1,698 matches
-
plăcea, oamenii vorbeau despre mănăstire cu, am fost la călugări, părintele Ioan mi-a spus că așa se și chema pe vremuri mănăstirea noastră, la călugări, acum mă întorc la Diana și ea nu știe ce fac eu, arbuștii de mesteceni cu coaja albă zdrențuită îmi ajung până la umeri, când Daniel va fi mare, vorbeau oamenii care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de copaci și eu mă minunam, pentru că pădurile sunt verzi sau ruginii sau nicicum, fără frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de copaci și eu mă minunam, pentru că pădurile sunt verzi sau ruginii sau nicicum, fără frunze, pădure albă n-am mai văzut, aici va fi o pădure albă, crengile firave de mesteceni îmi ajung la umeri, Daniel nu e încă mare să vadă pădurea albă, soarele joacă prin frunzele subțiri transparente, Diana, e Diana înaintea mea prin pădurea ce ne ajunge la umăr, vine spre mine, Diana, și nu mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fost frică, de ce? am venit să văd biserica! vrei să ne întoarcem la mănăstire? aș vrea să văd picturile, bine! luăm drumul înapoi, Daniel! da! hai, să stăm puțin jos și să vorbim, să vorbim! ne lăsăm pe iarbă sub mestecenii albi, de ce ți-a fost frică? nu s-a întâmplat nimic, cum nimic?! nu mă pot uita în ochii ei, ea îmi evită privirea, nu ni s-au întâlnit, eu jos cu tricoul fratelui ei pe mine, nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șase, șapte, opt, nouă, nouă, nouă și ea îmi strecoară mâna spre pieptul eliberat de nasturii numărați și se lasă în iarbă aducându-mă spre trupul ei întrevăzut, mai uitându-se o dată în sus Daniel e fericit că pădurea de mesteceni a crescut și e albă, XXI Nu veni cu mine în sat, te rog! poate peste două zile, ea mă imploră s-o las să se întoarcă singură, nehotărât, indecis, aș urma-o și nu, rușinat, încurcat după, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sat, vino mâine sau mai bine poimâine! Azi e deja mâinea zilei de ieri când s-a întâmplat și nu m-am hotărât încă, mai degrabă mâine, adică poimâinea numită de ea ieri la despărțirea noastră din pădurea fragedă de mesteceni, m-am ascuns și de cei de la mănăstire, să nu mă vadă fratele Rafael sau părintele Varava și să înțeleagă că Daniel a luat-o pe celălalt drum și ca să uit că eu, deschid din nou caietul lui Theo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
insolație, cum a plecat la mănăstire după tine pe căldură, Și știu nelămurit fără să pot ajunge cu această nelămurire în hotarele precise ale gândirii că boala Dianei are o tăinuită legătură cu ceea ce s-a întâmplat între noi sub mestecenii, preoteasa ghicește oare ceva cu simțul ei ascuțit de mamă și femeie, eu nu pot decât să-mi plec privirea, lăsând-o să vorbească, de fapt îl aștept pe părintele Dumitru să se întoarcă din sat, N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lume în care el știe pur și simplu cum stau lucrurile, chiar dacă a văzut că Diana m-a sărutat pe mine, el n-ar fi spus pentru nimic în lume asta ci, dar dacă ar fi fost în pădurea de mesteceni cum s-ar fi exprimat fratele Dianei, cel care cunoaște atât de bine împărțeala naturală a rosturilor firii și ar fi pus firesc înainte numele meu, Daniel a, când de fapt, Trece timpul, reia preoteasa propoziția nostalgică a trecerii nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
povestea asta cu pictura e așa de cusută cu ață albă, nu înțeleg înverșunarea starețului, ce contează ce-i pictat pe pereți dacă oamenii vin cu credință la biserică, să faci atâta tărăboi pentru, vom trece prin pădurea tânără de mesteceni, gândesc eu în sinea mea, sunt și eu curios de picturile astea, Nu-i gata biserica, Daniel? Mai aveam de pictat în pridvor, Cine o va termina dacă Theo, îi vine greu părintelui să se exprime, nu mai vede deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am nimic împotrivă, țin la tine ca la propriii mei copii, doar eu te-am botezat și i-am promis părintelui Ioan să am grijă de tine, Știu că din vârful dealului se vede deja frunzișul strălucitor al lăstarilor de mesteceni și abia după aceea începe pădurea bătrână, dar mă uit tot în urmă la oglinda, Tu o știi pe Diana, vrea cu orice preț să fie actriță, nu cred că deocamdată se gândește la măritiș, Voi aștepta, părinte! și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
praful se ridică de-o parte și de alta a mașinii, geamurile sunt închise ca nu cumva, și parcă O ceață alburie înfășoară în pături succesive, Știu fără să mă uit prin geamul din fața mea că suntem deja printre subțiraticii mesteceni, prin oglinda ce îmi arată drumul parcurs deja, restrâns la dimensiunile perceptibile ale ochiului imperfect, îmi văd întreaga viață de până acum desfășurându-se pe jos, pe drumul pietruit dintre mănăstire și sat, pendulând între cele două lumi, drum micșorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
inima să vorbească, Daniel va alege, Daniel sunt eu! Eu voi alege! și ochii mei se ridică spre geamul dinaintea mea, Prin praful ridicat în norii cenușii, sparți de capota albă a mașinii, sclipesc în soarele puternic frunzele translucide de mesteacăn, și știu, poate întâia oară în viața mea, că hotărârea pe care am luat-o îmi aparține mie, Trebuie neîntârziat s-o caut pe Florița, Floarea din Drăgosteni, ea numai îmi poate spune unde este Cartea părintelui Ioan, 19 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
emisiunea Cotele Apelor Dunării. Spune că gheață la mal. A venit iarna. În curând o să vină și Moș Gerilă. Te prefaci că mai crezi. De streașină atârnă un țurțure de aproape doi metri. Experiențe recente au arătat că plante ca mesteacănul și coacăzul negru ating adevărate recorduri În ceea ce privește rezistența la temperaturile joase. Acest lucru l-a dovedit savantul sovietic, academicianul Tumanov. La București sunt temperaturi joase. Mai ales la tine pe stradă unde sunt năprasnice. Pe strada ta nu crește nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și coacăzul negru ating adevărate recorduri În ceea ce privește rezistența la temperaturile joase. Acest lucru l-a dovedit savantul sovietic, academicianul Tumanov. La București sunt temperaturi joase. Mai ales la tine pe stradă unde sunt năprasnice. Pe strada ta nu crește nici un mesteacăn și nici un coacăz negru. Cresc cinci brazi, plopi, pomi fructiferi, un dud și o tufă de mure la Corina În curte. Corina este nemțoaică și studentă În anul unu la chimie. În schimb, În parcul Obor a fost expusă Moby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apleacă și cade În timpul mersului. A mersului Înainte, firește. Doar tu dacă te-ai apleca, ai putea să vezi mai de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele de păr. Aproape nouăzeci la sută din pădurile de conifere și mesteceni ale Uniunii Sovietice sunt concentrate În Siberia. Zada formează de asemenea păduri nesfârșite. Zada este un lemn care nu putrezește chiar dacă stă secole Întregi sub apă. Savanții siberieni nu se mulțumesc Însă cu aceste bogății. Ei se străduiesc să Înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unele ezitări, dar pe urmă cu resemnare, de parcă nu ar fi putut să împiedice ca traiul ei cotidian, de care avea grijă în continuare, să devină tot mai pustiu. În anotimpul mai rece aprindea focul în cheminée, stivuia buștenii de mesteacăn în stilul cunoscut. W. trebuia să se simtă „ca acasă“ când se întorcea obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate spre sud, fără să mai arunce vreo privire către acel peisaj care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-un patrulater și o clădire administrativă, se potrivea cu peisajul plat, ce tindea să devină ușor deluros, în care se desfășoară timp de un episod evoluția lui Joachim Mahlke și transformarea lui în erou de război: „...nori frumoși deasupra mestecenilor și fluturi care nu știau încotro s-o ia. În mlaștină, iazuri lucios-întunecate și rotunde ca niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cantinei în care mâncau instructorii și echipa și care se afla în clădirea administrativă din cărămidă tencuită trebuiau să fie împodobiți cu tablouri care să se inspire din tufele de ienupăr, din bălțile în care se oglindeau norii și din mestecenii de pe câmpia netedă spre ușor deluroasă. De dorit, dar fără a fi comandată, se dorea și o nimfă bălăcindu-se. Pentru a face studii după natură, primeam liber; dimineața participam, e drept, la instrucția obișnuită - mai întâi cu lopata, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la instrucția obișnuită - mai întâi cu lopata, apoi cu carabina de 98 -, după-amiaza, însă, aveam voie să părăsesc tabăra cu cutia mea de acuarele, cu sticla de apă și blocul Pelikan. Nori frumoși, lacuri cu suprafața netedă și întunecată și mesteceni, în fața sau în spatele unor imense blocuri eratice, au ajuns, saturate de culoare, pe hârtie. Un teanc de schițe le-am pus deoparte pentru împodobirea ulterioară a cantinei cu vopsele de ulei pe pereții albi. Fiindcă eram de timpuriu obsedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
multe camioane, bucătăria de campanie și o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva, nu mai bătrân decât mine, cântă la muzicuță. Un infanterist face spumă, se bărbierește. Și atunci, din senin - sau poate că amuțirea păsărilor a fost un avertisment destul de asurzitor? -, vine peste noi orga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de casă și apă de păr din mesteacăn. Războiul le mutase pe tinerele femei din pădurile Kareliei departe de casă. Nu vorbeau mult, surâdeau delicat și mă manevrau cu fermitate. Și poate că din cauza asta modul pragmatic în care mâinile lor știau să apuce producea o impresie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mureau de frig, rușii mîncau Înghețată la minus patruzeci de grade, cu fistic, l-au pierdut deoarece barbarii nu știu ce-i aia frivolitatea pe care pînă și nemții o simt, rușii au stepă În locul acesta, alături de crîncena pasiune pentru viață și mesteceni, În fond sînt asiatici, ceea ce-l explică pe Tarkovski, moartea și sinuciderea, iar În cazul Mașei, polul opus, refuzul neantului și războiul total declarat Împotriva acestui fenomen oarecum universal, n-are importanță că pierdut, nu trebuie să-l accepți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Roddy sosi cu vești și mai proaste. — Am ieșit să mă uit în garaje. M-am gândit că a plecat fără să ne anunțe. — Și ...? — Mașina e încă acolo, dar oricum nu-i va mai fi de folos. Unul din mestecenii aceia uriași a căzut peste ea și aleea de ieșire e complet blocată. Deci acum suntem cu toții cu adevărat izolați aici. Michael râse. — La ce vă așteptați? spuse el. Era încă legat de scaun și nu în cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei stânci de calcar. Și cum e plasată mult În afara oricărei poteci, abia dacă mai ajunge cineva acolo o dată pe lună. Cu trei secole În urmă Însă, era Înțesată de oameni În fiecare duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]