2,841 matches
-
Convorbiri literare” și multe altele). În 1940 este silit să revină la București, unde, ca redactor-șef al „Gazetei refugiaților”, apoi ca director al revistei „Îndrumătorul nostru” (1941-1943), dar mai ales ca asiduu colaborator la „Curentul”, „Evenimentul zilei”, „Sentinela”, „Soldatul”, militează prin versuri, proză, articole pentru evidențierea caracterului românesc al etniei și al spiritului locuitorilor din Basarabia, argument esențial al luptei pentru redobândirea acestei provincii. De-a lungul carierei sale publicistice, I. a semnat și D. Liuba, D. Pădure, D. Iov
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
Frimu vor avea ecouri în lirica sa), iar la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia e ales în Marele Sfat Național. În 1919-1920 va fi șef al biroului de presă al Consiliului Național Român din Transilvania, calitate în care a militat pentru cauza românească la Conferința de Pace. Cartea unui om (1925) include articole scrise după 1918. Două decenii (1920-1940), funcționează ca inspector al teatrelor și așezămintelor artistice din Transilvania și Banat, iar temporar (1925-1931), ca profesor de estetică la Academia
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
o parte, de realitatea lipsei instituționalizării scrisului 36, iar pe de alta, de treptata învigorare a literaturii autohtone. Traducătorii din/în greacă făceau un serviciu culturii române și își asumau conștient acest rol; prin toate demersurile cărturărești și publicistice, ei militează pentru îmbogățirea tiparului autohton, pentru purificarea limbii române de neologisme (altele decât cele romanice). Buni cunoscători de limbă greacă, preiau din cursurile ținute de profesorii lor greci și din textele eline doar acele elemente care se potriveau specificului național și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei alte atitudini față de România, dar și faptul că nu dorea să îndepărteze un eventual aliat. Apropierea de Puterile Centrale nu era promovată doar de arcul guvernamental, ci și de o grupare a conservatorilor, și anume junimiștii. După ce Titu Maiorescu milita, prin articolul deja amintit, pentru o realiere cu Puterile Centrale, după doar doi ani apropierea junimiștilor de liberali era consemnată și de Frederic Damé. Pentru el, reorientarea politicii externe a României de către liberali era văzută ca un element de legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de licențiați în teologie, fostele facultăți teologice n-au isbutit decât în mică măsură să pregătească preoți devotați altarului și misiunii lor de păstori sufletești. Prea deseori ne-a fost dat să vedem tineri pregătiți în aceste școli ale trecutului militând în organizații politice ale căror practici erau potrivnice și învățăturii creștine și dorinței de înnoire și progres a poporului nostru“. Cu aceste cuvinte, patriarhul Justinian condamna în mod explicit vechiul model educativ, atașat unei culturi politice și sociale în totală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ambasadorilor Puterilor garante. Încă de la începutul lucrărilor a devenit foarte clar că noi grupări de forțe au loc vizavi de problema românească. Reprezentanții Rusiei, Turciei și Austriei au cerut revenirea la stipulațiile Convenției de la Paris, în timp ce ambasadorii Franței și Angliei militau pentru respectarea drepturilor obținute de Al. I. Cuza, fără a mai accepta pe viitor încălcarea tratatelor internaționale. De fapt, o parte dintre Puteri - în special Rusia și Austria - vizau desfacerea Unirii 69, în timp ce celelalte susțineau, fără suficientă hotărâre, • Paul Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dețină majoritatea, în raport cu suma celorlalte etnii, au provocat o puternică dezbatere politică în societatea bucovineană, pe tema democratizării și a reformării sistemului politic provincial. Reprezentantul Partidului Democrat Român, Aurel Onciul, a fost unul dintre oamenii politici ai timpului ce a militat și a acționat în vederea transpunerii în practică a acestor deziderate, chiar de la intrarea s-a în viața politică bucovineană, în anii 19021903. Ideea lărgirii bazei electorale și a necesității reformării sistemului electoral bucovinean au constituit unele din punctele forte ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a lui I. Liprandi trebuie interpretată ca un produs al timpului său. Se impun două aspecte revelatorii - receptarea de către ofițerul rus a necesităților timpului în care a activat și a scris și încercarea sa de a le clarifica, de a milita, prin scrierile istorice, în spiritul cerut de interesele rusești. • Lucrările lui I. Liprandi în domeniul istoriei își păstrează importanța, chiar dacă istoricul de astăzi nu se întoarce întotdeauna la ele. Ele îi evidențiază personalitatea și, în același timp, îi afirmă poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau mutarea la Iași a unor importante instituții juridice și culturale, în scopul reactivării orașului ca metropolă politică și culturală. Gazeta poate fi socotită și un oficios al aripii tinere a Partidului Conservator, deoarece acceptă prevederile Constituției de la 1866 și militează pentru recunoașterea drepturilor și libertăților publice. Multe din articolele politice sunt scrise de Titu Maiorescu și iscălite cu inițială. Altele, mai ales cele care privesc politica locală, este posibil să-i aparțină lui Iacob Negruzzi. Din punct de vedere literar
GAZETA DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287189_a_288518]
-
Bogdan-Duică (9 mai 1893 - 24 iulie 1894), ajutat, mai ales în chestiunile politice, ca și antecesorul său, de redactorul responsabil Vasilie Marco. După plecarea lui G. Bogdan-Duică, vor fi redactori ai gazetei Eusebiu Stefanelli, Dionisie Voronca, Mihai Teliman ș.a. G.B. milita pentru menținerea autonomiei Bucovinei în cadrul Imperiului și pentru o soluție „mulțumitoare” a chestiunilor naționale. Dacă din punct de vedere politic gazeta se păstrează în limitele legalității, în problemele culturale și literare redactorii sunt mai îndrăzneți, deși editorialul publicat în primul
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
, revista de literatură apărută la București, săptămânal, de la 21 noiembrie 1932 până la 10 iulie 1939. Militând pentru afirmarea literaturii scrise de femei, publicația susține manifestarea acestora că purtătoare ale unei sensibilități specifice, capabilă de performanță. Fondatoarea revistei este Caterina B. Müller. Se oferă cititorilor o discretă pagina literară, care însă nu reușește să impună, de-a
GAZETA FEMEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287195_a_288524]
-
românească este o funcție unică a unei anumite „educații”. Educarea presupune sistemicitate, iar „reeducarea” de după ’89 nu mai are caracter sistematizat: restaurația memoriei, revenirea la istoria reală, recuperarea lucrurilor obiective din trecut nu mai au caracter de educare sistematică. De ce militez totuși, cu anumite rezerve, pentru termenul contra-educare? Dacă deconstruiești nuanța peiorativă a termenului educare, atunci chestiunea s-ar putea să prindă, fiindcă are corespondențe, analogii. De pildă, În teoria postcolonială se vorbește foarte mult de „contranarațiune”. Contranarațiunea presupune două lucruri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ori condiția de client al statului pe care cetățeanul și-o reînnoiește atunci când vorbește despre Încredere socială. Din punct de vedere istoric, centralitatea culturală românească este o formă instituțională târzie, ce reliefează trăsături În consecință centralizante, discriminatorii și exclusiviste puternice, militând pentru afirmarea unui ideal de unitate culturală modernă. Unitatea culturală românească premodernă conferită de limbă și credința religioasă, de o cultură a oralității mai ales, În comparație cu una scripturală, a fost preluată de statalitate, de unde accentul uneori exclusiv pragmatic dat de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și 1930, iar seria a doua între 19 septembrie 1944 și ianuarie 1948. Director și redactor responsabil: Jacques Davidescu-Brăila; redactor și administrator: Max Bucurescu (prima serie). Publicație de interes local, F. își propune să demaște „abuzurile, fraudele și nedreptățile” și militează pentru „libertate, dreptate și pace”. Rubrica intitulată „Caiet artistic” conține note succinte despre Perpessicius și Camil Baltazar, epigrame inedite de Cincinat Pavelescu. Colaborează scriitori brăileni, dar și din alte orașe ale țării: Ilie Scarlat (R. I. Stelică), Vasile Urbanu, iar
FACLA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286931_a_288260]
-
împlinirea vârstei de șaptezeci de ani și necrologul Henri Barbusse. Articolul lui Miron Radu Paraschivescu Radicalizarea maselor, în care autorul subliniază formarea unei „conștiințe de clasă”, și cel al lui Mircea Grigorescu Sunteți pentru democrație? abordează probleme sociale și politice, militând pentru formarea unui așa-zis Front Popular. M.Ș.
FACLIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286933_a_288262]
-
C. Dobrogeanu-Gherea. Colaboratorii fac parte, în general, din aripa moderată a socialiștilor, apărători ai tradițiilor liberale ale socialismului occidental, spre deosebire de aripa radicală, adeptă a bolșevismului sovietic, care se va afirma după 1921. F. este o publicație care apără interesele muncitorimii, militează pentru maturizare ideologică în spiritul doctrinei socialiste, pentru ridicarea conștiinței politice prin democratizarea vieții publice, deziderate ce, odată împlinite, vor aprinde „flacăra unui ideal nestins de cultură și de dreptate socială”. În cadrul unui Apel către democrația țării (1/1911), se
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
, publicație apărută la București, săptămânal, între 21 ianuarie 1919 și 11 aprilie 1920. Editată de „un grup de tineri neaparținând nici unuia dintre partidele politice”, F. are totuși o orientare de stânga, militând „pentru o viață de luptă și muncă” și pentru afirmarea „credințelor izvorâte din brazda patriei eterne” și adresându-se „tuturor forțelor democratice”. Revista reușește să atragă colaborări interesante, cu o orientare democratică, nu neapărat socialistă. Rubricile obișnuite sunt „Cronica literară
FAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286955_a_288284]
-
secretar de redacție, apoi redactor-șef, iar mai târziu și prim-redactor al suplimentului „Adevărul literar și artistic” (1920-1921). A făcut parte din comitetul de direcție al săptămânalului „La Roumanie” (Paris, 1918-1919, când a colaborat și la câteva periodice franceze), militând pentru strângerea relațiilor dintre cele două țări, activitate pentru care a primit o decorație românească și Legiunea de Onoare. În 1921 C. Mille înființează un nou ziar, „Lupta”, la care F. va fi director până în 1937 (când gazeta este suprimată
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
liber, gata de a aplauda arta”, iar principalul lui mobil era pasiunea pentru scenă, evidentă în modul cum se implica în fenomenul teatral. Comentariile pleacă de la idei generale, cum ar fi relația teatru-societate, în funcție de care ar trebui alcătuit un repertoriu, militând pentru un echilibru între necesitatea de a-i influența în bine pe spectatori, dar și de a-i atrage, ceea ce implică alternarea pieselor serioase, cu valoare intrinsecă, cu piese mai ușoare, de agrement. Un alt deziderat se referă la introducerea
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
universitar Al. Roman, deputat de Bihor în Parlamentul ungar, înființează, doi ani mai târziu, F., gazetă pe care avea intenția de a o scoate zilnic. Așa cum arată titlul, Al. Roman era adeptul ideii de federalizare a Imperiului Austro-Ungar. Totodată, el milita pentru egalitatea în drepturi a tuturor națiunilor în cadrul Imperiului și împotriva abuzurilor administrației ungare. F. era concepută ca o publicație a tuturor românilor, una din ideile de bază fiind aceea a unității spirituale și culturale. Această direcție politică, pe care
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
Sbiera, G.I. Ionnescu-Gion, At.M. Marienescu, N. Iorga, Iosif Blaga ș.a. Același efort de reunire a colaboratorilor s-a manifestat în toate privințele: folclor, beletristică, istorie și critică literară. În acest fel, urmând tradiției de la „Gazeta de Transilvania”, F. a militat pentru crearea condițiilor necesare realizării unei unități spirituale a românilor. Revista a publicat literatură populară culeasă nu numai din zonele Transilvaniei, dar și din Banat, Bucovina, Moldova și Muntenia. Fără să se arate în mod consecvent interes pentru aspectul riguros
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
de Calcul al Întreprinderii de Alimentație Publică. Debutează ca reporter în ziarul „Drum nou”. Elemente autobiografice transpar în romanele Grădina internatului de fete (1995) și Ultimul refugiu (1996), în general evocând suferințele unor oameni care în regimul totalitar comunist au militat pentru afirmarea unor idei naționale și democratice (tatăl scriitoarei a fost deținut politic, condamnat la moarte; i se preschimbă pedeapsa în douăzeci și cinci de ani de temniță, din care execută doisprezece). Romanele dezvăluie atitudini și destine morale, politice și sunt scrise
FLORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287030_a_288359]
-
la Caransebeș, săptămânal, între 1886 și 1939, ca organ al Eparhiei Greco-Ortodoxe Române a Caransebeșului; s-a aflat sub tutela episcopului Ioan Popasu până la moartea acestuia, în 1889. Publicația, de format carte, se adresează preoților, învățătorilor, studenților și altor intelectuali, militând pentru propășirea culturii naționale sub semnul Bisericii. Articolele de fond dezbat probleme ale istoriei românilor și ale istoriei Bisericii Ortodoxe, precum și situația învățământului românesc și a culturii naționale, mai ales în Transilvania și în Banat. Adresându-se preoților și studenților
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
caracterul personalului care va avea acces la informații clasificate. Unele restricții legale, care vor fi abordate în următorul capitol, împiedică FBI și alte agenții guvernamentale să obțină și să păstreze o listă a membrilor așa-numitelor organizații subversive, chiar dacă ele militează în mod deschis pentru înlăturarea violentă a guvernului Statelor Unite 24. Un membru al unei astfel de organizații, care nu le-a spus cunoștințelor sale despre apartenența sa la organizația respectivă și nu a menționat acest lucru pe formularele pentru avizul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
nu există nici un dezacord în privința atribuirii acestei opere lui Geronțiu din Ierusalim care a cunoscut-o pe Melania și, după moartea ei, a condus mănăstirile pe care aceasta le întemeiase. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Geronțiu, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici când Eudocia care îl protejase s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la acordul încheiat de patriarhul Martirios din Ierusalim (478-482) cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]