1,027 matches
-
sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-a cerut Xenia. Câți bani costă? Nu costă nimic. Ți le dau gratis. Xenia mulțumi și plecă bucuroasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
țină ritmul în continuare. Intrară apoi pe rând și ceilalți în jocul lui Ionescu, gâdilând atât simțurile Lumii de Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am înțeles, spre teribila mea groază, că ei erau cei care emiteau în chip atât de straniu sunetul acela, devenit acum ca de uzină. Fixându-ne cu o ură teribilă și cântând permanent o singură notă prelungă și joasă, un mi infinit și atât de jos, încât l-am identificat ca situându-se în a doua octavă de sub do-ul central, acești preoți nebuni, adepți ai unei literaturi muribunde, se îndreptau către mine și bunul Maro cu hotărârea evidentă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avocat care face contractele, iar avocatul primește un onorariu, nu un procent. Asta trebuia să fie vestea grozavă. Totul e kosher, nu-ți face griji. Ce vrem noi, de fapt? făcu el gânditor. — Hă? — Bani. Mă găsești în carte. Dă-mi un telefon când vei afla exact despre ce e vorba. A închis. Mi-am aprins două țigări și am apăsat cele paisprezece taste... Era șapte dimineața, acolo, în Manhattan. Fielding tocmai se întorsese din alergarea lui matinală. Era proaspăt, fercheș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Linex & Carburton. Nu știu ce surpriză mă așteaptă. Altfel, cine mai știe ce zeu al banului se va năpusti asupra mea să mă înșface de chică. Am intrat în bârlogul lui Terry Linex și am spus: — Vreau banii de concediere. Dă-mi cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase. Și Terry se ținea de cuvânt. Vezi că și el avea motivele lui de îngrijorare, îl avea pe bătrânul Tel. Mi-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez, Academia Ronsard din București) detestam matematicile, așa că mai mult chiuleam de la cursuri și mă ascundeam în podul liceului, împreună cu o prietenă cu care împăr tășeam aceeași aversiune față de cifre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
miere. Vorbele Inei nu-i căzură bine Olgăi. Fața i se întunecă și buzele ei prinseră o culoare vineție. Exista pericolul reeditării crizei din noaptea nunții. - Ce-i cu tine Olga, se alarmă Ina. Ți-e rău? - Te rog, dă-mi un pahar cu apă, am uneori câte o cădere inexplicabilă; sunt, se pare, crize de lipotimie care apar când mă aștept mai puțin... - Trebuie să te consulte un medic; nu e bine să te joci cu astfel de stări! - Eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tu la fel, Thryphiodoros, pentru mozaicurile și ușile tale... Toate vor face parte dintr-un proiect unic. Apoi adăugă: — Eu voi controla totul; nimeni nu va putea să-mi spună că am greșit sau că trebuie să schimb ceva. Dă-mi un an, poate chiar mai puțin de un an, Augustus, și corăbiile tale de marmură vor pluti pe lac veacuri de-a rândul... Dar acel an nu-i fu îngăduit. Și nimeni n-a scris despre un asemenea refuz. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ne-nțelegem Că de-aia e făcută lumea. Balaban Livia-Paula, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Dă-mi, toamnă Dă-mi, toamnă, ochi tăi căprui Dă-mi, toamnă, mii de gutui, Și mai dă-mi și-un zâmbet larg, Că îmi este foarte drag Să te văd fericită, Țanțoșă și neobosită, Să dansăm noi pe câmpii Printre frunze ruginii. Să cântăm ușor cu vântul De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rătăcitoare flancau colosala adâncime a văii, lăsând în urmă întunericul nestăvilit. Întinsă pe iarbă așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să ia naștere, să înceapă acel joc de roluri paradisiac. Am auzit o notă, poate un MI sau un RE care se rătăcea prin aer. Se juca precum o mică vraja, iar încetul cu încetul s-a stins în îndepărtare. Un cântec providențial al unei ciocârlii se apropia de mine precum un voal de mătase. Simțeam căldura
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă Marie către Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida. Orele patru după-amiaza. Prin fereastra larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
flăcări, ești tu, stăpânul meu prea iubit! Leapădă chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului flecar... CEI MUȚI Iarna era în toi, dar deasupra orașului, care-și începuse forfota, se înălța o dimineață luminoasă. La capătul digului, marea și cerul se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
come-adânci Să plângă macii roșii, rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu în nemurirea morții, cum i-am cerut chiar eu... Mă doare iar, cum seara ... Se-ntunecă speranța și moare câte-un pic; Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic! Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul ... Clipește lumânarea de-atâta ură-n noapte Și ruga mea se stinge și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sufragerie cu două pahare de vin pentru noi. N-ai să ghicești pe cine am văzut giugiulindu-se într-un restăurănțel discret de lângă serviciul meu. — Giugiulindu-se? Iar ai citit Page Six, așa-i? — Ghicește! a râs Harry. — OK. Dă-mi un indiciu - celebritate, politician sau cineva din trecutul nostru? — Politician și... nu știu, și un soi de celebritate. Mă rog, măcar am recunoscut-o. Se țineau de mână și se uitau unul în ochii celuilalt ca doi porumbei. Te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe care le am, că armele sînt aproape toate decalibrate, că soldații, o să-mi dea bir cu fugiții și așa mai departe, spune Comandantul, dînd impresia că se plînge la pereți. De ce ți-ar păsa ție de toate astea? Dă-mi un pluton și te scot din rahat, în 24 de ore punem mîna pe putere, și, dacă vrei, te fac erou al națiunii și președinte de țară. E nevoie doar de puțină nebunie, spune Regizorașul. — Să spunem că ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din zi și din noapte, spune Roja. Cu plăcere, aveți voie la oricîte încercări, zice Patru Ace. — Chiar așa? întreabă Roja distrat, nu cred c-o să fie nevoie, în situații din astea n-am dat-o niciodată în bară. Dă-mi un singur indiciu, adaugă. — E înalt și slab, și bea numai Martini rosso. — Măi să fie, să nu-mi spui și că dama cu care vine, e o tipă bine, focoasă, puțin cam plinuță ce-i drept, care vorbește foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pesemne iar nu-ți convine ceva, spune Curistul, acum ce-o mai fi? — Credeam că muriți de nerăbdare să ne vedeți în formulă completă gata de joc, zice Patru Ace, dînd la iveală două pachete de cărți noi-nouțe. — Ia dă-mi să văd, îi face Roja semn, aplecîndu-se peste masă. — Tot nu te-ai convins că Nepoțică e neutru? zice Milițică trăgîndu-și în sfîrșit un scaun și așezîndu-se. — Hai și voi, spune Roja, făcîndu-le semn Croitorașului și Bulgarului, poate avem noroc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am plăcut suficient de mult încât să stea. Uită puțin de toate frământările lui. Cred că ar fi timpul să plecăm, spune. S-a făcut târziu. Și eu cred. 1/ Îți pot chema un taxi? Știi ce, mai bine dă-mi cartea ta de vizită. Păi, nu aș vrea să mă înțelegi greșit. Totuși, nu te voi suna non-stop. Dacă vrei nu-mi răspunzi și gata. Uite, știi ce, sigur, cum să nu. Îți mulțumesc pentru companie. A fost o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de batista de hârtie. —Julia, tu ești cea mai răzbunătoare ființă, atunci când ți se pare că vreun om te-a desconsiderat. — Nu-i adevărat! Julia părea jignită de moarte din cauza atacului - așa cum îl considera ea - la adresa caracterului ei nepătat. — Dă-mi un exemplu, a adăugat ea sfidătoare. Susan și-a mângâiat bărbia prefăcându-se că ar căzut pe gânduri. —Aaaa, păi, ia să vedem, ce exemplu să aleg? Sunt așa de multe... A, știu, pantofii Jimmy Choo! Julia s-a înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se lumina puțin. Îi aducea ciorba acră și fierbinte, în care el strivea ardei verzi, iuti și parfumați. Sorbind adânc din lingura lată, se scutura de plăcere. 95 - Bună? îl întreba. - Bună, mormăia. Când golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
guralivul clasei, se plimba de colo până colo, aruncând rapid o privire peste umăr. Unde ai fost azi-noapte? —Nicăieri. Acasă. Reflexul fricii. Ghicești unde am fost eu? Nu știu. —Ghicește. —La Salima? Nu, nătărăule! Mai ghicește o dată. —Nu știu. Dă-mi un indiciu. — Am strâns o comoară, frate. —Ai muncit? — Poți să-i zici și așa. O, am tras mult azi-noapte. Am făcut mai mulți bani decât o să vezi tu toată viața. —Cum? Salam vorbea în șoaptă, chiar dacă Ahmed striga vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
covor roșu! Vreau preot! Vreau cămașă albă, vreau toboșari! Vreau! Vreau! Vreau! GARDIANUL: Să pun și panglică neagră din mătase naturală pentru ochi? ARTUR: Pune!... Nu voi ceda nici un pas, nu voi renunța la nici un cuvânt! GARDIANUL: Nu... ARTUR: Dă-mi să semnez! CĂLĂUL (Dureros.): Nuuu... ARTUR: Sigur! Scrie un post-scriptum... Nu mă puteți prosti. Posed regulamentul. Așa... (Semnează.) Lipește-o și trimite-o! Du-o în oraș! GARDIANUL (Se scarpină.): Nu ține. La ora asta orașul doarme. Știți că orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]