1,014 matches
-
or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țări, astfel să se războiască, ca piatră pe piatră să nu mai rămână din blestemata Țară a Moldovei! A... a mai pus paie pe foc și Marele Vizir, ce nu mă prea are la inimă, pentru că niciodată nu l-am miluit cu peșcheșul cuvenit "pentru ocrotire"... Așa că să ne gătim de crunt război. "Vin turcii!" strigă Ștefan ca o chemare de luptă. Om face pe dracu-n patru și-om ieși cu fața curată și din încercarea aiasta, spune el, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i oprim aici, pe pământul, în pământul Moldovei. Cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu regele lor Mathias, vom lupta împotriva păgânilor până în ruptul capetelor noastre. Mihail, cu ochii la cer și mâinile împreunate, suspină înduioșător: "Prea îndurător al nostru! Scapă-ne! Miluiește-ne!" Piei drace! Afurisită limbă! își reține Ștefan un zâmbet ascuns. Ce pacoste la casa omului... Îl vând ieftin! Pe gratis îl dau! Dau ceva pe deasupra! Boierii râd cu poftă. S-o fi născut cu căință pe cap, spune Luca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram noi, vornicul Crasnaș și cu mine, să-l facem scăpat, cădea prins în mâinile Ghiaurului. Măcar... măcar te-a miluit Măritul cu niscai gălbiori pentru atare binefacere de viață și moarte? îl trage de limbă Alexa. Da' ce-s eu, vânzător?! protestează Isaia profund jignit. Hai las-o, spune Alexa neîncrezător. Și... și cum de nu te-a făcut Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe. Să dăinuim... "De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că sunt păcătoasa!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută-mă! Miluiește-mă!” Și pe toți sfinții îi rugăm să mă ajute să ajung cu bine, să nu-mi rup ceva, vreun picior sau mai știu eu ce mi s-ar fi putut întâmpla. Și uite așa, dragii mei, cu picioarele și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Acolo Te voi aștepta Spălând mereu cămașă mea. Gânduri de la Izvorul Tămăduirii Sfântă Maica Preacurata Apă vie nesecata Tu esti Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților Și a pământenilor Rază soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Prea înalt Să ne ierte ce-am greșit Din zori pân-la Asfințit Asculta, o, Prea Curată Și la ruga mea te pleacă Că sunt ființă prea săracă N-am fapte plăcute, bune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cuvine Arăți comoara de Creștini, Așa Iisus ne-a învățat, Cu cei străini La masa noi am stat Odihnă bună am luat, Slăvind pe Dumnezeu Că darnic e “Creștinul” Sau! Ziua începi cu rugăciune, Completezi cu fapte bune, Dorești să miluiești, Pe cale sa-ntalnesti, Vezi un copil plângând, Și-o mama oftând, Cauți să-i potolești. Cu ispite te-ntalnesti, Te trag la alte fapte, Și te duc mai departe, Unde-i muzică și joc, Și cărți de noroc. Mai departe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din biserică 128 și botezatul copiilor, nu am mai călcat pragul bisericii. Cu toate acestea, aveam un respect amestecat cu o neînțeleasă evlavie față de orice era legat de biserică. Când treceam pe lângă un așezământ de cult, spuneam în gând „Doamne miluiește”, fără însă a face semnul Sfintei Cruci, așa cum s-ar fi cuvenit, de teamă să nu fiu văzută. Aș vrea să discut cu dumneavoastră o problemă, de aceea am venit în dimineața asta. Dimineața e mult de treabă, sunt delegați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
enumerație furtunoasă de dovezi infamante: "...Dar până când aceste jafuri să le faci, cluciare Costandine, că din nimica, eu te-am rădicat și te-ai făcut slugiar mare, comis mare, și cluciar mare, al șeasele scaun al divanului, și te-am miluit și te-am ținut credincios" și celelalte. Tot Radu Popescu devine mai încolo panegiristul lui N. Mavrocordat, dovedind aceeași răutate plastică observabilă în infernala relație despre viermi albi cu capetele negre ce ar fi ieșit din groapa serdarului Barbu, pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
verzuilor poate" sunt moarte. Abia când se exprimă direct și simplu, Elena Farago e o remarcabilă poetă a dragostei pudice, fie că vorbește bărbatul: Tu care vrei alături cu mine să pășești, Nu crede că sunt robul pe care-l miluiești. Cu ochii tăi cei galeși în van vei aștepta Să îmi aplec genunchii cerșind iubirea ta. Nici lingușiri, nici lacrămi deșarte-n ochii mei, Chiar dac-ai fi "minune aleasă-ntre femei"... Un biet pribeag sunt, însă merg drept, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Artaud; am rugat să fie amânată prima audiție, deoarece nu-mi pot permite cheltuiala unui bilet de avion suplimentar Paris - București - Paris. Toată viața muzicală În România, ca și În Rusia se petrece În penurie; uneori, câte un sponsor mai miluiește instituțiile, nu Însă și pe artiștii individuali; străinii vin sponsorizați de acasă (cum e cazul, probabil, și cu Botstein). Vă semnalez o carte foarte interesantă pe care o citesc pe nerăsuflate acum: Jurnalul (1935-1944) lui Mihail Sebastian, apărut la Humanitas
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am văzut nici la Poarta Albă, nici la Coasta Galeș vreun popă care să se ducă să spună: "domnule, uite care-i situația, eu sunt preot chiar dacă n-am haine pe mine dar: Dumnezeu să te apere sau să te miluiască!" Nu! Dar dacă era ceva de schimbat, da, am văzut: eu îți dau pâine tu-mi dai țigări, asta a fost meseria lor. Apoi am fost dat la încărcări și descărcări de noapte, unde n-am făcut treabă deloc. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și credința lui Șandru ot Hotin și credința lui Manu Oană stolnic și credința lui Goraet ceașnic și credința lui Badea Bătrânul și credința lui Ioan vornicul...” etc. Din Iași, la 29 mai 1668, Iliaș Alexandru Vodă, după ce l-a miluit pe Postolache marele paharnic cu o parte din moșia târgului Vaslui, îi hotărăște și hotarele scriind: „...deci domnia mea, văzând slujbă cu mare dreptate și cu mare credință ce ne- au slujit nouă și țării noastre, și precum s-au
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
hotarele scriind: „...deci domnia mea, văzând slujbă cu mare dreptate și cu mare credință ce ne- au slujit nouă și țării noastre, și precum s-au milostivit alți răposați domni ce au fost înainte de noi și au dat și au miluit din loc domnesc, cum au vrut, așa și domnia mea, m-am milostivit, dintru toată a noastră usebnică milă, daturam dumisale și l-am miluit de la noi într-a noastră țară”. La 6 octombrie 1928, ]n Monitorul Oficial nr.222
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au milostivit alți răposați domni ce au fost înainte de noi și au dat și au miluit din loc domnesc, cum au vrut, așa și domnia mea, m-am milostivit, dintru toată a noastră usebnică milă, daturam dumisale și l-am miluit de la noi într-a noastră țară”. La 6 octombrie 1928, ]n Monitorul Oficial nr.222 se publica decretul regal prin care se aproba stema județului Vaslui, așa cum fusese ea fixată de comisia heraldică: „Scut roșu cu un stup de albine
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Alexandru cel Bun. Cămănăritul se plătea la vin pe crâșmă, susține Ghibănescu, înainte de a fi pogănăritul, vădrăritul. La 3 mai 1625 Alexandru Vodă, succesorul domnului Gașpar, dă o carte către „credincioșii boieri mari căminari" prin care îi înștiințează că a miluit Episcopia Huși cu două cârciume, care să-i... fie pentru ceară cum au fost și la domnii cei mai dinainte „și cu un cojocariu care să fie pentru trebuințele sântei episcopii". În continuare, li se ordonă - uriadnicilor, șoltuzilor și pârgarilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și să nu-i mai învăluiască „pentru jold și podvedi și pentru toate câte sunt pe alți locuitori de acolo". Printr-o altă carte, aceiași amploaiați de la Huși erau înștiințați că domnia „s-a milostivit și au dat și au miluit Sfânta Episcopie de acolo cu niște poslușnici, cum au fost de la alți domni de mai înainte: doi cojocari, doi văcari, un curălariu, un olariu, un butnariu, un măcelariu, ca să servească Episcopiei, și să fie scutiți". Cai de olacă, activitatea consta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Domniei mele, că de mare certare va fi de la Domnia mea acel om ce nu va asculta de cartea Domniei mele". Însuși scaunul episcopal era dania Domnitorului, actul de recompensă a supușilor Domnitorului: „m-am milostivit Domnia mea și am miluit cu acel scaun de acolo pe rugătorul nostru Gedeon Episcopul", scrie Vasile Vodă Voievod în cartea sa din 11 aprilie 1645 dată către șoltuzii și pârcălabii din târgul Hușilor, ordonând, în același timp, dregătorilor săi a lăsa în pace poslușnicii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a fost interpretat în felul următor: "Cauza mirării Sfântului Paul în această lectură este nepătrunsa înțelepciune și dragoste a lui Dumnezeu, căci El a lăsat pe evrei și pe păgâni să cadă în necredință, pentru ca tot El apoi, să se miluiască de toți și pe toți să-i facă să priceapă că ei nu se vor putea mântui prin meritele lor, ci numai prin harul Său"724. Această Epistolă, cât și tălmăcirea ei, aveau menirea de a arăta adevăratul sens al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
părinte. Bătrânica, mulțumită de atâta atenție din partea "părintelui", se așeză și mâncă ceva prăjituri și ce mai era. După ce toată lumea s-a ospătat și după ce bău ceva de-și drese vocea, "părintele" începu a ține o slujbă, în toată regula: - Miluiește-ne, Doamne, pe toți, miluiește, căci mare este îndurarea Ta... în vecii vecilor!... Răsunau văile și pădurile de glasul lui. Ce-i drept, avea un glas foarte frumos. Nici acum nu știu de ce nu s-a făcut popă, că avea
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
atenție din partea "părintelui", se așeză și mâncă ceva prăjituri și ce mai era. După ce toată lumea s-a ospătat și după ce bău ceva de-și drese vocea, "părintele" începu a ține o slujbă, în toată regula: - Miluiește-ne, Doamne, pe toți, miluiește, căci mare este îndurarea Ta... în vecii vecilor!... Răsunau văile și pădurile de glasul lui. Ce-i drept, avea un glas foarte frumos. Nici acum nu știu de ce nu s-a făcut popă, că avea darul preoției. Noi abia ne
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
poftești! Toată lumea nu mai putea de bucurie. După ce bătrânica se mai depărtă în pădure, "părintele" se porni să țină o slujbă de mulțumire pentru fapta ei cea bună, dar și pentru vreme frumoasă, cu glas tare, s-audă și bătrânica: - Miluiește, Doamne, pe roaba Ta Parasca, pentru multă bunătate ce sălășluiește în sufletul ei. Noi râdeam de ne prăpădeam, ne țineam de burtă să nu crăpăm de râs. Și, în timp ce glasul "părintelui" încă mai răsuna în ecouri prelungi prin văile pădurii
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]