2,760 matches
-
despre posibilitățile de construire a unui astfel de obiect sociologic, iar sugestiile sale mi-au fost foarte folositoare. Organizarea cărții Inventarea școlii leniniste ca loc de reuniune a intelectualilor partidului comunist și a muncitorilor autodidacți susceptibili să fie formați că militanți precede cu câțiva ani revoluția din 1917. Constituirea să În model internațional este legată În primul rând de organizarea Internaționalei a III-a (școală Kominternului) pentru militanții partidelor afiliate, apoi de „denazificarea” prizonierilor de război În „școlile antifasciste”, si de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
istorice. Doar istoria instituției reale a acestor școli ale partidelor comuniste poate conduce de aceea la Înțelegerea În același timp a metamorfozelor lor succesive, precum și a invariantelor istorice ale acestora. Partidele comuniste, confruntate cu nivelul cultural și școlar scăzut al militanților, le asigurau prin aceste școli o serie de competențe minimale, controlând astfel propriul corp sacerdotal. Centralizarea și mai tarziu integrarea În sistemele naționale de educație din mai multe țări constituie principalele caracteristici ale evoluției istorice a instituției. Menite să asigure
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
elvețiene a partidului. Cursurile aveau o durată Între două și trei luni, adresându-se unui public de circa 30 de participanți. Învățarea noțiunilor de bază ale marxismului și dezbaterile asupra politicii interne și internaționale erau Însoțite de practică unui jurnalism militant, precum și de traducerea și de difuzarea lucrărilor sovietice În Germania, Într-o serie de colecții precum „Bibliotecă marxista” sau „Cărți de bază ale comunismului”, cea din urmă numărând aproximativ treizeci de titluri În 1930. Lenin figură În capul listei autorilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
partidului său profesori de la universitate invitați, iar un mare număr de cursuri și expuneri au un caracter elementar. La București, a fost pusă În funcțiune o dublă structura - Școală Superioară „A.A. Jdanov” și Școala Centrală „Ștefan Gheorghiu” -, una destinată militanților muncitori, cealaltă intelectualilor partidului, membrilor aparatului ideologic, căruia Îi aparținea corpul didactic al școlilor de partid. Această dublă structura, precum și sistemul de autoinformare a propriilor cadre se vor menține și mai tarziu după unificare. Rețeaua școlară de partid era mai
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
numărul redus de cadre de care dispunea partidul. Durată cursurilor este repede extinsă la doi ani, iar denumirea instituției se schimbă, devenind Școală Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă CC al Partidului Muncitoresc Român (PMR), după numele lui Ștefan Gheorghiu, „militant important al mișcării muncitorești din țara noastră”. Corpul profesoral este considerat ca „insuficient și nesatisfăcător format”, manualele și cărțile traduse În românește lipsesc. Pe langă profesorii permanenți, „vechi militanți” și cadre de conducere ale partidului susțineau În mod regulat conferințe
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Printre ei figură și o fostă secretara a lui Lenin. Cu acest prilej, a fost creat În institut un birou de traducători. Lipsa de cadre calificate s-a făcut simțită și aici, Îndeosebi la catedră de artă și literatura. Caracterul militant al instituției era afirmat, de pildă, cu prilejul revoltei din iunie 1953, oficial prezentată că o Încercare de lovitură de stat, când s-au constituit În institut grupuri de luptă ale clasei muncitoare (Kampfgruppen der Arbeiterklasse). Regrupați un an mai
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
destalinizării: cel de condamnare a violenței autodistrugătoare a lui Stalin, practicată Împotriva propriului partid, dar și de organizare a proceselor intelectuale „neostaliniste”, care aveau să pună capăt reformelor. Impunerea În procesele ideologice a „cadrelor intelectuale” (activiștii filosofi) semnifică dispariția intelectualului militant, a cărui formă desăvârșită fusese cea consacrată de partidele comuniste, conducând la conturarea unei figuri alternative, afirmate În deceniile următoare, intelectualul disident. Consacrarea academică a școlilor de partid după 1945 coincide cronologic cu primele tentative de destalinizare - dezghețul (cf. titlul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
supleant În 1954, titularizata În 1958. Lucrările sale de istoric al mișcării muncitorești și al PCUS erau destul de puțin apreciate printre colegi (cf. interviului cu Helmut Neef). Își obținuse doctoratul târziu, În 1978, la Universitatea din Leipzig. Căsătorită cu un militant al KPD (decedat În 1996), avea reputația de a fi rămas printre cele mai „staliniste” dintre cadrele partidului (ȘED). După excluderea sa din partid (februarie 1990) și În pofida vârstei sale Înaintate, găsea de cuviință să-și impună prezența la reuniunile
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
exploatării și a imperialismului au fost discreditate, Într-un prim moment, drept discursuri de justificare a dictaturi și represiunii. Un nou ethos democratic și liberal s-a constituit după prăbușirea regimurilor autoritare ale imperiului sovietic, având ca figuri centrale intelectuali militanți polonezi și cehi, disidenți, opozanți și rezistenți. Exilul s-a constituit Într-un spațiu transfrontalier unificând opoziții eterogene, consacrat drept spațiu simbolic al libertății. Mobilizarea politică a scriitorilor și intelectualilor români s-a realizat după 1989, În legătură cu transformările intervenite În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nu este vorba chiar de-o adevărată reabilitare. Angajamentul fascist este adesea prezentat că un accident biografic de tinerețe, care n-ar fi afectat frontierele dintre literatura și politică, daca n-a contribuit chiar la consolidarea lor. Dimpotrivă, angajarea intelectualilor militanți comuniști, unii În condițiile excepționale ale războiului și rezistenței, este denunțata a posteriori drept parte a unui complot internațional vizând subordonarea intelectualilor și culturilor naționale puterii Kominternului. Funcțiile politice ale câmpului literar transpar În analogiile posibile dintre reconversiile care au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
au cunoscut cea mai mare consacrare internațională, PEN-Clubul și Uniunea Scriitorilor Sovietici. Recentele schimbări impun o reconsiderare a statutului profesional al scriitorului, atât din punct de vedere economic (statut salariat sau independent), cât și din punct de vedere politic (scriitorul militant și scriitorul disident, raportarea la câmpul internațional, respectiv la exil). Cele două instituții internaționale au Încadrat politic de-a lungul unei bune părți a secolului al XX-lea exercițiul profesiunii literelor, asigurându-i recunoaștere și privilegii materiale. PEN-Clubul asigura o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1945. Primul său congres, În 1934, a prilejuit Întâlnirea internațională a unor scriitori importanți, confirmând consacrarea primului sau președinte, Maxim Gorki. Gorki (1868-1936) este contemporanul lui Galsworthy și un simbol pentru istoria literaturii scriitorilor proletari. Rolul său de mecena al militanților socio-democrați ruși În exil - vila lui de la Capri a fost unul dintre locurile istorice ale Începutului Învățământului de partid Înaintea primului război mondial - și contribuția sa la supunerea scriitorilor față de statul sovietic au făcut să fie canonizat În ultimii săi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fi complet Întreruptă, ca În cazul scriitorilor din RDG ce trăiau În Est și publicau mai ales În Vest. Epurări, exil, dus și întors Situația de după război era diferită În măsura În care problemă scriitorilor din exil modifică paradigmă cosmopolitismului și a internaționalismului militant. Această problemă fusese deja pusă la primul congres al scriitorilor sovietici, Într-un moment În care Începuse emigrarea intelectualilor germani opuși lui Hitler. În 1945, printre cei care se reîntorceau În Germania, mulți au ales să se stabilească În zona
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
practica devenită sistematică după crearea unui „Comitet al scriitorilor deținuți” (WiPC), În aprilie 1960, acțiune ce a inspirat programele Amnesty Internațional, Înființată câțiva ani mai tarziu. Uniunea scriitorilor sovietici a avut o inițiativă asemănătoare În anii 1950, rezervată Însă numai militanților comuniști, În timp ce acțiunile comitetului pentru scriitorii deținuți În Închisori se ocupau de victimele tuturor regimurilor tiranice. Mai multe centre PEN au primit astfel, mai ales În anii 1970 și 1980, scriitori pe care Uniunile din Est Îi excludeau, acesti exilați
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
opoziție. Trei persoane au jucat un rol central În constituirea GDS: Andrei Pleșu, istoric de artă și inițiator al «scrisorii celor șapte» (scriitori) care-și manifestau solidaritatea cu Mircea Dinescu; Mihnea Berindei, istoric refugiat de mai mulți ani la Paris, militant În Franța pentru apărarea drepturilor omului În România și reconvertit În științe politice: Stelian Tănase, filosof de formație, tânăr romancier la vremea aceea, pasionat de istoria politică, unul dintre manifestanții din București În ajunul fugii lui Ceaușescu. Cooptarea de membri
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a fost din 1992 până În 1996 deputat al PAC În Parlament. Dacă primii trei sunt cam de aceeași vârstă (născuți la Începutul anilor ’50) și au făcut aceleași studii,, Câmpeanu a avut probabil cel mai atipic parcurs dintre membrii GDS: militant comunist În timpul celui de-al doilea război mondial, intersectându-se cu Ceaușescu În Închisorile regimului fascist, devenind apoi cadru de partid și ocupând un post de responsabilitate În televiziune În cursul anilor ’70, el s-a specializat În sondajele de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politică mai largă de aderare la Uniunea Europeană și de seducție a partidelor de dreapta. Numirea lui Vladimir Tismăneanu a provocat reacții ostile din partea ziariștilor și activiștilor politici apropiați extremei drepte și apărători ai «comunismului național» din perioada Ceaușescu. Fiu de militanți comuniști de origine evreiască, tatăl său luptase În războiul civil spaniol, apoi se refugiase În URSS, unde a lucrat la secția română a postului de radio sovietic internațional, pentru a deveni mai tarziu profesor de marxism-leninism În Învățământul de partid
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de Îndelungată lipsită În fond de o adevarată concurență. Instituțiile fasciste, a căror existența a fost de mai scurtă durată, avînd și un caracter bastard mai pronunțat, erau mai dispuse să acorde un loc de frunte reprezentanților aristocrațiilor „naționale", excluzînd militanții comuniști și evreii cosmopoliți. Aceasta s-a Întîmplat, de exemplu, cu ocazia reuniunii de la Berlin, În 1926, care a fost declarată că „inutilă, chiar dăunătoare” de către tinerii autori germani din epoca, precum Bertold Brecht, Alfred Döblin, Robert Musil, Joseph Roth
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Walter Althammer. Pentru compoziția politică a exilului românesc poate fi consultată chiar „istoria” citată a lui Vasile C. Dumitrescu. Autorul Însuși poate fi calificat de „antonescian” pentru angajarea sa politică din perioada războiului și din primii ani ai exilului sau militant. În privința exilului intelectual, vezi opiniile lui Eugen Ionescu din primii ani după război În scrisorile sale către Tudor Vianu publicate la București În 1995. Ar putea fi amintite orientarea neofascista a librăriei românești „antitotalitare” din Paris (Librairie du Savoir - librairie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
topire decât prin scris și prin imagine.” Sub idealismul acestei mize, strategia ad-hoc a publicației nu adoptă „o direcție literară hotărâtă”, ci promovează o tematică „în marginea vremei”, „actualizînd literatura și literaturizând actualitatea”. Se argumentează cu înflăcărare necesitatea unei literaturi militante, „patriotică, de solidaritate națională”, dar cu angajamentul de a publica „înainte de toate o literatură. Cu nici un preț nu vom renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
în manieră umoristică, însă cu timpul lirica sa capătă accente sociale tot mai pronunțate. În 1902 redactează și publică la Botoșani revista „Victor Hugo” (număr unic, scos la o sută de ani de la nașterea scriitorului francez), în care semnează poezia militantă Jos arta! și traduce din opera acestuia. Până în 1907, precum și după 1912, este prezent cu versuri și cronici rimate în „România muncitoare”, „Tribuna liberală”, „Arhiva”, „Curierul român”, „Avântul”, „Arta”, „Renașterea”, „Reînvierea”, „Viitorul social”, „Pagini libere”, „Scena” ș.a. și redactează revista
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
Bucur, Bélé, Barbu Lăzărescu, Matei Rareș, Matheiu H. Rareșiu, Alexandru B. Trudă. Mai însemnată este activitatea lui L. în direcția istoriografiei literare și a folclorului, domenii în care contribuția sa relevă mai degrabă o disimetrie între omul de carte și militantul politic. Istoriograful, spirit ce cocheta cu enciclopedismul, reușește uneori să pătrundă dincolo de suprafața fenomenului cultural, aducând în glosele și comentariile sale referințe inedite, rezultate din cercetarea atentă a manuscriselor și a documentelor. Începute în 1917 sub titlul generic Arheologie literară
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
august 1951 până în mai 1955. Redactor este Horia Stamatu. În spatele gerantului indicat, Mihai Fotin Enescu, se găsesc, probabil, fondurile principelui Nicolae, al cărui secretar particular era acesta. În Cuvânt înainte Horia Stamatu precizează menirea și obligația morală a exilului, rosturile militante ale publicației: „Suntem români liberi, care au ales tabăra libertății [...]. Această alegere impune datoria celor ce, părăsindu-ne pământul natal al țării, nu vrem să ne părăsim și românitatea, să fim, într-un fel sau altul, militanți ai libertății pentru
LIBERTATEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287798_a_289127]
-
periodice, răspunzând obiectivului anunțat în Cuvântul nostru. Program, acela de a promova în „afacerile culturale orice acțiune din principiile culturii naționale, dezvoltând dragostea pentru limba și literatura română și veghind asupra mersului școlilor noastre naționale”. De atenție se bucură poezia militantă, cu caracter patriotic, semnată de St. O. Iosif, Eugeniu Revent, Sebastian Bornemisa, I.U. Soricu, C. Manolache. Lirica reunește nume ale poeților consacrați: George Coșbuc (mai ales cu reproduceri din „Sămănătorul” și „Familia”), St. O. Iosif, alături de colaboratori din Transilvania
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
culegeri de articole, discursuri, cugetări, multe traduceri. Postum s-a început publicarea enormei sale corespondențe. Aceasta însumează aproximativ 100 000 de scrisori primite și tot atâtea trimise. Din 1906, existența lui I. căpătase o nouă dimensiune prin implicarea în politica militantă. Protestul tânărului dascăl, pe calea cuvântului și a scrisului, împotriva reprezentării în limba franceză la Teatrul Național din București a unei piese bulevardiere, provoacă, în seara de 13 martie 1906, o manifestație de proporții, reprimată de poliție. Urmează, în mai
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]