1,658 matches
-
celor de sus, sexul - creierului, așa că trebuia să ajungem până la fundul fundului haznalei noastre ca să putem accede cândva în locurile înalte. Venea lângă noi uneori și Clara. Ieșeam împreună pe poarta taberei și o luam pe același veșnic drum, pe lângă meri și cărămidarii, pălăvrăgind cu aere foarte inteligente despre Dumnezeu și mântuire și apocalipsă și Armageddon. Și farfurii zburătoare. Sub scoarța pământului existau mari caverne, legate prin rețele de tuneluri. Acolo locuia o civilizație cu mult superioară celei de deasupra. Popoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de stambă, cu un cântar și un coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii ei și vacile păscând pe marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum sinuos care ducea spre tabără, fără altă dorință decât să dispar mai repede, să mă pulverizez, să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acea cameră, am văzut că ușa era întredeschisă. La început mi-a fost teamă să mă uit prin deschizătură, dar până la urmă am prins curaj. Era o cărare largă, pe marginea căreia erau multe flori viu colorate și înmiresmate și meri încărcați cu flori alb-roz; era cărarea care ducea spre lumea oamenilor. Nu am apucat să văd prea multe, căci gărzile regale m-au găsit, au închis portalul, iar dupa aceea m-au dus în fața maiestății sale, regina, pentru a-mi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau benzi luminoase. În peretele gropii se putea vedea o urmă vopsită, o dungă făcută din cărbune și cioburi, stratul de cultură, cum spunea Armin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața ferestrei obișnuitul continua să fie la fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum în câmpie fuseseră înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și dacă pe vremuri răspunsesem mândru la întrebarea profesorului cu privire la profesia tatei, cum că era director, așa cum singur se recomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
XVItc "XVI" Macaraletc "Macarale" Hans Saner spunea că s-ar fi decis să construiască și singur. Hans Saner îl punea, ca de obicei, pe tata în față. Drumul de care ducea printre câmpurile unde se terminase culesul, de-a lungul merilor în al căror frunziș rărit și pătat mai atârnau câteva fructe. Spunea că ar fi cumpărat o falcă de teren în afara orașului, pe o colină de unde se vedeau lacul și munții. După război, „Ha!“, pe atunci un metru pătrat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zăpadă, uruia, scotea nori de fum, îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca persoanele în plus să se retragă cu discreție. Am fi putut aștepta până la Crăciun. —De ce nu mergem în grădină? am zis într-un final. Am încercat să nu mă uit la arbuștii pe care-i plantaserăm împreună sau la merii pitici pe care-i cumpăraserăm împreună. Am hotărât să vorbesc eu prima. Noile haine se pare că mă făcuseră să fiu plină de inițiativă. —Te-am sunat pentru că sunt îngrijorată pentru Lynn și tatăl tău. —Și eu sunt. Tata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui Anglada: „Chiar și după ce-i postum Îl calomniază!“ Nemulțumit de chestiune, Anglada l-a provocat pe Montenegro să Încrucișeze mănușile În orice ring și, foarte nerăbdător să-l ajungă o riposte, a plecat cu un Jet la Boulogne sur Mer. Între timp, Secta Pictaților crescuse. Cei mai Îndrăzneți și mai recenți Înfruntau riscurile inerente, cârpăcindu-l cu precizie pe Pionierul Martir. Alții, Înclinați dimpotrivă piano, piano, au ales calea de mijloc: toupet din păr, dar monoclu desenat și sacou tatuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică, un om ce-ar putea părea straniu de n-ar fi vesel-disperat-exasperat. Cu o livadă de meri În spate. Așa că nevoia de-a scrie este posibil să mi-o fi descoperit În clasa a treia sau a doua, cînd a trebuit să facem analiza literară a greierului și a furnicii. Citez: Mie mi-a plăcut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cineva trebuia să taie nodul gordian. Nu s-au oprit, târând cufărul și geamantanul după ei, decât la casa bătrânească din marginea Buzăului, pe care n-o mai văzuse de pe vremea războiului, dar rămăsese scăldată în același parfum știut de meri și lumină fierbinte. A fost uimită până și ea însăși când, după ce-a lăsat lucrurile în tindă fără să dea vreo explicație cuiva, să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat cu ei sau cât or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat cu ei sau cât or să stea, a coborât repede treptele, îndreptându-se, prin iarba moale și înaltă în care puișori albi, gălbui și roșcați ciuguleau gângănii, către livada cu meri ce urca pieptiș coasta dealului în spatele căruia se întortochea printre pietre râulețul pe care, fără prea mari eforturi, îl puteai sări cu piciorul, dar abia a doua zi sau chiar mai târziu avea să-l sară, pentru că atunci, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când era mult mai mică decât copiii ei, în care s-a urcat, ea, femeie de 50 de ani, luându-și avânt într-un scârțâit lugubru al fiarelor neunse și roase de rugină, legănându-se, legănându-se, legănându-se lângă merii parfumați, înșirați de parcă ar fi fost trași cu rigla până în vârful dealului, sub cerul incredibil de albastru, care i s-ar fi părut incredibil de albastru și dacă s-ar fi alergat norii cei mai întunecați. Și atunci a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi fuseseră descrise, doar după alte câteva decenii, când a revăzut orașul. Așteptând să se întoarcă, tristă că se întoarce și tristă că nu va mai găsi în întregul ei lumea lăsată în provincie și în jurul casei cu livada cu meri, i se părea prea lung drumul de înapoiere cu trenul, nerăbdătoare să îngenuncheze lângă mormântul tatălui ei, să spună o rugăciune în gând, dar mai ales să-i explice, simțea nevoia să-i explice de ce s-a întors, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de oțel înfipte în cranii, până în creier. Și apoi, în compensație, vocea fetei care ne prezenta tristele suburbii ale Parisului - les terrains vagues, jardins des enfants pauvres... à la limite de la vie des camions et des trains... Muncitori cântând La Mer a lui Charles Trenet în timp ce ciopârțesc cadavrele - „ses blancs moutons, avec les anges si pures“... O turmă de oi captive, behăind în timp ce sunt conduse la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
des Betes (în Franju, publicat de Studio Vista, 1967) am găsit un citat din capitolul despre Dorothy și în cele din urmă mi-a sugerat titlul Părții a doua și International Music Publication Ltd pentru permisiunea de a reproduce „La Mer“ De Charles Louis Augustine Trenet, copyright 1939 Brentn (Belgique) Editions Raou, administrată de T.B. Harms Co., Warner Chappell Music Ltd. Londra. Romanul meu este îndatorat întrucâtva operelor lui Frank King, autorul Strigoiului (1928) pe care s-a bazat de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din targul Fălticeniului. Odată intrat în vârtejul uman, care se înghesuia să intre pe străduța îngustă ce ducea spre iarmaroc, erai prins ca într-o sarabandă a reclamelor strigate alandala și pe care urechea le aduna în buchet: - Hai la meri dulci! - Rahat cu apâ reci !- Veniti la „zidul curajului”! - Hai să vedeți femeia cu coadă de pește! - Roata norocului băieti! - Zahăr vată copii! - Ciubucuri! - Bere reci la halbă! - Bomba Tiribomba! - Mici mititei dragii mei! - se auzea in același timp si
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
nu exclusiv! mai precizase ea, mângâindu-l ușor, mai mult părelnic, pe obraz și plecând la fel de agitată cum venise. Bobo o urmărise pe Clara, șontâcăind după ea, așa cum o mai urmărise de câteva ori și înainte. în celelalte dăți, Clara mer gea într-un ritm al ei, total imprevizibil: uneori aproape că fugea, alteori se oprea brusc locului, legănându-și invariabil ser vieta în mână, cu privirea în sus. Se uita și el în sus, dar în afara unor nori pe cer
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
eventuala lor plecare. Odată întors acasă, Bobo mai sunase la telefon, dar în zadar. Abia atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deodată che ful de ducă! Ai fost zilele trecute la Cluj, mâine vrei la mare, poimâine cine știe unde ți se mai năzare să ajungi... Poate-n Honolulu sau pe Kilimanjaro! Era limpede că fusese surprins de dorința ei subită de a mer ge la mare. De când se căsătoriseră, Clara nu-și exprimase nici odată dorința de a merge undeva anume, ba chiar avea o reticență inexplicabilă față de experiențele noi și de călătorii. Dar, ca de obicei, domnul Ionescu nu-i putea rezista
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Copacul Primii copaci pe care iam cunoscut bine au fost merii și perii din grădina casei unde mi-am petrecut copilăria. Poate că afirmația o să vă poarte cu gândul la o imagine rustică sau bucolică, Însă nici vorbă de așa ceva. Casa, lipită printr-un zid de o alta, era situată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ceea ce lui Îi provoca repulsie. Propriile mele „livezi“ au fost, din clipa În care le-am văzut pentru prima dată, dumbrăvile și crângurile uitate și din ce În ce mai pustii ale vestului Angliei, iar mai târziu ale Franței. Încă mai am În grădină meri din soiurile preferate ale tatălui meu, cum ar fi James Grieve, precum și unele soiuri ale mele personale, de pildă aromatul d’Arcy Spice, Însă nu-i stropesc și nici nu-i curăț cum s-ar cuveni - fără nici o scuză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]