1,167 matches
-
Ionel Pop și Zaharia Boilă sînt, din acest punct de vedere, cu deosebire caracteristice, cele ale dlui Matei Boilă fiind lipsite de fapte relevabile, mereu puține și neconcludente. Ionel Pop i-a fost lui Maniu nepot de sora și cum memorialistul a rămas de mic orfan de tată, cel ce s-a îngrijit, ca un adevărat părinte, de destinul său, a fost Iuliu Maniu, numit în familie Unchiutu. Maniu era fiul unui judecător din Zalău, făcîndu-și studiile primare la Blaj. Cele
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
La absolvire, devenind doctor în jure, a fost angajat ca avocat arhidicezan la Mitropolia din Blaj (să mai spun că a fost greco-catolic) din 1898 pînă în 1915, totodată avînd și un birou particular, foarte căutat. Toate veniturile sale, stăruie memorialistul, proveneau din avocatură, acestea contînd și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
memorialistul, proveneau din avocatură, acestea contînd și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
atitudinea și la o nouă rundă de tratative cu guvernul maghiar și, de aici, la decizia din 1 decembrie 1918 la Albă Iulia, Maniu devenind președintele Consiliului Dirigent, si, apoi, după moartea bătrînului Gh. Pop de Bășești, președinte al PNR. Memorialistul nostru crede că ăistoria nepărtinitoare va relata marele rol și merit pe care le-a avut Maniu în pregătirea, realizarea și apoi desăvîrșirea Unirii și pe urmă la viața politică a României întregite, aici tot ca opozant, cît și în
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
a României întregite, aici tot ca opozant, cît și în scurtele perioade de președinte al Consiliului de Miniștri. Dacă ar fi sa concretizez două linii directoare ale activității lui, s-ar putea spune ădemocratieă și amorala creștină". Merită reținută confesiunea memorialistului că Maniu era intratabil, ăpedant în ce priveste îmbrăcămintea, de altfel, fără lux". Și aceea că, contrar opiniei carliste, avea ăun suflet foarte receptiv față de bucuriile și suferințele semenilor, rudeniilor, prieteni sau străini; lua parte la ele. Avea din plin
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi nepoți (dar mai atenuat decît fratele său Romulus Boilă) care i-au adus mari daune morale lui Maniu, ei
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi nepoți (dar mai atenuat decît fratele său Romulus Boilă) care i-au adus mari daune morale lui Maniu, ei fiind acuzați că operează diferite manopere financiare în numele unchiului lor (Romulus
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
nu este susținut decît de cîteva lichele din jurul Majestății Voastre"). Și, încredințat de rege că va desființa partidele politice, i-a răspuns ferm: ăMajestatea Voastră nu aveti dreptul să desființați partidele politice, ci dimpotrivă să guvernați prin partide politice". Dar memorialistul Z. Boilă exagerează vădit cînd consideră dictatură regală drept ao catastrofă națională". E dezvăluită apoi atitudinea, de altminteri știuta, a lui Maniu împotriva Arbitrajului de la Viena, așa cum a fost pronunțată la o a doua ședința a Consiliului de Coroană (ăArbitrajul
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
să declar sincer, ca refuz a mai colabora cu Majestatea Voastră", cerîndu-i, dacă mai poate, să abandoneze orientarea politică progermană. E drept, despre evenimentele omuciderii legionare de la Jilava nu s-a auzit, se poate să se fi auzit, cum afirma memorialistul, în București, de abia la 29 noiembrie 1940 și, oricum, în acea zi n-a putut avea loc consfătuirea dintre Maniu, Mihalache și Madgearu pentru bunul motiv că Madgearu a fost, și el, asasinat de un comando legionar la 27
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
Cu toate că a realizat cursuri excelente ce au trezit în sufletul multor studenți dragostea pentru literatură, Zoe Dumitrescu Bușulenga a alunecat pe linia unui "ceaușism" strident, a unei ipocrizii "și cu biserica, și cu partidul". Fosta sa profesoară constituie în ochii memorialistului un exemplu al discreditării vocației și profesiei, atât ca "om al propagandei" la care s-a pretat inclusiv prin dezolante "omagii", cât și prin încurajarea unor non-valori, din mediul apropiaților. "Cât timp nu a practicat politica aceasta aberantă, a fost
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
s-ar fi putut. Nu și să fim în Josefin, la mai bine de doi kilometri de casă. Nu l-ar fi trimis până acolo la grădiniță. Deci, mai mult ca sigur, așa ceva nu s-a întâmplat. Nu sunt un memorialist creditabil. Ca atare, ca om onest (citește: cap pătrat), pun capăt memoriilor aici. Când recitesc. De ce să împing pedalele? Poate mă puseseră acolo și atâta tot. Că tot mi se spunea un „unde-l pui, acolo stă!”. Citesc în cartea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
și atente la un itinerariu dintre cele mai atrăgătoare în epocă tocmai prin "cosmopolitismul" său afișat cu dezinvoltură. Raporturile scriitorului cu România sunt urmărite în cartea profesorului scoțian din un-ghiuri conjugate. Autorul pune în joc informații oferite de biografi și memorialiști legați de mediul românesc căruia îi aparținea soția scriitorului printre ei se numără Matyla Ghyka, memorialistul, Ghislain de Diesbach, cercetătorul vieții Marthei Bibescu, Ginette Guitard Auviste, autoarea unui studiu de reabilitare a scriitorului Morand dar și multe pagini de corespondență
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
cu dezinvoltură. Raporturile scriitorului cu România sunt urmărite în cartea profesorului scoțian din un-ghiuri conjugate. Autorul pune în joc informații oferite de biografi și memorialiști legați de mediul românesc căruia îi aparținea soția scriitorului printre ei se numără Matyla Ghyka, memorialistul, Ghislain de Diesbach, cercetătorul vieții Marthei Bibescu, Ginette Guitard Auviste, autoarea unui studiu de reabilitare a scriitorului Morand dar și multe pagini de corespondență, documente de arhivă diplomatică abordate pentru prima oară. (O scăpare a editorului face ca sursele de
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
superficială, fugitivă, prea tentată de elementele de "șoc" publicistic. Fundalul de epocă schițat în capitolul următor, intitulat Fuga înainte, capătă relief din nou datorită apelului la documentele legate de familia Morand (îndeosebi corespondența Elenei Morand) și la cele oferite de memorialiști. Starea de criză politică, alunecarea spre dictatură, ascensiunea forțelor fascizante, pro-naziste din țară, ca și prezența franceză la noi ( apreciată, aceasta, destul de surprinzător, ca declinantă după Marea Unire din 1918) sunt privite iarăși prin ochii celor apropiați protagoniștilor cărții, iar
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Marian Victor Buciu Politicul fusese evitat în România comunistă, vrea să-și amintească memorialistul Matei Călinescu în dialogul larg, o însumare de capitole alternate, cu Ion Vianu. Rămâne de discutat în ce măsură fusese posibilă sustragerea fără a lăsa urme. Se pare că răspunde chiar el și într-un fel complicat, dacă nu contradictoriu. În România
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
iar vocația sa rațională, de teoretician al literaturii, îi refuză talentul acela, al lui Nicolae Manolescu, de exemplu, de sepie care-și ascunde urmele în cerneala imaginilor dezarmante). Îi lipsește doza de histrionism indispensabilă diaristului și-ncă și mai mult memorialistului, lipsă asociată la el unei exigențe cu sine însuși și onestității, refuzului flateriei, față de ceilalți; această spaimă de dezgolire a intimității simțirilor se vede foarte bine în cele două epistole către Ion Vartic, „Scrisoarea spaniolă" și „Scrisoarea bavareză": cea dintîi
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
s-a numărat și deteriorarea temporară a raporturilor cu Mircea Zaciu). Detalii, cum am mai spus, revelatoare pentru istoria literară. Trecând dincolo de zona aceasta gri, a politicii literare, câteva cuvinte despre literatură pur și simplu: avem, în Convorbiri... confesiunea unui memorialist care nu face rabat de la o eleganță și sociabilitate. Le-a practicat de la bun început, întâi sub forma unei omenii rurale de veche speță transilvană, apoi prin exercițiul unei civilități care decurge din pasiunea pentru faptul cultural. Ion Brad s-
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
încrederea contribuabililor în drepturile lor, iar funcționarii devin niște paraziți fără caractere, capabili doar de încurcături, deoarece sunt gata în orice moment să se dezică pentru a fi pe placul șefului înaintea căruia se află.” Dacă n-am ști că memorialistul se referă la situația României în Primul Război Mondial, în timpul ocupației germane, am fi convinși că aici avem de-a face cu o descriere exactă a stării de lucruri de astăzi. Așadar, nepotismul, servilismul și disprețul față de cetățeni reprezintă o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5278_a_6603]
-
au trezit peste noapte în situația de minoritate. Cu alte cuvinte, în Cabinetul averescan se aflau personalități care ar fi sprijinit statutul propus de Groza în mod ciudat acesta nu dă nici-un amănunt semnificativ despre proiectul său , fapt pe care memorialistul omite să-l menționeze, rezumându-se la a conchide: "ceilalți colegi l-au secondat pe Take Ionescu pe această linie de gândire șovină și neumană, implantată adânc în sufletele și mintea lor, mentalitate impregnată de o educație greșită și plină
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
atmosferei din școlile urmate, a studiilor universitare la Budapesta are un farmec care te face să regreți decăderea într-un limbaj de lemn care nu face altceva decât să reia stupidele stereotipuri socialiste. În finalul primului capitol Profilul locului natal, memorialistul face următoarea profeție de credință: "cred că spiritul în care am fost crescut poate fi evocat prin aceste câteva cuvinte: m-am născut și mi-am trăit copilăria în dangătul clopotelor de vecernie, în mirosul tămâiei și gustul prescurei, la
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
de situația din țară, Petru Groza caută soluții și este cucerit în final de marxism-leninism. Materiale de doctrină i-au fost furnizate de membri ai "avangardei proletariatului". El se declară solidar cu partidul comuniștilor încă din acea vreme. Din nefericire, memorialistul nu oferă nici un amănunt despre formarea și activitatea partidului. Oare nu știa că bătrânul Constantin Dobrogeanu-Gherea se opusese categoric întemeierii unui partid comunist în România, că partidul pe care-l admira era pur și simplu instrumentul politicii expansioniste bolșevice și
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
cadrelor medicale, la care conduita, deși corectă și fără pretenții de ciubuc, e lipsită de empatie față de bolnav - toate aceste detalii dau capitolului „În lumea schilozilor“ tenta unei veritabile proze memorialistice. Sunt două însușiri ale medicului Nicolae Radu pe care memorialistul cu același nume ar fi trebuit să nu le aibă: mai întîi, intenția de a-și menaja dușmanii, trecînd sub tăcere amănunte care ar fi putut să le divulge identitatea. Cînd te apuci să scrii memorii, lași deoparte grija filantropică
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
dintre afirmațiile sale au stîrnit replici. Și pe bună dreptate. Căci a spune că fostul președinte Constantinescu avea de gînd să pună tancurile pe minerii care porniseră spre București cu Miron Cozma în frunte și că numai faimoasa întîlnire a memorialistului cu Miron Cozma la Cozia a salvat România de evenimente sîngeroase, poate chiar de la un război civil e totuși cam mult. Fără îndoială însă că dl Vasile are un merit pe care nu i-l poate lua nimeni în rezolvarea
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
unic, căruia Radu Vasile nu i-a acordat importanța cuvenită, mai preocupat să se războiască la baionetă cu foștii săi adversari. Îl vedem pe dl Radu Vasile în aceste memorii singur împotriva tuturor, cu excepția, repet, a miniștrilor pediști. Dintre aceștia memorialistul și-a ales totuși o oaie neagră, pe fostul președinte al PD, Petre Roman, cu care e coleg și de partid și de Senat, dar care are o relație proastă cu actualul președinte al partidului, Traian Băsescu. Un alt indiciu
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
de cadre conrupte, acel con ducând cu gândul la tovărășii, adică tocmai la ceea ce discutăm noi astăzi. Termenul suna mai solemn, mai scrâșnit, era mai plastic, precum și sintagma hemoragie de sânge, pe care o auzeam ades. Părea mai la obiect. Memorialiștii vremii făceau și ei istoricul conrupției, C. Argetoianu pleca de la domnitorii post-fanarioți, la Cuza, către viziratul lui Ion Brătianu, când un general și-ar fi însușit douăsprezece mii de lei. Un fleac, constata Argetoianu, față de milionul zilei " perioada interbelică. La
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]