KorAP: Find »[drukola/base=metro & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

săptămână și, pentru că eram cam obosită, am ales un traseu mai liber ca să pot sta jos. În sfârșit, a venit metroul și m-am urcat la prima ușă de la al doilea vagon. M-am așezat pe locul de pe partea dreaptă. Metroul se întrepta către Shin-ōtsuka. Dimineața în metrou e liniște, nu? Pasagerii nu prea vorbesc. Deodată liniștea aceea a fost tulburată de tusea mai multor persoane. Se putea să fie o epidemir de gripă. Așa cum știți deja, linia Marunouchi iese treptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
coboare aici. Dar, în ziua cu pricina, în mod neașteptat, la stația asta a coborât o mulțime de călători. Mi s-a părut ciudat, dar nu am analizat mai profund situația. Cei din jur tușeau la fel ca înainte, interiorul metroului era ciudat de luminos. De fapt, doar la început mi s-a părut luminos, însă apoi am realizat că era galben. Greu de descris în cuvinte. Era o lumină pală, care a devenit galbenă. Nu era un galben plăcut. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pot să vi-l descriu exact. Era mai mult o senzație, decât un miros. Senzație de „sufocare“. Am deschis geamul ca să se aerisească puțin. Cred că s-a întâmplat între Myōgadani și Kōrakuen. În ambele stații, după ce s-a oprit metroul, au coborât destul de mulți oameni. Cu toate că m-am întors și am deschis și cea de-a doua fereastră, nimeni nu a avut nici un fel de reacție. — Nu zicea nimeni: „ E ceva ciudat“, „Nu respirați greu?“ Și ceilalți trebuie să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la slujbă. Așa că am rămas în metrou și mi-am propus să cobor la Hongō-sanchōme și să mă urc în alt vagon. Cel în care mă aflam se eliberase. Erau locuri neocupate. De necrezut! În fiecare dimineață în zona asta metroul e plin ochi. M-am hotărât să cobor pe la ușa din mijloc. Nu mai puteam suporta. Dintr-odată, am văzut un bărbat îmbrăcat în uniformă de polițist, cu mănuși albe, care a intrat pe ușa din față, a ridicat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de la metrou dispăreau și se întorceau în grabă. S-a întâmplat tocmai când să cobor. Imaginea polițistului cu mănuși albe care a luat pachetul înfășurat în ziare mi-a rămas întipărită în memorie. Încă nu înțelegeam exact ce se petrecea. Metroul a stat destul de mult în stație. M-am gândit să mă urc cu două vagoane mai în spate. Trenul era aproape gol și puteai număra călătorii pe degetele de la o mână. Mă simțeam îngrozitor. Ochii mă mâncau, parcă aveam spasme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cam uluit, dar a dat telefon la ambulanță. A format numărul, însă la capătul celălalt nu răspundea nimeni. Atunci am simțit pentru prima oară frica. Tot ceea ce crezusem până în acel moment se dusese pe apa sâmbetei. Era un haos total. Metroul în care ne aflam a plecat mai târziu decît celelalte metrouri cu gaz sarin. În celelalte stații se instaurase deja panica. Metroul acesta de pe linia Marunouchi a ajuns până la capătul linei, la Ikebukuro, și s-a întors cu pungile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
prima oară frica. Tot ceea ce crezusem până în acel moment se dusese pe apa sâmbetei. Era un haos total. Metroul în care ne aflam a plecat mai târziu decît celelalte metrouri cu gaz sarin. În celelalte stații se instaurase deja panica. Metroul acesta de pe linia Marunouchi a ajuns până la capătul linei, la Ikebukuro, și s-a întors cu pungile de sarin la bord. Un lucru mă intrigă totuși. La stația Ikebukuro, când se face curat înăuntru și închid ușile, angajații se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ajid și s-a îndreptat către stația Naka-meguro, linia Hibiya, în mașina condusă de Takahashi. În drum a cumpărat ziarul Hōchi Shimbun, în care a împachetat cele două pungi cu gaz sarin. I s-a spus să se urce în metroul de 07.59, care mergea spre Tōbu-dōbutsu-kōen. S-a urcat în primul vagon și s-a așezat pe locul de lângă ușă. Ca în fiecare dimineață, trenul era plin de oameni care mergeau la serviciu. Cu siguranță că, pentru majoritatea călătorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și mirosul care se impregnase în hainele lui Toyoda. Ebisu e foarte aproape de Shibuya, așa că nu au pățit nimic grav. Toyoda a găurit bine cele două pungi și tot lichidul sarin, nouă sute de mililitri, s-a răspândit pe podea. Când metroul a ajuns la stația Roppongi, călătorii din primul vagon au început să se simtă rău, iar la stația Kamiyachō panica atinsese cote maxime. S-au năpustit să deschidă geamurile, dar nici lucrul acesta nu a putut preveni nenorocirea. Mulți dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
năpustit să deschidă geamurile, dar nici lucrul acesta nu a putut preveni nenorocirea. Mulți dintre ei s-au prăbușit la stația Kamiyachō și au fost transportați cu ambulanța la spital. O persoană a decedat și alte 532 au fost afectate. Metroul B711T a mers cu primul vagon gol până la Kasumigaseki, unde a fost evacuat și trimis la depou. Dacă nu vezi fața primului tău nepot! Sugazaki Hiroshige (58 de ani) Domnul Sugazaki lucrează ca director executiv la Corporația Myōjō Building Management

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
prin mine, undeva în spatele meu. M-am întors să mă uit în aceeași direcție și am văzut un obiect, de mărimea unui carnețel, pe jos, lângă piciorul celei de-a doua persoane din dreapta mea. Era în direcția de mers a metroului, mai într-o parte. Părea o pungă de plastic. La știri au spus că erau înfășurate în ziare, dar eu n-am văzut decât o pungă de plastic, din care se prelingea ceva. «Aha, deci de acolo vine mirosul!» mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mi se mai părea atât de neplăcut. Nu înțelegeam de ce toată lumea era atât de alarmată. «Ar fi mai bine să închidă geamul, e frig!» Nu simțeam decât o oboseală care-mi toropea tot trupul. Am trecut de stația Roppongi și metroul a redus viteza. În acel moment mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Asta se întâmpla înainte de stația Kamiyachō. Anemia era atât de puternică, încât m-am gândit să cobor înainte de Kamiyachō să mă odihnesc o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
10 mai și, după o săptămână, m-am urcat în același metrou de la ora 07.59, de la linia Hibiya, în care a avut loc atacul cu gaz sarin. Am intrat în același vagon și am stat pe același scaun. După ce metroul a trecut de stația Kamiyachō, m-am uitat în spate și mi-am zis: «Aha, deci aici s-a întâmplat!». Normal că nu mi-a fost ușor, dar după ce am făcut-o, m-am simțit eliberat. Sentimentul de teamă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
un băiat de opt ani și o fetiță de cinci. Acum locuim în Saitama, în casa pe care am cumpărat-o acum șase ani. Da, când boomul era în maximă ascensiune... se mai întâmplă să tragi și lozul câștigător. Iau metroul de la linia Yūrakuchō. Dacă nu plouă, cobor la Sakuradamon și merg pe jos până la Kasumigaseki. Apoi iau metroul de la linia Hibiya până la stația Roppongi. Drumul îmi ia cam o oră și cincisprezece minute. Noi nu aveam ore fixe la muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am cumpărat-o acum șase ani. Da, când boomul era în maximă ascensiune... se mai întâmplă să tragi și lozul câștigător. Iau metroul de la linia Yūrakuchō. Dacă nu plouă, cobor la Sakuradamon și merg pe jos până la Kasumigaseki. Apoi iau metroul de la linia Hibiya până la stația Roppongi. Drumul îmi ia cam o oră și cincisprezece minute. Noi nu aveam ore fixe la muncă, fiecare unitate are program 24 de ore din 24. Sunt și ture de noapte pentru a rezolva orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
A picat și între zilele libere, de aceea mulți colegi de-ai mei s-au învoit. Și eu aș fi vrut să mă odihnesc puțin, dar nu puteam să ne luăm toți deodată concediu, așa că m-am dus la muncă. Metroul era mai gol ca de obicei. Îmi aduc bine aminte că am stat jos până la Sakuradamon. În ziua aia nu aveam ședință și mă simțeam relaxat. Am ajuns în stația Sakuradamon la 08.20, apoi am mers până la Kasumigaseki prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
care scria: «Din cauza unei explozii, toate metrourile au fost oprite.» Nu am citit tot, dar scria ceva de genul ăsta. M-am gândit să cobor oricum și am văzut multă lume care aștepta în stație. Credeam că exista posibilitatea ca metroul să fie pus funcțiune imediat, așa că m-am așezat la rând. Dar nici urmă de metrou. Am renunțat și m-am îndreptat către linia Chiyoda. De la stația Nogizaka mai e puțin de mers pe jos. Dar peronul era atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Dar nici urmă de metrou. Am renunțat și m-am îndreptat către linia Chiyoda. De la stația Nogizaka mai e puțin de mers pe jos. Dar peronul era atât de plin de oameni, că nu puteai să te miști. Pentru că ușile metroului din direcția opusă erau deschise, m-am gândit să trec prin metrou. Era un tren de pe linia Hibiya care venea dinspre Naka-meguro și se ducea către Kita-senju. Cred că am trecut prin cel puțin patru sau cinci vagoane. Nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
un tren de pe linia Hibiya care venea dinspre Naka-meguro și se ducea către Kita-senju. Cred că am trecut prin cel puțin patru sau cinci vagoane. Nu era nimeni înăuntru. Mai erau câteva persoane care făceau același lucru. Cât am străbătut metroul, nu am observat nimic ciudat. Nu era nimic suspect pe podea. Părea un metrou normal care se oprise din cauza unei pene de curent sau a unei defecțiuni. Pe linia Chiyoda se circula normal, cu ceva întârzieri. Dar, la scurt timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
a deschis geamul. Am simțit un miros, dar nu era puternic. Eu am un nas destul de bun. Era un miros neplăcut. Sau, mai bine spus, nu era un miros frumos. La început mă cam înțepau ochii. Ușa era închisă și metroul era în mișcare. O fată care stătea lângă mine s-a clătinat și a căzut. Cred că avea în jur de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Nu știu dacă fata a fost salvată sau a murit. Când metroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
metroul era în mișcare. O fată care stătea lângă mine s-a clătinat și a căzut. Cred că avea în jur de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Nu știu dacă fata a fost salvată sau a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, am coborât împleticindu-ne, cât pe ce să ne prăbușim și noi. Pentru că erau mulți călători, părea că s-au revărsat apele. Panică. Chiar așa, panică. Stăteam pe vine pe peron. Atunci m-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
vorba de un gaz toxic. La început nu știam. Mirosea ciudat, mă dureau ochii. După ce mi s-a făcut rău, mi-am dat seama ce era. Toți călătorii care se aflau în acel vagon au coborât la stația Kamiyachō, dar metroul a mers mai departe, așa contaminat. Cei care erau atunci pe peron cred că nu s-au gândit că se întâmplase cine știe ce. Eu însumi întenționam să mă urc în următorul metrou. Acum mi se pare ciudat, dar atunci așa gândeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
care erau atunci pe peron cred că nu s-au gândit că se întâmplase cine știe ce. Eu însumi întenționam să mă urc în următorul metrou. Acum mi se pare ciudat, dar atunci așa gândeam. Chiar erau oameni în stație care așteptau metroul. Cred că nici eu nu-mi dădeam seama că situația putea deveni fatală. «A fost o mică problemă cu metroul acesta, celelalte sunt O.K...» Și acum mă gândesc ce s-o fi întâmplat cu fata aceea. Am auzit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
urc în următorul metrou. Acum mi se pare ciudat, dar atunci așa gândeam. Chiar erau oameni în stație care așteptau metroul. Cred că nici eu nu-mi dădeam seama că situația putea deveni fatală. «A fost o mică problemă cu metroul acesta, celelalte sunt O.K...» Și acum mă gândesc ce s-o fi întâmplat cu fata aceea. Am auzit că o fată de dzouăzeci și unu de ani din stația Kamiyachō a murit. Oare să fie ea? Habar n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
A fost transmisă și în Irlanda această știre. Fiica mea, care venise în vizită la noi acasă a văzut-o și a strigat disperată la soția mea: «Hei, mamă. Vino repede! Se pare că tata a avut un accident la metroul din Tokio!» Soția s-a speriat și a luat-o la fugă pe scări să vadă știrea. A văzut clar că eram prăbușit pe jos. «ăsta nu e tata!», a spus ea. De aceea, când am sunat acasă, știau deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]