2,172 matches
-
noi în univers.... V. TOAMNĂ INUTILĂ, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015. Ce toamnă inutilă pândește lângă noi, Se scutură pe frunze în straie de rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Își flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
la examene, în sesiuni sau la vreo restanță și era bucuroasă. A făcut și multe compromisuri pentru o notă minimă de trecere. Nu-l poate uita pe acel asistent urât și libidinos, cu care s-a culcat numai din interes, mimând un orgasm care să-i satisfacă doar plăcerile lui, uitând de greața ei. Se întâlnea cu colege și colegi care-i deveniseră prieteni. Aici l-a întâlnit pe Ionel, student ca și ea și funcționar de bancă într-un oraș
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
funcționez ! - Să-i transmiți urări de bine de la mine ! - O să-i transmit cu siguranță ...numai că am uitat cum te numești ! îi zic cu vocea sugrumata de rușine. - Cum naiba ?! Păi de,când se ajunge omul.... Costel ! Îmi iau o mimă deslușita pe deplin. - Ăă,da,da .... Costel ! Vocea-mi rămâne la fel de sugrumata. Abia se mai aude . - Ok,îmi pare bine că te-am revăzut ! Hai vino să te-mbrățișez că poate așa n-o să-ți mai uiți prietenii. ! Și mă
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
singurătate, melancolie, suferință: “În prozele tale nu iubește nimeni?!”(p.141). Un fel de Samsara sui-generis. În plan artistic, această luptă, această dezbatere continuă, această mascare a durerii, a disperării, a angoasei, sub (auto)deriziune bonomă, sub o grimasă ce mimează surâsul, sunt îndeajuns de productive. Așa cum identificăm “supratema singurătății” (după fericita formulare a lui Adrian Dinu Rachieru din Prefață), putem vorbi și de un supra-personaj, de un personaj-tip, global, de omul “prozoesemelor” - insul saturat de “nonsensul viețuirii” (p. 111
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Lea încropi cum putu o poveste destul de credibilă despre un accident banal și stupid în baie și totul fu rezolvat, în aparență. După masa de prânz, îl trase după sine în parc și-l obligă să se așeze alături de ea, mimând așteptarea: - Te ascult! - Ce, ce vrei să-ți spun? se fâstâci el, eschivându-se. A fost un impuls, atâta tot! - Știi foarte bine că nu la asta mă refer! Am auzit cum te certai cu Vanda și te rog să
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
cabaret având în gând un dor discret; era târziu, în miez de vară, și El spera - poate-ntr-o seară... Apare în fundal Sans- Gêne , dansând lasciv, ușor obscen, etalând forme voluptoase, sub fine franjuri de mătase. În ritmul indian mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, ... Citește mai mult Se îndrepta spre cabaretavând în gând un dor discret;era târziu, în miez de vară,și El spera - poate-ntr-o
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
de elevi au preluat-o de la înaintașii lor. Și profesorul a aflat de ea. Auzi, tu! mai zice câteodată, mirându-se. Să-i spună lui Tamerlan! Că doar n-a îngrozit el lumea ca ferocele învingător al lui Baiazid Ilderim. Mimează severitatea, e drept, ca orice profesor care se respectă. Măcar aparențele să fie păstrate, dacă nu altceva. Dar toată lumea știe că, de fapt, e pita lui Dumnezeu. Bătrânul dascăl alege cu grijă întrebările pe care le pune elevilor. E sfârșit
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]
-
soldații și armele aduc întotdeauna doar războaie. Unul dintre acelea în care toți cei care mor habar nu au de ce au făcut-o, iar cei care știu nu mor ci se îmbogățesc. Atmosfera nu era deloc în concordanță cu entuziasmul mimat de autorități sau de aleșii poporului însă nimeni nu părea a-și bate capul cu o astfel de problemă. Aparent nimeni, pentru că de fapt amiralul, comandan. tul escadrei, fusese informat „pe surse”, cum se spune, despre moralul populației și trecu
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
-i arăți bizonului ce faci tu pentru el și că îți pasă de el. Ori gălețile electorale, pungile, mălaiul sau grisul pentru copilași, costă... Și doar nu e cazul să dai din buzunarul tău... Așadar, stăteau cu figuri adecvate care mimau perfect bucuria acestei mirifice întâlniri și cloceau planuri de mulgere a fraierilor de americani care, iată, habar nu au de adevăratele nevoi ale țării... Un alt grup, cel nelipsit, de gură-cască, era format din ruralii localnici, unii care semănau foarte
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
trecând dintr-o formă vagă în altă, pe măsură ce i se schimba dispoziția într-un pastel de nuanțe. Sufletele voastre sunt izvorâte din Începător... Marele înșelător nu poate crea nimic, deși el pretinde asta. El este un arhon. Poate doar să mimeze. Toate trei râurile au fost înșelate de marele arhon. El este marele înșelător și își ia puterea de la cei pe care i-a înșelat - de la cei care cred că el este creatorul, că el este Începătorul. Dar el nu este
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
Ei sunt cei care se hrănesc cu energia gândurilor și a sentimentelor, cu atenția pe care le-o acordă oamenii, nu sunt spirite adevărate și vor înceta să existe, dacă nimeni nu le va mai da atenție. Dar ei pot mima și pot lua diferite forme. Oamenii vor avea întotdeauna puterea pe care ți-o poate da faptul de a alege, pentru că oamenii sunt creatori; dar dacă vor permite arhonilor să le influențeze gândirea, vor alege greșit. Și atunci cine sau
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
angajase în discuția cu Mira făcând rabat de la subiectul predilect; nu se știe de ce. Marietei îi plăcea să se confeseze dincolo de ușa casei, povestind de neajunsurile conjugale, timp în care Mira tăcea, fiind mai mică și, chipurile, fără experiență. Oricum, mima convingător obediența. O ajuta, în felul ăsta pe Marieta să vorbească, să-și descarce sufletul, avea atâta nevoie, deși punea cele povestite pe seama cuplului X ori Y... Tanspunerea era iluzorie! Dar Mira îi făcea jocul! Știa că față de ceilalți se
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
piață, tramvai ori mașină, apogeul invectivelor născute de necontrolata adrenalină se exprima prin necruțătoarea sintagmă comunist ordinar, adevărată invectivă. Etichetarea se modificase apoi, locul comunistului ordinar fiind luat de... securist ordinar! Și, din povestite, Mira înțelesese ca verișoară-sa doar mima, că nu avea habar de opțiunea politică adoptată, concretizată prin etalarea afișelor din casă și că, întrebată fiind de mătușa comunistă de ce e pentru monarhie, se văzuse cu gura închisă. N-avusese replică, aruncase o bolboroseală terminată în ceva de
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
deodorant de pe vremea comuniștilor. - Mie îmi place. - Nu te încrunta, dragă, că faci riduri! N-ai văzut chinezoaicele cum stau? Zici că sunt păpuși de porțelan. N-ai habar ce vârstă are o chinezoaică pentru că ele au grijă să nu mimeze nici o expresie. Eu trebuie să te învăț? Să revin, parfumul, dragă, e amprenta unei femei! Mare dreptate avea! De cum intram în clădire simțeam pe unde trecuse Cleo. Dacă te luai după aroma tropicală de Havai, nu aveai cum să nu
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
familiare; 3.2.să participe la dezvoltarea climatului afectiv pozitiv în grup; 3.3. să descrie și să compare tipuri de relații și atitudini sociale (colaborare, competiție, toleranță, * dramatizări; * lucru individual și în grupuri mici („Familia mea”); * învățarea prin cooperare: • mimă • pantomimă • dramatizări * povestirea/ descrierea/ 66 intoleranță), pornind de la situații concrete. compararea unor întâmplări. 4. Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile evitării, rezolvării/ medierii conflictelor Obiective de referință Activități de învățare 4.1. să formuleze enunțuri pro și contra soluționării unor
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
a Buciumului, e parcă replica ironic agrestă la una din scenele burghez-pariziene ale lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate să mimeze oarecari orientări de lume nouă, postdecembristă. O dolofănică, privind nostalgic pieziș, își etalează gropițe-n obrăjorii bine hrăniți în vreo casă (naționalizată), gropițe-n degetele-crenvurști, în decolteu, în..., acompaniată de-un personaj cu aer hirsut-proletar, de Neculuță șiret. Vezi pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eu mă fac că muncesc, tu te faci că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii cîntărețe, mimînd insignifiantul om de ordine? Extazul? Inegalabila voce. Dezarmant de originală și această carte a lui Ernst Jünger, acum în librării: Droguri și extaz (de unde și parafraza din incipitul nostru). Scrisă de matusalemul literelor germane pe la optzeci de ani! După care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spui de dîîînsa!, vocalizează fostul bas al scenei. Trăpașa îi zîmbește: Meeersi! Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară, tot în buiestru, tot cu ochelari negri. Ce spui de dîîînsa!, se-aude iar pedala basului. Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim. Trece-o pereche. Unsuroși, unsuroși. În dreptul nostru se-opresc, se lipesc și-ncep să-și țocăie buzoaiele ca două capete de intestin, răsfrînte. Amuțim. Cum spusese Valéry? "Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iminenței reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de ani, nu? și cu imensul nostru dar de a mima originalitatea, trăgînd bine cu ochiul în jur, ne putem legitima cu mai multă (sau mai puțină) demnitate în corul european. Rămâne, de fiecare dată, iar și iar, să aflăm cine-i dirijorul. De unde și vocația noastră istoriografică. Să fim serioși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cumpără-ți un covrig! Degeaba. De parcă i-aș vorbi în esperanto. Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata îi mulțumește săritorului cu un sărut fulgerător. Fulguiește. Atît. 2004 Nero, pisici, michimauși 20 ianuarie Telefonul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
televiziune în tensiunea mineriadei un rol la fel de condamnabil ca al comanditarului său bolșevic. Să trecem. Și să observăm cu admirație că, în manifestările de-acum o săptămînă de la Ipotești, festivismul n-a mai cîntat defel pe vechile alămuri. Oricît aș mima cartea falsei modestii, clipa în care mi s-a oferit aici, în empireul poeziei o distincție pentru anii (mulți) de pictură a fost una realmente onorantă. Se aflau în somptuoasa incintă a Memorialului cîteva personaje de prim-plan, reîntîlnirea cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Da, numai că junele computerman știam bine asta e un foarte dotat desenator. Ei, aici e-aici. O dată cu schimbarea lumii, feței lumii moderne, și artele vizuale, și ele, s-au schimbat, poate prea mimetic după gustul meu (și nu numai), mimînd apăsat manfișismul general și producînd, ele însele, soluțiile cele mai rebarbativ manfișiste. Doar pentru a atrage atenția, de cele mai multe ori, doar pentru asta. Dedesubt aflîndu-se, nu? vidul lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]