2,843 matches
-
2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Stautile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile în spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid dclamând / Ion Untaru : Confluențe
AMETIST LUCID DCLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351638_a_352967]
-
decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351710_a_353039]
-
ușor, abia sesizabil, doar cât să-mi primească sufletul pentru totdeauna. Și i l-am oferit! Totuși, ciudat, apa de ploaie de pe buzele ei avea un gust sărat, de lacrimi! Plânsese? Nu știu, dar avea ochii limpezi și privirea puțin melancolică. I-am luat obrajii între palme, total nepregătit pentru un răspuns negativ: - Ne vom mai revedea? - Bineînțeles , dar acum trebuie să plec... Se uita cu oarecare neliniște în jur. S-a făcut târziu... Ne-am îmbrățișat cu patima celor care
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului ,,Concert melancolic” de Vasile Burlui și Nemiloasa fiară a creației Placheta de versuri „Concert melancolic”, apărută recent la Casa ,,Demiurg” din Iași, este o adevărată surpriză editorială a profesorului universitar dr. Vasile Burlui, distinsă personalitate a vieții medicale universitare ieșene, românești, europene
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului ,,Concert melancolic” de Vasile Burlui și Nemiloasa fiară a creației Placheta de versuri „Concert melancolic”, apărută recent la Casa ,,Demiurg” din Iași, este o adevărată surpriză editorială a profesorului universitar dr. Vasile Burlui, distinsă personalitate a vieții medicale universitare ieșene, românești, europene, actualmente președintele Universității ,,Apollonia”. Ideea e că această carte nu reprezintă debutul său
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
ale unor ritmuri poetice ce se armonizau cu muzica vocii ce o avea alături și acesta a fost doar inspirata clipă a lăsării lor să zboare dinspre sufletul său spre cel al lectorilor îndrăgostiți de emoții poetice autentice. Volumul „Concert melancolic” se prezintă ca o carte rotundă, cu o osatură poetică bine închegată, bine gândită, ce cuprinde versuri realizate în dulcele stil clasic - sonete, meditații, pasteluri, catrene -, dar și în vers alb, modern, impresia generală fiind aceea de actualitate, de poezie
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
se definește a fi ,,un călător prin stele”, ,,etern vagabond”ce urmărește revelarea sensurilor profunde ale acestei lumi. De o extraordinară imagistică, picturale, muzicale, poemele sale, inegale ca valoare estetică, sunt adeseori idei încărcate de metafizic. Deși este intitulat „Concert melancolic” - deoarece întreg volumul este un concert, un concert al cuvintelor, al semnelor, al simbolurilor, al metaforelor deosebit de expresive pentru iubirea-iubire eternă -, tonul general al acestuia este, mai degrabă, unul de săvârșire a miracolului trăirii în unitatea dintre cele două lumi
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
o autoironie referențială:Ți-ai dat cred seama c-ai greșit complet/ Sperând că fiindu-mi frate,eu te iert, / Cum puteam să te iert când toată lumea-mi spune:/”Frate-tu scrie mult mai bine decât tine?” O subtilă ironie melancolică frisonează catrenele , uneori autoreferențială,și chiar prin autooglindire,speculând specialitatea personajului: Fiind un sociolog bun,renumit,/Nu-s puțini cei ce și-au închipuit,/ Că nu o să vă fie greu,deloc,/Să fiți în sondaje pe primul loc.(Domnului Vasile
CONŞTIINŢA DE SINE A IRONIEI AMICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351081_a_352410]
-
timplul plânge(Cronici și letopisețe). Libertatea,autenticitatea, integritatea, au rădăcini,în acest amestec infailibil de sarcasm și ideal. Fiecare poem dezvoltă o premisă cu aparență nevinovată până la răstălmăcirea ei în sugestie polemică. Poeziile lui Ion Untaru are aerul unei superbii melancolice, în care recunoaștem orgoliile poeziei adevărate. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ion Untaru- Floare de lotus / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
iar banala realitate capătă brusc un impuls către fabulos: ”Tânăra visează-n casă o lumina de mătasă/ Cum salvează din declin o bluziță de satin/ Spală vase , rufe spală-n pantalonii de fatală/ Agreabilă și suplă generos în pod hurducă/ Melancolică, activă, inspirata, reflexivă/ Își lipește-n frunte stele, minuscule, efemere.../ Dintr-o dată ca împuns/ Podul a pornito-n sus/ Cu-al sau înger presupus/ genunchiat într-un surâs (Ea). Dacă la început poeta poseda din plin harul de a crede în
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
îmi arată cum se scrie numele ei, adică cu toate literele. Dar ea a înțeles, totuși, ce-a înțeles, și mi-a zâmbit cald. Era un zâmbet cu gust de mezeluri... Afară, plouă, ceață, talanga burlanelor s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
după ce satură, aceasta rămâne întreagă”. (Academician Nicolae Dabija) ,,Lucia Olaru Nenati trebuia sa se nască în Roma antică, să se îndrăgostească de ea Ovidiu și apoi să o cânte în versuri din îndepărtatul său exil. Sau, să treacă cu pași melancolici, coborâți din alte lumi, pe culoarele vreunui castel medieval, dându-le în șoapte, trubadurilor plămadă visurilor de iubire, făcând astfel zidurile cetății să se îndrăgostească de umbra iubitei lor. Dar a fost așa, să se nască în România, cu sufletul
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
o parte mantia gogoliană ce descoperă starea de criză a poetei:” Serile își poartă luceferii pe umerii goi,/timpul e însetat:bea sângele mieilor calzi. “(O punte invizibilă) . Confesiunea e în acelaș pas cu trăirea, iar poemul are o dinamică melancolică prin discursul liric ce se încarcă, până la inflație, de imagini originale și explozivie. Poemele sale , după lungi acumulări de detalii, izbucnesc în viziuni metafizice cu rădăcinile pivotante înfipte adânc în solul metaforei.Observația se amplifică până la percepția halucinantă, în felul
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352059_a_353388]
-
nu arar derutante (cam în același fel ca surprizele pe care ți le rezervă, să zicem, hiperbatul) cîtă vreme proiectul lor de ansamblu rămîne, voit sau nu, obscur : „Labirinturi absurde / pînă la sacrificiul unei fugi în trecut / ochiul meu strivit melancolic / îngerul c-o singură aripă într-o zi de sabat / cînd te-apasă plictisul și găsești / scrisorile celui drag / după asfințit într-o artă perfectă,/ pămîntul / solemn viscolit de cîntecul sirenelor undeva în apropiere -/ în locul unde zburătăcesc de-a valma
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
părinți/ ești singur în noaptea din pustie/ cu pofta inimii mereu mai vie/ de case, de avere și arginți.” („Iacov”), fiind redate în detaliu și fără ambiguități inutile. Patosul cu care Petru Lascău scrie dovedește că are fascinația nostalgică și melancolică a identității colective. Deși un exilat aflat departe de țară, el păstrează în inimă valorile națiunii căreia îi aparține, prin naștere, și le cântă. Mai mult, sentimentul național se transformă la acesta într-o adevărată ars poetica, în care elementele
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
tot cărare, casă tot bordeiu. Pentru că cu banii câștigați la noi, finanța internațională clădește oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci și ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieți naționale intrate în fundac cu doine melancolice și chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolenței romanești: în exploatare. Să nu ne înșele palatele bucureștene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înșele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înșele o rețea
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii ostentative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi", subliniază autorul în textul „Scurt acces de optimism". „Ce facem cu viața noastră" - câteva maxime de parcurs: A. Nicio datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nicio suferință fără exercițiul corelativ al
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
de lacrimile pogorâtoare din înaltul simțirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile... Căci poezia aceasta este ca un joc de puzzle, punând la grea încercare răsfățul întru poezie al lectorului dedicat genului. Dar, mai ales, e un concert melancolic, o simfonie pendulând între Bach și Mahler, în fundalul căreia revine abundent și obsedant un anume Recviem... Fără o necesară stare de grație, lectura aceasta inițiatică - în bucuriile și tristețile vieții, se dovedește anevoioasă, dacă nu imposibilă. După chipul și
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
și tristețile vieții, se dovedește anevoioasă, dacă nu imposibilă. După chipul și asemănarea Vieții înseși’’. Prof. Univ.dr. Constantin FROSIN, laureat al Parlamentului European ‘’Față de Înger răstignit (poeme șoptite), o antologie de autor care reunea primele cărți - Philemon și Baucis, Concert melancolic, De Anima -, în Rendez-vous sideral (Editura Apollonia, 2012), Vasile Burlui, chiar dacă rămâne în elegie, scrie o poezie elaborată în orizontul unei constelații simbolice; dincolo de majuscule (Timpul, Spațiul, Rege, Nemurirea, Sihastru) care, în poezie, pot da imaginea unei discursivități de eseu
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
de speranță, la destinul său de aisberg rătăcit pe mările Sudului. Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA, Reporter European 2012, desemnat de Parlamentul European, Cel mai bun Jurnalist din presa românească de provincie desemnat de Radar de Media ‘’Placheta de versuri „Concert melancolic”, apărută recent la Casa ,,Demiurg” din Iași, este o adevărată surpriză editorială a profesorului universitar dr. Vasile Burlui, distinsă personalitate a vieții medicale universitare ieșene, românești, europene, actualmente președintele Universității ,,Apollonia”. Ideea e că această carte nu reprezintă debutul său
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
în ultimele zile de când nu ne-am mai întâlnit (deoarece colega mea a fost plecată din Londra). Și astfel, departe de familie, am petrecut seara de Crăciun... aproape ca acasă, dar cu sufletul acasă! Am încercat să nu fiu prea melancolică și întristată... Au urmat apoi câteva zile libere de care am profitat din plin, folosindu-le pentru odihnă, relaxându-mă cu muzică bună, cu mâncare tradițională, cu povești la lumina becului... nu a focului din șemineu și beneînțeles sunând la
JURNAL LONDONEZ (13) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355005_a_356334]
-
gîndirii ? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și luptă.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea să ne exteriorizăm cu o brutalitate melancolică: După „scîrța-scîrța pe hîrtie”, cade și apogeul, magnific, ca în Valkiria: „Fac rost de niște carne de vită.” Și, mai prin februarie (auzi aici poezie pură, nefalsificată): „ Tinerii Borza și Biță ne însoțesc în nocturnă, că se face economie la
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
-MĂ CU VISE Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului îmbracă-mă cu vise să mă pot plimba pe cărări de gânduri pavate cu dragoste cu lumina dorului din privirea-ți melancolică desenează-mi zâmbetul pe cerul clipelor de mâine imploră raza jucăușă a lunii să îmi mângâie tristețea închisă între genele sufletului amorțit ce picură lacrimă izbăvirii privirea mea te caută în înalțimile visului în rătăciri de o clipă să simt
ÎMBRACĂ-MĂ CU VISE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355346_a_356675]
-
proiectare metodică a trăirilor în discursul sentențios, net și persuasiv.Uneori o atmosferă bacoviană inuntă versurile:Plouă mărunt de zile-n șir/Din răsărit până-n amurg,/Peste câmpiile-n delir/ În doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația,poetul pune un strop de eleganță și demnitate, îndepărtând cu grijă manifestările intime ale crizei
ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356790_a_358119]
-
din mătasă albă cu fluturi de aur, mosc, esență de trandafir și iasomie ... Licurișca îmi spunea povestea de iubire și de speranță și de trufie a unei tinere fete, ca și cum nu ar fi povestit despre ea însăși și se întreba melancolică dacă ar mai fi avut înțelepciunea să-și retrăiască viața încă o dată, dar acest lucru nu mai era posibil și nu regreta nimic, pentru că ar fi fost zadarnic să se lamenteze, dar, să-și detalieze povestea, avea, totuși, un sens
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]