952 matches
-
asupra atitudinii sale: e prea grăbit sau, dimpotrivă, tergiversează lucrurile? Mesajul oferit de inconștient depinde de răspunsul la întrebarea anterioară: fie visul îl sfătuiește să lase lucrurile să vină de la sine, fie, invers, să busculeze evenimentele, să provoace schimbările. Milostenie Milostenia este simbolul darului, făcut fără a aștepta ceva în schimb și fără orgoliu. Caritatea simbolizează, pe de o parte, darul făcut cuiva, în general unui sărac, fie detașarea de bunurile materiale. De altfel, numai în acest caz, un om virtuos
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fără orgoliu. Caritatea simbolizează, pe de o parte, darul făcut cuiva, în general unui sărac, fie detașarea de bunurile materiale. De altfel, numai în acest caz, un om virtuos poate dărui. Interpretarea se nuanțează în funcție de cine dă și cine primește milostenia respectivă: - când cel ce visează este și cel care dă, înseamnă că este angajat într-un proces de dăruire, dar de dăruire consimțită; își oferă ajutorul, suportul, dragostea celorlalți; - când primește milostenia, el primește darurile materiale sau afective ce îi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se nuanțează în funcție de cine dă și cine primește milostenia respectivă: - când cel ce visează este și cel care dă, înseamnă că este angajat într-un proces de dăruire, dar de dăruire consimțită; își oferă ajutorul, suportul, dragostea celorlalți; - când primește milostenia, el primește darurile materiale sau afective ce îi sunt oferite și de care are nevoie pentru a evolua ori pentru a exista. Însă orice obstacol sau piedică (absența darului, reticența, mâna întinsă ce rămâne goală etc.) trebuie interpretat ca imposibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unul bun și altul rău, probabil, o anticipare a doctrinei rabinice despre impulsul bun și cel rău (ebr. jéșer țôb - jéșer ră’) din om care are puterea de a face să triumfe binele prin studiul Torei și prin faptele de milostenie. Dualismul metafizic afișat de credința acestui grup nu trebuie căutat în schemele religiei iranice; nici dualismul ce va apărea mai târziu în gnoza ebraică și creștină nu-și are rădăcinile aici, deoarece tot Dumnezeul lui Israel rămâne suveranul întregului univers
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
această cifră la populația Iudeei din acele vremuri de cca 150000 de suflete, rezultă că mai bine de jumătate făcea parte din această organiza- ție ocultă paramilitară. În acest manuscris, la capitolul ,,Despre îndemnul trupelor” găsim următoarea zicere plină de ,,milostenie’’ a neamului ivrit către Domnul Gog și neamul lui: ,, Te vei face cunoscut în fața mulțimii Neamurilor... cînd judecată vei pogorî asupra lui Gog și asupra mulțimii lui și răzbunare vei aduce... căci Tu, vei purta război împotriva lor din ceruri
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îl purtau adevărații eseni, uzurpat prin minciună și sabie de către fanaticii zeloți, și care se ocupau printre altele de vindecarea trupului și sufletului celui aflat în suferință indiferent de neam sau religie. Iudeii niciodată nu au avut asemenea practici sau milostenii între ei sau față de Neamuri. Dar cînd i-a luat pe fanaticii zeloți sminteala înălțării de sine și dorința de a conduce imperiul roman, au agățat această podoabă la trăncăneala lor slută pentru că suna foarte bine și era cunoscută de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Petru unde scrie la 5,2: ,,Păstoriți turma lui Elohim care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Elohim; nu pentru un cîștig mârșav, ci cu lepădare de sine.” Ți-ai găsit milostenie, totul este numai lepădare de bani în pungile amăgitorilor, pentru un cîștig mîrșav și o robie veșnică. Pentru că nu se lăsau de aceste apucături mișele, Petru revine cu A doua epistolă sobornicească a lui Petru probozîndu-i la 2,1: ,, În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o parte a celor din Roma sînt suspectați de gînduri negre și alungați din porunca împăratului Claudiu. În mijlocul acestor evenimente Saul își începe plăsmuirile cu pretenții de adevăruri sacre trimise pe capul lui chiar de către Iahwe, într-o clipă de milostenie față de ,,poporul ales” și oaia rătăcitoare și mare behăitoare de minciuni. După pretinsa întîlnire cu Iahwe pe drumul Damascului nu se întoarce la Ierusa- lim la cei care au fost apostoli înaintea lui ci pleacă în Arabia să-și curețe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
distribuirea indulgențelor, modalitate prin care se colectau fondurile necesare pentru susținerea unor acțiuni mai mult sau mai puțin caritabile. Forma originală a textului era „Oricine se spovedește și se pocăiește de păcatele sale poate să primească indulgență dacă face o milostenie”. Răstălmăcirea consta în afirmația că “cine posedă o indulgență nu mai are trebuință să se pocăiască” învinuind papalitatea că deturnează scopul carității, suficientă ca să agite spiritele și să pregătească revolta. Forța lui Luther a constat însă în scrierile sale care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și morală. Cel care avea să schimbe radical atitudinea medicului și a societății în general față de omul în suferință, ca și față de omul sărac, a fost creștinismul prin cele două precepte fundamentale ale sale: iubirea aproapelui și caritatea creștină sau milostenia. Dacă primul precept este și una din cele zece porunci, caritatea este definită ca un act voluntar care presupune atât cunoașterea scopului pentru care se împlinește un fapt caritabil cât și mijloacele prin care se realizează. Sorgintea creștină a acestui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
suferință. Din această dorință aveau să se nască primele așezăminte spitalicești în secolul al IV-lea al erei creștine, inițiatorul și fondatorul lor fiind Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cesareei și Capadociei, care credea, cu toată ființa sa, că în milostenie se sintetizează toate virtuțile vieții creștinești. „Tu cel sărac împrumută-L pe Dumnezeu cel bogat’ spunea el ca îndemn la facerea de bine. Minunatele înfăptuiri ale acestui mare sfânt, aparținând spațiului oriental al creștinismului, va stârni admirația creștinătății și va
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și te răpeau pentru de-a pururi.”655 Ceea ce i se reproșează acestei femei de către cei din societate, care vădit îi invidiau calitățile, sunt, paradoxal, tot însușiri pozitive, demne de a oferi un model de conduită tuturor doamnelor din epocă: milostenia și veselia. Măsura și echilibrul îi guvernează ființa: „Cred că-n lumea toată/ N-a fost ca ea mai măsurată.”656 Idealul feminin medieval trebuia să rămână distant și intangibil, de aceea iubita cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să aibă cît mai puține datorii de conștiință. * „Izvorul apelor mari poate să fie trecut «cu un singur pasă.” (P. Syrus) Pentru a fi, de exemplu, altruiști trebuie să facem doar pasul bunătății... * „Consider că invidia este mai bună decît milostenia.” (P. Syrus) Desigur, numai dacă Înțelegem aici „invidia” ca pe o stare de autoreproș, și anume că nu putem fi și noi binefăcători, ca alții; pentru o bună milostenie, trebuie să fii un bun milostiv. * „Numai un mediocru este Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
facem doar pasul bunătății... * „Consider că invidia este mai bună decît milostenia.” (P. Syrus) Desigur, numai dacă Înțelegem aici „invidia” ca pe o stare de autoreproș, și anume că nu putem fi și noi binefăcători, ca alții; pentru o bună milostenie, trebuie să fii un bun milostiv. * „Numai un mediocru este Întotdeauna În mare formă.” (Somerset) Prin opoziție, Emil Cioran ne sugerează, În cunoscutu-i stil metaforic, cît de Îndoielnic, de nesigur În „sinele” său poate fi un suflet aflat sub
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și maxima: „Lingușirea e mai periculoasă decît ura” (B. Gracian). * „De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu și milostiv.” (W. Shakespeare) Cum altfel decît pe calea „cruzimii” am putea Înțelege, apoi, În ce ar consta binefacerile „milosteniei”? În mod paradoxal, uneori nu ne rămîne altă cale de a ne arăta bunele intenții, față de cineva decît pe calea cruzimii (verbale sau gestuale) - de ex. deși condamnabil sub raport moral, un act de cruzime (ex: o bătaie aplicată de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
recunoașterea păcatului, mărturisirea lui cu căință și hotărârea de a nu mai păcătui. Cel ce face acestea și urmează canonul primit, primește iertarea și mântuirea de la Hristos, prin Hristos (prin duhovnic), așa cum a primit Zaheu. Iar faptele pocăinței sunt postul, milostenia și toate lucrările bune care umplu golul din suflet și răscumpără vremea petrecută în păcat. Cred că nu este nici un creștin care să nu fi simțit greutatea și răspunderea păcatului, durerile unei conștiințe chinuite de remușcări, zbuciumul lăuntric al inimii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în locul lor. Și în catacombe erau inscripții care arătau încercări de rugăciuni pentru cei adormiți. Toate liturghiile Bisericilor creștine cuprind rugăciuni pentru morți. La rânduiala Sfintei Liturghii, se fac rugăciuni pentru cei răposați și se aduc prinosuri euharistice, cu împărțirea milosteniei întru pomenirea lor. Mai mult, Biserica a rânduit anumite zile din an, pe care le-a numit sărindare, moșii de iarnă și de vară și fiecare sâmbătă ca prilej de pomenire adusă celor adormiți. Sf. Ioan Gură de Aur spune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trei, nouă și patruzeci de zile, la șase luni, un an, șapte ani, după moarte. Apoi, în pomenirile și rugăciunile de la Sfânta Liturghie, la sâmbetele morților din Postul Paștelui, la moșii de iarnă și de vară. La acestea se adaugă milostenii și jertfă de hrană dăruite săracilor pentru amintirea și iertarea păcatelor celor morți. Modul cum Dumnezeu dă iertare păcatelor, cum influențează asupra sufletelor celor din iad, a căror situație o ușurează în urma rugăciunilor noastre, nu îl cunoaștem. Este taina lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pedagog pentru mântuirea noastră. De aceea, să profităm și să agonisim cât mai mult din ceea ce ne oferă ea: duhul rugăciunilor bisericești, duhul sfințeniei și toate celelalte ce sunt dăruite celor ce se ostenesc în rugăciuni și în fapte de milostenie. Așadar, să iubim biserica din tot sufletul nostru, să fim cucernici și cu bunăcuviință când ne rugăm în lăcașul de cult, fiindcă de aici izvorăște viața, sfințenia, puterea, ajutorul, slava noastră și ca o încununare a tuturor acestora, vine viața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastră”, nu „pâinea mea”, pentru că cerem pâine pentru toți, adică pentru cei care sunt lipsiți de posibilitatea de a munci, cum sunt cei bolnavi, imfirmi, bătrâni, invalizi sau alți oameni care nu pot munci. Cei sănătoși sunt datori să facă milostenie cu aceștia, mulțumind lui Dumnezeu că le-a dat putere de muncă. Pâinea este unul dintre darurile pe care creștinul îl aduce la biserică ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ajutorul primit din partea lui. La Sfânta Euharistie aducem jertfă pâinea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
intru în comuniune de rugăciune cu aproapele meu și cu Dumnezeu. Prin fapte noi ne oferim mai mult unul altuia și lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea pentru celălalt trebuie să fie unită cu fapta pentru el și, atunci când trebuie, cu milostenia. „Milostenia și iubirea de aproapele produc lumină în suflet și astfel cunoaștem pe Dumnezeu și pe om.” Dar pentru ca iubirea către aproapele să fie deplină și rugăciunea primită, trebuie să ne cercetăm, să vedem slăbiciunile noastre, să trezim în noi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în comuniune de rugăciune cu aproapele meu și cu Dumnezeu. Prin fapte noi ne oferim mai mult unul altuia și lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea pentru celălalt trebuie să fie unită cu fapta pentru el și, atunci când trebuie, cu milostenia. „Milostenia și iubirea de aproapele produc lumină în suflet și astfel cunoaștem pe Dumnezeu și pe om.” Dar pentru ca iubirea către aproapele să fie deplină și rugăciunea primită, trebuie să ne cercetăm, să vedem slăbiciunile noastre, să trezim în noi conștiința
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu după puterea sa. Isprăvind vizitarea Raiului, a noua zi. după despărțirea sa de trup, Sufletul se urcă din nou la Dumnezeu pentru a I se închina. Pentru aceea Biserica are rînduială de a face a noua zi rugăciuni, pomană, milostenie, pentru repauzat. Cunoscînd starea Sufletului repauzatului a noua zi după moarte, cînd are loc a doua închinare, Biserica și rudele roagă pe Dumnezeu de a pune Sufletul repauzatului în numărul celor nouă cete de îngeri. După a doua închinare Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a 40-a zi după moarte, judecătorul etern hotărăște locuința ce se cuvine Sufletului după faptele și viețuirea sa pămîntească. Astfel, judecata particulară are loc în a 40-a zi după moarte, și iată pentru ce Biserica se roagă, face milostenii, pomeni, și în acea zi pentru repauzați. Deci, ziua a 40-a după moarte este Ziua decisivă pentru soarta Sufletului în viața viitoare. Este judecata particulară a lui Hristos, determinînd starea Sufletului numai pînă în ziua Judecății de pe urmă, Judecata
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se înalță de pe pămînt la cer, Sfinții îngeri luminați sînt departe de el și nu-i sînt de nici un ajutor. El trebuie să răspundă singur prin căința sa și prin faptele sale cele bune, mai ales prin îndurare, milă sau milostenie (Iac. 2, 13-16; Mat. 25, 32-40; 5, 7; Dan 4, 2-4). Dacă în viața sa, uitînd, nu se va fi căit de vreun păcat, în ceasul acesta va scăpa prin fapte de milostenie de violența strîmtorărilor diavolești". Vorbind despre judecata
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]