20,506 matches
-
ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi tremură ușor. Regret întrebarea și-mi dau palme, imaginar, pentru neghiobia mea. Ce mi-o fi venit să răscolesc ceva atât de sensibil? Ea era atât de delicată cu mine... - Nu știu niciun moment, în care să nu-mi fi fost. Doar că mi-am impus să nu disec această trăire, pentru că mi-ar fi fost greu să fac față îndatoririlor mele zilnice. Mai greu, decât îmi era deja. Dacă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
câți ar recunoaște că o astfel de „evadare”, imaginară de cele mai multe ori, ne împiedică să alunecăm în tenebrele interioare... Pe care le negăm cu îndârjire, dar cărora le putem cădea pradă, oricând? De cine aș fugi eu? Cred că de ...mine, de acea frântură din „Eul” pe care nu-l cunosc sau îl cunosc prea puțin. În fiecare om sălășluiește și o parte întunecată, despre care evităm să vorbim, să ne întrebăm. O trecem sub tăcere, ridicând ziduri împrejur, negând-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oglinzi, care duc spre aceeași lume artificială și tristă. Poetul, cu un curaj nebun, vrea să le însoțească: Rătăceai, Umbră, prin cimitire, Atunci am dorit să-ți fiu mire (Portretul vechi) Înhață-mă, Singurătate! Bicele tale mă zvânte, facă din mine luntre și punte. (Magica) În starea de umbră nevăzută de ochi omenești, cuvine-se acum, umbra de mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avea mai scurt și din această cauză n-o mai lua nimeni și a fost nevoită să o mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea vitele satului. Și cum în acea vreme era la modă plecarea la muncă la mină, a plecat și Beșoi cu Aurica lui. Cu el a plecat și Costache al lui Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot de oftică. De menționat că acest Cristescu avea o covată mare de doi metri
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vrut să i-o dau bunicii, dar ea n-a vrut s-o ia. A negat cu capul și s-a băgat sub masă, cu căruț cu tot. Mama se întindea peste masă s-o vadă mai bine. Avea o mină îngrijorată. Ceilalți așteptau și tăceau. După câteva momente, bunica a apărut iar de sub masă. De data asta purta un costumaș vernil de jerse, dar jacheta avea o cută pe spate, nu era întinsă bine. S-a uitat la mine lung
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
căci mi s-au deschis noi drumuri, drumuri bune, pe care m-a ajutat să le parcurg o persoană, care s-a interest de viața mea, care dădea sfaturi, pentru că are o inimă enormă. Doamna Ludmila Sandu a văzut în mine ceea ce nu vedeau alții, adică, cei care ziceu scrie bine, dar șanse de a deveni o personalitate le au doar cei aleși. Doamna Ludmila a demonstrat că viață bună au toți cei care doresc să aibă, dar, pentru aceasta, trebuie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Vasile Opriș, meșterul Ion Aldea. După 1900 în cadrul acestei instituții funcționau: un cor, o echipă de teatru și o fanfară formată din localnici. Tot aici sunt de amintit conferințele ținute de mari personalități ale culturii naționale precum: Gheorghe Țițeica, dr. Mina Minovici, Sextil Pușcariu, Ion Simionescu, Simion Mehedinți, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, George Călinescu, Gala Galaction, Ion Marin Sadoveanu. În anul 1928, pe lângă Casele Naționale a început să funcționeze o bibliotecă (inițial cu 150 volume). În 1940, biblioteca număra
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
fel de poruncă. Bărzăunul tresări surprins neplăcut. Ridică ochii și privi spre umărul Ilincăi spunînd cu destulă greutate: Ți-aduc... Ți-i aduc pe toți dacă vrei tu... Chiar? făcu fata ochii mari. Da... dacă mergi și tu... acolo... cu mine... să te uiți cum îi prind. Hai, zău! Iiii, dădu din mînă Ilinca lăsîndu-se păgubașă, nu mai merg în pădure nici dacă mă jupoi! N-ai văzut ce-am pățit data trecută? Lasă data trecută. Acum o să fie altfel. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dreptul extraordinar. Tocmai cînd se cățărase într-un păr uriaș pentru a-și servi musafira cu cele mai mari și mai rumene pere, auzi lîngă el glasul lui Virgil: Bun noroc, fraților! salută el ca și cum atunci ar fi ieșit din mină și s-ar fi întîlnit cu ortacii lui. Bărzăunul nu răspunse decît printr-un mormăit care, dacă ar fi fost tradus în vorbe, ar fi însemnat cel puțin o înjurătură, iar Ilinca începu să țăcăne: Ce cauți, mă, aici? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o voce și stăpănire de sine, chiar rece, își începe expunerea. Evelin: Doamnelor și domnilor, eu vă cunosc pe majoritatea dintre dumneavoastra. Animație. Vă cunosc cercetările și publicațiile din domeniul cosmologiei pentru care vă adresez respectoase felicitări. Animație, aplauze. Despre mine ce să vă spun? Să presupunem că sunt un extraterestru și mă aflu pe Pămănt la invitația domnului profesor, împreună cu alți extratereștri care se plimbă printre dumneavoastra. Ce vă spun nu credeți, așa cum nici eu și nici dumneavoastra nu credeți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Am văzut proiecțiile cu planeta voastră; orașe, castele, fluvii, mări, oceane. Evelin: Exploatăm subsolul foarte bogat, ca al Pămăntului, doar pentru construcții și în cantități foarte, foarte mici. Este interzisă cu desăvărșire poluarea. Ca sclavi am lucrat mai ales în mină, în fabrici; pentru stăpănire era o rușine. Răurile, mările și oceanele, pădurile nu au faună și v-am spus de ce. Nu avem șosele, cale ferată ci doar aeroporturi și terase speciale pentru teleportare individuală și a navelor care pleacă în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
greu să le rezum. În ceea ce mă privește, tot ce vreau e să deleg, cumva, responsabilitatea documentului, care, din unghiul unui profan, pare că trimite spre fratele dumneavoastră. Vă mulțumesc și aștept un semn, O cititoare 1. Alex. Câte ceva despre mine Îi admir foarte mult pe oamenii cu blog. Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am ascultat uluiți turuind despre cum și ce o să facem, cine unde rămâne, împărțindu-și fără urmă de ranchiună obiectele, între care și pe noi, fără cea mai mică grimasă de încrâncenare. Încă mai cred că niciodată nu i-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deliciu, al gustului și al poveștii. Poate tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se să nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl ascultă în aburul de pipă care urcă, vălătuci vălătuci, de pe punte în aer, până se înnegrește de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cunoscut-o vreodată, atunci de bună seamă că nu eram mai mare decît puiuțul tău acum, pentru că nu mi-o amintesc. Așa am crescut, fără mamă și fără tată, și nimic pe lumea asta nu va mai avea însemnătate pentru mine pînă ce nu-i voi fi găsit! M-am pierdut de ei, nu știu cum și nici de ce, și nimeni nu vrea să mă asculte, să-mi răspundă, să mă ajute să le dau de urmă! Căprioara înțelese. Numai un suflet de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și lui Ionel, băiatul ăl mare, să găseas că o fată cuminte, să se înțeleagă, că uite, bărbată-miu, Dum nezeu să-l odihnească, era așa un om, pâinea lui Dumne zeu, nu alta, o dată n-a ridicat glasul la mine... Era inginer. Eh, ce de-au mai trecut anii... Și Ionel ăsta al meu..., cică nu-i trebuie lui însurătoare, că dacă vrea să-l spele și să-l calce cineva, plătește o femeie. S-a-ntors lumea cu susu-n jos, maică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este așa..., cum să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi - se văicări blond vocea -, să nu-ți mai aduci tu aminte de mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o continuare a visului. Se ciupise atât de rău, încât icni
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
colectivității. Cei câțiva care încă se mai fofilau de la responsa bilitățile impuse de majoritate, preferând să-și dea întâlnire în locuri nepurtătoare de conotații cetățenești, cum ar fi „la birtul din colț“, „la ceas“ sau, pur și simplu revoltător, „la mine/tine/el/ea/noi/voi/ei/ele“ erau priviți cu suspiciune și riscau pe propria piele expulzarea din sânul frenetic al locuitorilor de pe aleea Muzelor. Aceștia însă se împuținaseră în ritm alert, de teamă că ar fi putut da nas
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atunci mă lipsesc de asemenea iubire. - Dar eu nu sunt absent. - Dar nici prezent. - Karina, ești sigură că nu mai simți nimic pentru mine? - Se pare că ceva s-a blocat undeva, cândva și nu reușește să mai ajungă la mine nimic care să mă atingă. Nu știu dacă e din vina mea, sau pur și simplu nu mai cred în cuvintele tale. - Vorbeam de sentimentele tale. - Trebuie să ai cui să le oferi, altfel se pierd în neant fără rost
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a acestora În transmiterea tradi?iei culturale ?i deci În p?strarea unei identit??i". Astfel, În lucrarea să „Literatura european?? ?i Evul Mediu latin", E.R. Curtius constat? c? topos-urile au fost la origine mijloace auxiliare pentru elaborarea discursului, „minele argument?rii" dup? cum le define?te Quintilian. Scopul lor era unul practic. În esen??, fiecare cuvântare avea o tez???i o cauz? care s? o sus? în?; pentru aceasta era necesar? o serie de argumente care s? conving?, s
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lungi de brad". Sensul ultim al cunoa?terii eminesciene este prin urmare, aceast? expresie superioar? a „nep??? rii triste" {,, Piar?-mi ochii tulbur?tori din cale; / Vino iar În sân, nep?sare trist?; Că s? pot muri lini?țiț, pe mine /Mie red?-m?! "): „Asta vrea s? spun? abstragerea geniului, triumful spiritului care I?i Învinge, prin chiar faptul de a-lgândi ?i de a-l cuprinde, tragicul existen?ei". „Imagine-cheie a viziunii fantastice a lui Eminescu", lumina lunii coexist? În poezia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
v?zut Mult? vreme au trecut ?i de când m-am dep?rtat Mult? lume am Îmbiat". „ Vreme trece, vreme vine Toate-s vechi ?i nou? toate " „ Vino iar În sân, nep?sare trist?; Că s? pot muri lini?țiț, pe mine Mie red?-m?! " ,. ??-mi fie somnul lin ?i codrul aproape Pe ntinsele ape ?? am un ce senin ". ., Luceferi ce r?sar Din umbr? de cetini, Fiindu-mi prieten i O s?-mi zâmbeasc? iar". Lumea codrului este lumea eternei reîntoarceri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Cumsecade. EMMA: Și tu zici asta? ION: De ce să nu zic? EMMA: Așa și este! De ce să nu zici? Costă ceva? De ce să nu mă omori și tu pe mine? ION: Eu, pe tine? EMMA: Atunci de ce nu vii cu mine? ION: Unde să viu? EMMA: În lume. Numai tu, că ești nebun, ai fi putut să vii. Așa, nu mai e nici o speranță... ION: Mai bine stai cu el. EMMA: Nu zău? Cu el? Ascultă, tu mai ai pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tată de familie! Nu toate mamele sînt devotate ceea ce ar trebui să le fie tot ce e mai sacru. Poate de aia nu merge. Poate ar trebui o tirania ca-n Rusia. LEONIDA: Ba pardon! M-am stenahorisit. (bate cu mina în gazeta și se cufundă în ea) Se afundă fiecare în lectura cîte unei gazete. 5. Intră Grupul în tăcere și se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]