociată cu un exces de cromozomi ai grupei D. Poate avea loc și pierderea unor cromozomi, cel mai adesea fiind pierdut cromozomul Y, în special în celulele de origine medulară, celelalte celule păstrând un complement cromozomal normal. La astfel de pacienți, evoluția clinică și hematologică este atenuată, dar nu se cunoaște mecanismul prin care pierderea cromozomului Y influențează comportamentul celulelor leucemice. Dobândirea unor cromozomi este asociată cu pierderea altora, în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
anormale, inițiale. Modificări cariotipice apar și în disproteinemii. Disprotieinemiile sunt stări patologice caracterizate prin proliferarea celulelor care produc imunoglobuline IgG, IgA și IgM. Exemple de disproteinemii sunt macroglobulinemia Waldenström, mielomul multiplu și disproteinemiile simptomatice. În cazul macroglobulinemiei Waldenström, în celulele medulare ale pacienților s-au identificat clone celulare cu 47 de cromozomi. Cromozomul supranumerar este mare, de talia celor din perechea 2, dar cu centromerul mai distal față de al acestora. Cromozomul marker a fost denumit de Bernirschke și colaboratorii (1962) „marker
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]