4,697 matches
-
una din numeroasele scări ale clădirii. Iau loc pe treptele alea de sus. Iarna mă rezem cu spatele de zidul pe unde trece burlanul unei sobe, cărămizile sunt calde. Stau așa cocoțată pe ultima treaptă de sus până ce-mi trece melancolia aceea. Sub mine simt scările care coboară parcă până în miezul pâmântului. Mă țin de balustradă ca să nu mă duc și eu de-a rostogolul. Dacă ai ști de câte ori am strâns în mână acel metal rece, în toți acești ani ! Aș
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu, în Istoria critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
obiectele, la lumina infimă a lunii și a stelelor, trebuie să ținem aprinsă deasupra capului mai mereu o făclie. Mitul peșterii lui Platon este, alături de mitul lui Orfeu și Euridice, mitul antichității cel mai reprezentativ. Lirica nocturnului, cu "conture triste" (Melancolie), cu întunericul, umbrele și penumbrele, "pulberea (care) se joacă în imperiul unei raze" (Scrisoarea I), rază pe care o putem concepe ca venind dintr-un dincolo din spatele nostru, din afara peșterii, acolo unde durează adevărata realitate, își revendică o semantică convenabilă
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
fată). Insectarul. Musculițele și fluturii (în Miradoniz), ploșnițele roșii (Cugetările sărmanului Dionis), paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană și privaz). Regnul animal: cerbul (Ondina), bourul (Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului Dionis), hiena (Rime alegorice), boul, vulpea, zimbrul (Epigonii), "saci de viermi" În căutarea Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Biea Patricia Proiectul Irinei Werning, o fotografă argentiniană, se bazează pe o interesantă și simplă premisă: recrearea fotografiilor vechi, cu subiectul în timpul prezent. Antenția la detalii și sentimentele puternice de melancolie, de realizare a faptului că timpul trece atât de repede, fac din aceste fotografii adevărate opere de artă.
Irina Werning și proiectul fotografic "Back to the future" by Biea Patricia () [Corola-journal/Journalistic/66126_a_67451]
-
lui Shakespeare, povestea de dragoste nefericită care se cere recitită în noul context. Avem o iubită pe măsura atractivității vampirești, Bella Swan (Kristen Stewart), al cărui chip posedă o accentuată paliditate și a cărei sensibilite ușor maladivă dublată de o melancolie ușoară răspund paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
scriitor de interior, de mocnire pe dinăuntru și de așezare pe dedesubt. De aceea îl citești atunci cînd vrei să dai prin sită nisipul zilelor și deșertăciunea lor, molipsindu-te de un spirit care știe să însuflețească emoții largi, de melancolie grea și de predispoziții subtile. În schimb, nu vei găsi la el nimic din voința de a-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice. Steinhardt e un scriitor de tact psihic și de delicatețe sufletească, uneori excesiv de împăciuitor
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se face frig și sîngerează zori / și de uitarea satului se moare" (Senin de Coruieni). O melancolie senin-dolorică precum o emanație a unei lumi ce nu se îndură să moară acordă versurilor o trăsătură de sufletească demnitate. Poetul meditează cu o arhaică pătrundere, fără risipă de vorbe, în expresivități ce pot reține atenția: "pe ce lume va
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Dacă în piatră se limpezește ceața / Dacă furnica duce povara harului / E semn că între brațele reci / Un trup al iluziei a înviat. // Numele tău nu se rostește / Ci se mistuie / În arderea fără cenușă" (Ardere fără cenușă). Gravitatea inteligentă, melancolia salubră a lirismului semnat de Gheorghe Pârja îi girează nota personală. 3. De o speță deosebită este Echim Vancea. Empatia acestuia nu se arată decît indirect, prin intermediul unor proceduri laborioase, printr-o complicație care s-ar putea să reprezinte un
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
de exemplare, nici nu se mai poate spune - ca pe vremuri - că scriitorii se citesc doar ei între ei. Nemiloasa contabilitate a tirajelor arată că nimeni nu mai citește nimic... Trăim, indubitabil, un sfârșit de epocă. Fie-ne îngăduită măcar melancolia, dacă optimismul ni s-a evaporat deodată cu tirajele. N-am să uit niciodată înfrigurarea cu care am așteptat, prin 1969 - 1970, ca adolescent, publicarea în „Viața românească" a părții a doua a unei proze de Al. Robot, scriitor despre
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
în care se înregistrează cele mai multe sinucideri. În afară de faptul că pune presiune asupra sistemului circulator, căldura de vară îi face pe oameni să devină nesăbuiți, dornici de aventură și predispuși la accidente. Toamnă, conform opiniei populare, este sezonul răcelilor și al melancoliei. În timpul toamnei, cănd frunzele își schimbă culoarea și cad, oamenii își amintesc de lucrurile care au fost și care au trecut. Așa se face că frunzele căzute, vântul și ploaia sunt unele dintre elementele principale care duc la depresie. „ Trăim
Toamna, anotimpul ideal pentru sex by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65729_a_67054]
-
Nicolae Manolescu Erik Zemmour e un personaj la modă astăzi în Franța. S-a făcut cunoscut, nu atât prin cartea intitulată Melancolia franceză - în care susține că integrarea implică asimilare culturală - cât printr-un one man show de televiziune care i-a creat reputația de rasist. Ideologia lui Zemmour e o reacție paradoxală la globalizare, proces care, în opinia lui, nu s-
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern. Calitatea picturală a cadrelor impresionate într-un sepia aurit precum dagherotipurile macerate de oxizii melancoliei, reluarea unor imagini obsesiv-maladive care joacă rolul unui refren și muzica lui Prokofiev și Musorgski conferă un lirism inefabil filmului unde Sankt Petersburgul devine fundalul nu atât al unei „drame reale" cât al poeziei ei. Orașul a devenit ireal ca
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
la «un sistem redus de funcții ale discursului», cum spune Ion Barbu)". Cartea Mariei-Ana Tupan, ultradoctă, exprimînd sforțarea neobosită a unei bibliografii a la page, care să umple un gol prezumat cu neliniște ca fiind permanent, are în subtext o melancolie a cunoașterii. Maria-Ana Tupan, Modernismul și psihologia. încercare de epistemologie literară, Editura Academiei Române, 2009, 152 p.
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
tipărită o antologie de poezii: „Discorso di una guida turistica davanti al tramonto", 2008. Stabat Mater e un roman istoric și psihologic totodată, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei de cameră, Maddalena, din patul de deasupra, devenită
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
siluetele de fum ale celor care au fost și nu mai sunt, evocați cu atâta har de Ion Horea. Curios lucru! Am dat peste elegia lui Horea acum, în preajma zilei în care el împlinește 81 de ani. Îl felicit cu melancolie din colțul acesta de pagină al revistei în care amândoi ne-am închis tinerețea.
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
din clipa aparției (Novăceștii, Pintea, Gruia etc.). Poetului nu i se potriveau în nici un chip compozițiile ample și epica de fantezie. Poeziile în care o mică întîmplare centrală devine pretext de exploatare a stărilor de spirit fugare, a bucuriei devenită melancolie, a nefericirii estompate prin iubire (precum Vara, Furtuna, Artiști), nu mai amintesc prin nimic de Coșbuc: tabloul e concentrat, schițat din cîteva linii, o guașă impresionistă. Melodia discretă topește contururile, întîmplarea ajunge la noi sub forma unor vagi impresii: „Abia
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
se apleacă - / semn viu de-ntrebare...” - Umbră în amurg, sau „Senin și singur, Doamne, ce senin/ mă simt aici pe plajă, lângă mare,/ sunt ca și timpul cuibărit în golf,/ chiar lumea-mi pare-un semn de întrebare” - Golful paradisiac). Melancoliile lui Eugeniu Nistor nu au alura unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag filtru livresc se interpune între percepția lumii și conștiința lirică, deprinsă a conferi
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
plouă cu lună în valea în care/ mit și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este atras mai ales de irizările melancoliei, care conferă paletei sale lirice un aspect învăluitor, marcat de valențele sugestiei și ale impresiei aurorale. Un poem reprezentativ, în acest sens, se intitulează Exod: „Dar noi priveam cocorii zburând prin anotimpuri,/ ca-ntr-un miracol cerul plutea în sens
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
în România: 23.12.2011. Produs de: Silver Pictures. Distribuit în România de: MediaPro Distributions. Sir Arthur Conan Doyle a reușit să creeze în Sherlock Holmes un personaj de o infinită complexitate, un aliaj între o inteligență scăpărătoare și o melancolie de expresie flegmatică, un gentleman care îmbină sportul cu arta, un „erou al minții” cum îl numeș te Rodolphe Rapetti pe artistul de geniu care apare tot mai des în picturile simboliștilor la finele secolului XIX, cam pe când se desfă-
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
unuia în celălalt. Despre dispariția granițelor, despre alungarea limitelor, despre ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
să plecăm/ mai bine să plecăm/ da da da// astfel își treceau ei unul altuia ziua de marți 1991 vara” (p. 5). Sigur, s-ar putea divaga generos pe marginea dispoziției poetului de a contraria la fiecare vers. Există o melancolie, fără doar și poate, contracarată prin sarcasm. Se face simțită, de asemenea, și o indiferență față de tensiunea cuvintelor, privite în sine, care sporește, de fapt, curiozitatea față de strania energie dintre acestea. Cu puțină empatie s-ar putea trage și o
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
încât pare că s-a molipsit de dor, de acel sentiment pe care obișnuința l-a introdus în imaginarul portughez în general și lisabonez în particular ca pe un soi de carte de vizită a țării, în definitiv, această dulce melancolie sau tristețe nu ar fi specific lisaboneză; să ne amintim de termenul turcesc „hüzün”, asociat orașului Istambul, pe care îl descrie în minunata sa carte omonimă Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2006. La urma urmelor, viața
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
simplu, un poet uluitor. În primul rând, prin complexitatea emoțională. 1, 2, 3 sau... reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât un poem de dragoste. O dragoste oblică, însă, construită cumva de-a curmezișul, fiindcă presupune nu entuziasm, ci melancolie, nu delir erotic, ci dispariție ritualică. (Protagonista volumului, o anume Infantă, moare de câteva ori și învie tot de-atâtea ori. Doar că, de murit, moare-n văzul tuturor, pe câtă vreme resurecția se petrece în deplină intimitate.) Nicăieri sentimentul nu e
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
sune dogit.” - p.58), deși are, în ce-l privește, dezamăgirile unui iubitor de forme frumoase, mai mult decât de esențe alambicate. E firesc, atunci, să-i placă, mai degrabă, tristețile lui Demostene Botez, traduceri „pentru ziua de azi a melancoliei eminesciene - p.70”. De fapt, în urmă cronicilor lui Boz nu rămân criterii, ci empatii. Un mic zodiac, cum însuși sugerează, în prefață, încercând să citească, în câte un vers, un destin. Un destin împreună, al poetului și al cititorului
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]