931 matches
-
infantilizare a societății Statelor Unite, evidentă mai ales în fetișismul panglicilor galbene și în demonstrațiile pro-război. Panglicile galbene fuseseră etalate pe scară largă în timpul crizei iraniene a ostaticilor, în care ostaticii americani erau sechestrați în ultima parte a anilor '70 de militanți iranieni. Panglicile galbene își au originea în Războiul Civil și în luptele cu indienii, în care familiile soldaților americani etalau panglici galbene în perioada în care cei dragi lor erau plecați la război și ținuți captivi (obiceiul ne amintește de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
îmbinat marxismul sau socialismul cu credințele șovine, cu ideile uzate ale tradiției, reînviind astfel mitul națiunii. Pentru că atît partidele fasciste cît și diviziile naziste de asalt au furnizat un număr important de muncitori partidelor socialiste și comuniste. Au convertit astfel militanți ai revoluției în soldați ai antirevoluției, ba chiar ai uneia dintre cele mai reacționare din lume. Să rezumăm. Mulțimile sînt sugestibile și adoptă cu ușurință atitudini extreme. La suprafață, ele se schimbă rapid și adeseori. Le putem antrena de la o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
democrat-creștine, uniunea pentru democrație franceză (U.D.F.) etc. În funcție de epocă, partidul socialist oscilează între cei doi poli. După Tarde, mass-media slăbește puterea partidelor militanților și ale maselor. Favorizează, în schimb, partidele publiciștilor și ale publicului. Sau, mai rău, mass-media transformă militanții în propriile sale curele de transmisie, iar masele populare în materie primă pentru diversele tipuri de public. De unde "o instabilitate puțin compatibilă cu o funcționare perfectă a parlamentarismului"312. Judecată care s-a dovedit a fi justă. Deși se întemeiază
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
oferite de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice de ce Barthes, inovator al studiilor literare franceze tocmai prin apelul la retorica literară, dezvoltat ulterior În semiotică și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre militanții marxiști marcanți. Or, se pare că și studiul tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare marxistă, mai subtilă Într-o primă fază decît ceea ce preluase realismul socialist impus și practicat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criminal și reabilitarea acestuia constituie una dintre cele mai importante dimensiuni ale evoluției filosofiei penale. La capătul acestui proces, în morala societăților moderne importanța pedepsirii tinde să fie egalată de importanța responsabilității societății în reformarea și reintegrarea socială a infractorilor. Militanții sociali și legislatorii sunt din ce în ce mai mult de acord că privarea de libertate (ca tip de reacție socială ce păstrează o parte însemnată din spiritul originar al pedepsei) nu este singura și nici cea mai adecvată manieră de răspuns social în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
prima dată această vorbă, nu prea am crezut-o. îmi mirosea a adaptare după Goethe: „Mehr Licht!” M-am interesat apoi cum mor scriitorii, îndeosebi poeții, ce fac, ce gînduri îi încearcă înaintea clipei finale. Jean Moréas, unul din principalii militanți ai simbolismului, își calma durerile, citind pe Sainte-Beuve. La fel Tristan Corbière. Vlahuță al nostru s-a consolat - scrie un memorialist - cu versuri din Dante. „Cu judecata limpede, cu vocea adîncă (...) și-a exprimat dorința ca manuscrisele nepublicate să fie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ȘCOALA ARDELEANĂ, mișcare cultural-ideologică apărută în Transilvania spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Activă până la mijlocul anilor ’30 din secolul următor, principiile ei sunt preluate, de ambele părți ale Carpaților, de viitorii militanți ai revoluției de la 1848. Cea mai puternică manifestare a spiritului Luminilor în spațiul cultural românesc, Ș.A. a fost expresia manifestării românilor din Ardeal pentru emancipare națională și socială. Programul ei politic, social și cultural a fost trasat de episcopul Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Cuvântului rostitor de libertate, a voinței care nu se pleacă înaintea puterii oarbe, a cugetului drept care se opune implacabil nedreptății. Tinerii aceștia nu pot fi, desigur, aceiași care au luat cu asalt sediile partidelor istorice, silindu-i pe locatari, vechi militanți cu rănile încă nevindecate, să se refugieze în tancuri. Nu pot fi nici figurile demențiale, scoase parcă dintr-un album lombrozian, care au spart ferestrele de la Președinția Consiliului, au molestat pe ostașii de gardă, au distrus bunuri de preț, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să însoțească mereu exercițiul ei. Din păcate, oamenii politici s-au recrutat mai întotdeauna dintre ambițioși, iar în cazurile de abandon voluntar al puterii (Sylla, Carol Quintul) sunt rare. Sub ochii noștri, răsturnarea dictaturii a făcut loc, la vârf, unor militanți disponibili pentru lupta politică, dar nu s-au menținut acolo decât cei preocupați să rămână cu orice chip. Disidența legată de idei a părăsit terenul destul de curând. Purificarea ce se aștepta la acest nivel, ca premisă morală a oricărei schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de interese și opinii, iar nu din grație paternalistă. Până acum, în pofida unor declarații liniștitoare, făcute mai mult pentru mass-media străină, guvernul s-a imitat la măsuri cosmetice, care evocă oarecum povestea cu "anteriul lui Arvinte". Radicalismul asumat de unii militanți pentru înnoire a produs în sfera puterii atitudini de o violență extraordinară, ceea ce denotă în fond o slăbiciune și o lipsă de respect pentru normele democrației. A combate ideile cu bâta e un gest ce frizează demența la acest final
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
E. Quinet, Proudhon: un vizionar, un liberal și un anarhist, toți trei definind cumva atitudinea franceză față de viitor. Ce era de făcut? Interogația lui Cernîșevski, fie și sub formă românească, era semnificativă pentru fervoarea optimistă a unei întregi categorii de militanți ai progresului, de apostoli ai schimbării, ai noii pedagogii sociale. Deosebirea de tonus față de intelectualii francezi, dispuși a trata cu puterea (Proudhon) sau retrăgându-se pur și simplu (E. Quinet, V. Hugo), e frapantă. Semnificativă apare și înclinația unor apuseni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după Evanghelie». Din materialele existente rezultă că, pe raza orașului București, funcționează 27 de comunități ale sectei «Creștini după evanghelie» în care activează un număr de 1 100 de membri. Dintre aceștia un număr însemnat de elemente sunt cunoscute ca militanți activi ai acestei secte sau ca foști legionari, polițiști, deblocați etc. Întrucât nu există o evidență centralizată a acestor elemente, ceea ce nu permite supravegherea lor organizată, propunem deschiderea dosarului de problemă «Creștini după evanghelie». Șef serviciu Mr. D.C. Sican Șef
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de reprezentare și de reproducere. Să ne gândim, de exemplu, în diferite domenii, la grupurile de amatori care se organizează în fan-cluburi, în suporteri (sportivi) sau în "societăți de prieteni ai muzeelor": toate se dotează cu reguli, organe (de presă), militanți, un aparat administrativ mai mult sau mai puțin elaborat. Practicile nu mai sunt ocazionale, ci îi orientează pe indivizi într-o veritabilă angajare, înscriindu-i în cunoștințe din ce în ce mai importante (Le Guern, 2002). Mărimea colectivelor astfel produse prin practici este variabilă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
le face fărâme prin tot mai alexandrine jocuri deconstructiviste, postmoderniștii împlinesc o funcție vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu o poezie apărută în „Gazeta Transilvaniei”. Articolul Din inimă și cu minte, trimis din Viena și semnat Ioan Alexandru, deschide publicistica sa politică, desfășurată între 1912 și 1914 în „Gazeta Transilvaniei” și în „Kronstädter Zeitung”, care îl plasează între militanții de seamă pentru cauza națională. În 1914 apare volumul Poezii, prefațat de G. Coșbuc. La izbucnirea primei conflagrații mondiale, B.-L. se refugiază în Regat și se înrolează voluntar în armata română. Mobilizat la Ministerul de Război, va colabora la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
de nisip, filme interzise la vremea lor și redifuzate abia după decembrie 1989. Un străin care ar vizita sinistra pușcărie politică, ajunsă muzeu, ar putea dori să vadă unul dintre aceste filme, considerate de autoritățile comuniste la fel de periculoase ca niște militanți anti-regim. Să zicem că ar alege Faleze de nisip, realizat de Dan Pița în 1982. Filmul a fost difuzat în premieră pe 31 ianuarie 1983 la cinematograful Scala din Capitală. După câteva zile, la intervenția organelor de partid, pelicula este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
problema să-și schimbe direcția: Ceaușescu îi condamnă cu fermitate pe acei conducători din Est care vor să se îndrepte spre capitalism. Are și aliați: șeful partidului bulgar, Jivkov, cu care s-a întâlnit pe 8 octombrie. Cei doi vechi militanți au reafirmat cu această ocazie necesitatea de a întări solidaritatea socialistă. Partidul nu va putea renunța la răspunderea sa revoluționară, nu-și va abandona misiunea istorică... Nicolae a cunoscut destule crize. Cea mai gravă a fost cea din august 1968
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
liberal, Lupta, în limba română, în numărul din 22 martie 1989. Scrisoarea cuprinde cinci puncte care denunță politica de sistematizare a satelor, nerespectarea acordurilor semnate la Helsinki cu privire la drepturile omului, distorsionarea rolului Securității, care acționează împotriva drepturilor muncitorilor, împotriva vechilor militanți, împotriva intelectualilor. Semnatarii dezaprobă consecințele nefaste ale unei planificări prost organizate, afirmând astfel profundul lor dezacord cu elogiile publicate de Scânteia. În sfârșit, textul subliniază caracterul catastrofal și neliniștitor al degradării poziției internaționale a României. Autorii scrisorii își exprimă ferm
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care clivajul nu mai trecea, ca la începuturile regimului, între "avangarda" minoritară de inițiați, membrii de partid, și marea masă a populației, ci între nomenclatura activiștilor profesioniști ai politicului, care renunțaseră la propria pregătire, eventual chiar vocație, pentru a deveni militanți plătiți sau chiar agenți ai poliției politice, securiști și restul populației. Așa se explică însă și faptul că partidul la origine un instrument organizat pentru cucerirea și exercitarea puterii se metamorfozase într-un fel de moluscă fără urmă de inițiativă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și mai ales legitimitatea partidelor tradiționale ("burgheze", în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci când era vorba de social-democrați) erau foarte îndoielnice la începutul acestui an 1990. Cu rare excepții, primii lor aderenți erau mai ales foști militanți ai acestor partide și descendenți ai acestora, persecutați de comuniști și ținuți cât mai departe de spațiul public; să mai amintesc că, multă vreme opriți de la a studia și condamnați la munci manuale, toți aceștia nu au încetat să poarte
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a liderului PNȚCD, capcanele și ispitele unei participări strict simbolice și decorative a partidelor istorice la spectacolul unei puteri efectiv exercitate de FSN nu ar fi putut să fie evitate. De partea liberalilor, inițiatorii reconstruirii PNL erau de asemenea vechi militanți, cândva ai Tineretului Liberal din ultimii ani de viață democratică și parlamentară de după sfârșitul războiului, cu un parcurs similar închisoare, amnistie, domiciliu forțat, supraviețuire. Prim-planul va fi însă foarte curând ocupat de Radu Câmpeanu, revenit din exilul parizian unde
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
paralel cu aceste evoluții politice, autoritatea statală, devenită unitară și centralizată, a continuat procesul de transformare a școlii într-o "a doua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII) din amvonul căreia s-a predicat "Evanghelia națională" (Ghibu, 1975, p. 118). Cărturari militanți ai ideii naționale ca Simion Bărnuțiu au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs astfel tranziția dinspre "patriotismul civic" către "naționalismul etnic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ei 14 deținuți politici antifasciști, în frunte cu unul din conducătorii PCR, luptătorul ceferist membru al C.C. Ilie Pintilie", a completat calendaristica festivă a partidului cu o zi de doliu proletar. Ca principal lieu de mémoire al suferințelor îndurate de militanții revoluționari, Bastilia românească a fost transformată în 1950 în Muzeul Penitenciar Doftana, loc de pelerinaj pentru patrioții socialiști ai RPR. Conversia naționalului în social, pe care am ilustrat-o în secțiunile anterioare, este elocvent exemplificată și în cazul panteonului elaborat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
volumul Însemnările unui ucenic politic de odinioară. Sunt pagini memorialistice cu mesajul la vedere, destinate tineretului, spre luare-aminte asupra formării unui intelectual „democrat” în atmosfera culturală și ideologică a Iașului interbelic. Se rememorează ambianța familială, anii de studii, confruntările cu militanții de dreapta, sunt evocate câteva figuri din lumea literară (Magda Isanos, George Ivașcu), reuniunile cvasimondene/cvasipolitice, „ceaiurile” uteciste. Romanul Cinema Splendid (I-II, 1978-1981), care împreună cu alte două, proiectate cu titlurile Cocoșul de vânt și Corbii demenți, ar fi trebuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
stabilității sistemului politic și social. Un al doilea domeniu de acțiune, după promovarea democrației îl reprezintă cel al păcii și securității. Militarea pentru dezarmare a fost o preocupare constantă a Uniunii Interparlamentare încă de la înființare. Uniunea a fost printre primii militanți ai reglementării internaționale a comerțului cu arme convenționale; în 1985 în Mexic a avut loc Simpozionul Interparlamentar privind dezarmarea în privința armelor convenționale, iar în 1990 s-a organizat Conferința de la Bonn care a evaluat impactul schimbărilor internaționale rapide în domeniul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]