1,562 matches
-
Director este C. T. Bobe. În pagina sa literară și-au dat întâlnire scriitori ca N. Davidescu, Nicolae Roșu, Victor Ion Popa, Perpessicius, care susține rubrica „Mențiuni critice”, George Breazul la „Cronica muzicală”, Ion Vlasiu la „Cronica plastică”. Alte rubrici: „Pagini memorialistice”, „Revista presei străine”, „Justiție”, „Economie, finanțe, agricultură”, „Tribuna muncitorească”, „Știri diverse”. Mai colaborează E. Lovinescu, Tudor Mușatescu, N. Mihăescu, Vlaicu Bârna, Ion Larian Postolache, Ionel Teodoreanu, Ștefana Velisar-Teodoreanu, V. Damaschin, Al. Jordan, V. V. Haneș, C. Cristobald. I.D.
ACŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285164_a_286493]
-
adecvat conținutului: Introducere În sistemul mass-media (1999); - să includă un cuvânt-cheie, pentru ca pe baza acestuia titlul să poată fi corect prelucrat În diverse baze de date. În 1999, am publicat studiul Memorialistica de război În literatura română. Cuvântul-cheie este aici memorialistică, cu ajutorul căruia acest studiu ar putea intra Într-o bază de date privind istoria memorialisticii românești; - să precizeze - eventual, printr-un subtitlu - limitele (În timp și spațiu) ale cercetării, publicul-țintă etc. Istoria presei românești din Transilvania, de Mircea Popa și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fraților, e gesticulația gândirii.” (I.L. Caragiale) 1. Preliminarii Ortografia și punctuația unei limbi au constituit de multe ori pretexte de dispută Între lingviști și filologi, mai ales atunci când a intervenit În discuție și factorul politic. În lucrarea sa cu caracter memorialistic, Călare pe două veacuri, Sextil Pușcariu spune că savanții bizantini „erau atât de preocupați de chestii de ortografie la mijlocul secolului XV, Încât nu băgară de seamă că turcii Împresurau Constantinopolul” (Pușcariu, 1968, p. 350). Așa cum se precizează și În DOOM
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de locotenent-major de miliție; comandant al Unității de Muncă nr. 1 Capul Midia (1 iulie 1951 - august 1953). Câtă vreme a fost comandant la Capul Midia, a manifestat o brutalitate excesivă atât față de deținuți cât și față de cadrele lagărului. Literatura memorialistică Îl caracterizează drept un: „Individ de o cruzime ieșită din comun. Supraviețuitorii spun că verifica starea cadavrelor Înfigând În ele o țeapă lungă de fier. Cei decedați erau depozitați Într-o magazie, ridicați săptămânal, apoi aruncați În gropi comune, fără
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
unui fost general de securitate, nici caietul de memorii păstrat de urmași și niciun interviu-fluviu. Cartea este rodul strădaniei a doi cercetători talentați, Cristina Anisescu și Silviu B. Moldovan, și aduce la lumină un document mai puțin obișnuit pentru literatura memorialistică de la noi. Este vorba despre o notă-raport În care generalul Evghenie Tănase a fost obligat să-și descrie, cu amănunte, faptele de arme și activitatea În cadrul Securității. Cariera lui este una „model” pentru poliția politică comunistă. De profesie cazangiu, membru
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cu talent întâmplările din călătorie, spre învățătură și cunoaștere. Povestirea are savoarea vechilor cronici, iar stilul este adesea oral, sfătos sau cu intonație de predică religioasă. B. a lăsat astfel fiilor săi un document sufletesc, dar și cu valoare literară, memorialistică, alcătuit din perspectiva unui om sensibil, trăitor în miezul unor evenimente zbuciumate. SCRIERI: Rânduiala de Anul Nou păzită de un părinte creștin, BOR, 1887-1888, 10; Amintiri de călătoriile vornicului Teodor Burada în țară și în străinătate în anul 1826, „Arhiva
BURADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
eseuri, dintre care cel despre Craii de Curtea-Veche (în „România”, New York, octombrie 1961) merită a fi în primul rând amintit. Frecventează cenaclul „Apoziția” cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o. Aerul vetust al însemnărilor lui B., cu atâta grijă mimat, ascunde, de fapt, cu „petece”, o realitate
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
După decembrie 1989, se înmulțesc colaborările din țară și tonul criticilor devine tot mai incisiv-justițiar. Ultimele numere cuprind un articol confesiv al lui Gheorghe Grigurcu, Dialog cu sine însuși. Ion Negoițescu semnează proza Rochia de bal, un capitol din romanul memorialistic Straja dragonilor, iar Gelu Ionescu - o cronică la romanul Blocada de Pavel Chihaia. C. de l. dispare odată cu trecerea în neființă a celui ce l-a condus în fapt, dându-i și strălucire: omul de cultură Ion Negoițescu. S.I.
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
confundă cu însăși nădejdea neamului românesc de a-și veni în fire și în libertate”, se apreciază într-un cuvânt introductiv. Unul dintre cei mai fervenți colaboratori ai C. de d. este Mircea Eliade, care publică teatru, proză literară, literatură memorialistică și jurnal (Fragment autobiografic, Jurnal de Cordoba, Jurnalul „Nopții de Sânziene”). Capitolul de proză este ilustrat prin texte de E. Lovinescu (pagini de Jurnal), Mircea Vulcănescu (eseul inedit Despre spiritul românesc), Al. Busuioceanu (Ceața, din suita Caetelor spaniole), Mateiu I.
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
Eminescu, Vasile Pârvan sau Lucian Blaga, cei care - nu întâmplător - „inițiază în literatura și cultura noastră curentul către obârșiile cele mai îndepărtate ale mitului zamolxeian, regăsit în temperamentul și în subconștientul rasei”. O viziune sceptică asupra lumii filtrează și fragmentele memorialistice sau confesive pe care poetul Timpului înalt le-a risipit în ultimii săi ani de viață în presa românească din exil, cu deosebire în lunarul „România” din New York. SCRIERI: Figuri și cărți, București, 1922; Pârvan gânditorul, București, 1933; Ethos, București
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Vladimir Tismăneanu: Despre acesta vorbesc unii foști membri ai CPEx care Își scriu memoriile. L-am menționat pe Paul Niculescu-Mizil. Mitul apare până la un punct și În memoriile lui Silviu Curticeanu, și În cele ale lui Cornel Burtică, În discuțiile memorialistice ale foștilor lideri comuniști În general. Cum ziceam mai devreme, nu sunt sigur de poziția lui Ion Iliescu, mai ales dacă nu va mai fi președinte. Mircea Mihăieș: Am mai spus-o: mie mi-e clar că din acest punct
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mesaj în privința sensului și eficienței literaturii. Femeiea, eterna poveste... (1945) este o încercare nereușită de a demonstra cum, din ușurință și inconștiență, o femeie poate provoca ratarea și moartea unui bărbat. Alte texte din periodice au un caracter de proză memorialistică - Întâmplări din vacanță, Generalul Stan Poetaș - sau sunt mici „fantezii”-, crochiuri, portrete lirice, pamflete. Povestea unei vieți nefericite era și subiectul „dramei în 4 acte” Străinul, jucată la Calafat, în 1923. A. a publicat și câteva broșuri - Puncte de întuneric
ATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285484_a_286813]
-
Scurtu, Ilarie Chendi, Panait Cerna, Constantin Sandu Aldea (împreună cu care semnează, în 1908, libretul operei Șezătoarea, muzica aparținându-i lui Tiberiu Brediceanu), B. devine în scurt timp cunoscut lumii literare de dincolo și de dincoace de munți. Colaborează cu versuri, memorialistică, publicistică literară și traduceri (din Shakespeare, Goethe, Schiller, Lenau ș.a.) la „Familia”, „Foaia literară”, „Sămănătorul”, „Evenimentul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Românul” din Arad, „Almanahul scriitorilor de la noi”, „Gazeta Transilvaniei”, „Cosinzeana”. A semnat și cu pseudonimele I. Corbea și Sorin. O parte din
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
Casandra. A debutat publicistic în „Orizont” (1969), și editorial cu volumul Zile și semne (1994), o carte de și despre semiotică, rod al repetatelor zăboviri la cursurile de la Urbino și al participării la numeroase congrese și întâlniri internaționale. Alternând paginile memorialistice cu interviul și cu discuțiile amicale, B. izbutește să prezinte semiotica drept o îndeletnicire nu numai la modă, ci și utilă și, mai cu seamă, agreabilă. Fără complexe în preajma unor interlocutori celebri (Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Manfred Bierwisch, Th. S.
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
din E. Lovinescu. „Figuri universitare” clujene pe care B. le-a cunoscut sunt Gh. Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, I. Breazu. Capitole importante le sunt dedicate lui I. Agârbiceanu, apreciat ca povestitor spontan și fecund, și lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
între 1693 și 1705 (2600 de pagini de manuscris), din care Silviu Dragomir a publicat fragmente în 1923. Ea interesează istoria românească pentru un cuprinzător capitol despre secolul al XVI-lea, ce completează datele din cronicile muntene, și prin partea memorialistică privitoare la frații Brancovici. Influențat de Sava mitropolitul, cărturarul lasă și trei traduceri din literatura religioasă slavonă, ale unor cărți elementare, pentru popor. Figură complexă și contradictorie, aventurier și umanist erudit, B. este revendicat de două culturi. SCRIERI: Hronica slovenilor
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
cultura variată și experiența de viață deosebit de bogată, fapt care îi permite lui B. considerații dintre cele mai pertinente. Talentul oratoric, mult prețuit de contemporani, se regăsește în fluiditatea frazei, în suplețea expresiei și în plastica ei. Păstrându-și dominanta memorialistică, multe pagini îmbracă forma literară a schiței. Satira socială, ca și cea politică, sprijinite pe un ascuțit simț al observației și învăluite pe alocuri în umor, individualizează „impresiunile” reunite sub genericul Seghedinul, dar și Sfintele Paști între zăvoare și baionete
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
înscris în dispute, fiind inamicul cel mai temut al isihaștilor (în conciliul din 1351 aceștia îi vor arunca anatema). A rămas mereu el însuși, din care pricină partea originală a Istoriei sale, cam de pe la 1320, va îmbrăca un pronunțat caracter memorialistic. Rămânând în pragul secolului al XV-lea (secol în care trăiesc ultimii mari admiratori ai lui Tucidide, precum Ioannes Kananas, Ioannes Anagnostes, Dukas, Laonikos Chalkokondyles, Gheorghios Sphrantges, Kritoboulos din Imbros și alții), căci producția istorică a acestui veac (chiar dacă ar
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
vedere autoritatea de care se bucurau ierarhii Moldovei. Au ajuns până la noi, însă, scrisori de domni, texte prin excelență politice (frecvent folosite, cum lasă a înțelege începutul unei epistole a lui Vlad Țepeș către Matei Corvin), unele și cu valoare „memorialistică”, care comunică, comentează ori interpretează evenimente ale timpului. Textele rămase de la Ștefan cel Mare, subsumabile aceleiași specii, țin în egală măsură și de oratoria politică. Și așa-zicând „scrisoarea-circulară”, adresată principilor creștini după izbânda din 1475 de la Podul Înalt, și
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
al ideilor noi (1972), scrisă simpatetic, cu abundență deliberată de citate, menite a reconstitui mai autentic „fluxul vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul memorialistic, evocându-și cu deosebire cariera diplomatică. Un volum intitulat Monologuri paralele (1999) și cuprinzând un dialog epistolar cu Monica Anton dezbate probleme la ordinea zilei în anii ‘90. SCRIERI: Cincisutistul, București, 1952; Cu sufletul deschis, București, 1954; Tânărul mecanic, București
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
un conținut divers și accesibil. Se publică poezii populare sau în stil popular, povestiri, anecdote, epigrame, amintiri, evocări istorice, cugetări, scurte reportaje, articole pe teme sociale și economice, note culturale. În afara directorului N. Thomescu-Baciu, care semnează frecvent versuri ocazionale, proză memorialistică și editoriale social-politice, la B. mai colaborează, între alții, T. Sandiny, Dinu Credință, Vintilă Petrescu-Vrancea, Th. Rosen, I. Dumitrescu, R. Voinești, C. Tonegaru, George Tăvală, I. Osipov, Mihail Lungianu. I.M.
BARAGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285617_a_286946]
-
circumstanțe diverse, erotica ocupă în proza sa un spațiu larg, insistența asupra unor detalii fiziologice și mai puțin asupra psihologiei personajelor provocând din partea criticii literare unele obiecții. În genere, însă, se poate spune că scriitorul este „bun povestitor cu resurse memorialistice, pictor al provinciei clasice, colorabile umoristic și uneori prin ceea ce are licențios” (Marian Popa). SCRIERI: Vrăjitorul de cuvinte, Bolgrad, 1940; Fântâna iadului, București, 1971; Fiul primarului, București, 1976; Hanul trăsnit, București, 1984; Un student de altădată, Iași, 1987; Cândva de
BANDRABUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
dramaturgiei, iar eseurile sale pe aceste teme sunt publicate în mai multe ediții succesive. Reunite într-un volum publicat în 1997, la București, Utopii, eseurile sunt însoțite de fragmente autobiografice, remarcabile pentru verva ce le animă, capacitatea evocatoare și talentul memorialistic al autorului. Greu încadrabilă într-un gen, această carte - amestec insolit de teorii, anecdote, amintiri, jocuri de cuvinte și de idei care țâșnesc de sub condei - relevă, în persoana scriitorului stabilit la Paris, în primul rând poetul ce-și etalează, cu
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
ministru plenipotențiar al României la Viena (septembrie 1878-octombrie 1882); în aceeași calitate, la Roma (octombrie 1882- septembrie 1884), Paris (septembrie 1884-ianuarie 1885), Constantinopol (aprilie 1886-martie 1889) și la Londra (aprilie 1893-octombrie 1900). B. a lăsat în manuscris o importantă lucrare memorialistică (Histoire des familles Balaceanu/Vacarescu), tradusă și publicată în 2002, sub titlul Amintiri politice și diplomatice. 1848-1903. Este vorba despre o dactilogramă de 198 de pagini, scrisă după dictarea lui B. de ginerele său, Pierre Nicot de Villemain. În cele
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]