939 matches
-
lîngă ei pe doc. Îi auzea pe Untură și pe Bill cum Înoată departe, În Întuneric. — Ești un săritor minunat, Wemedge, Îi spuse Kate atingîndu-i spinarea cu talpa goală. Nick se Încordă cînd o simți. — Ba nu-s. Ești o minunăție, Wemedge, Îi spuse și Odgar. — Neeaa... Se gîndea, se gîndea dacă-i posibil să fii cu cineva sub apă - putea să stea pe fundul apei și să-și țină respirația trei minute și după aia ar putea ieși Împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sculptor. Ea fiind autoarea Monumentului Reîntregirii, dăruit Iașilor la 29 mai 1927. Deviza ei în viață a fost: „Pentru neam și țară”. Familiile Mavrocordat și Sturza au ridicat și biserica din curtea palatului. Să intrăm în biserică, să vezi ce minunăție au putut să facă mâinile prințesei-sculptor Olga Sturza. Intrăm. Ieșeanul rămâne cu ochii larg deschiși fixați pe monumentul de marmură aflat pe peretele sudic al bisericii. După un timp, îmi mărturisește: Nu mi-am putut imagina că într-o biserică
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
februarie 1946 să semneze o hârtie prin care „declara„ că donează statului moșia și palatul de la Miroslava. Și nu a fost singura care a fost forțată să facă aceasta. Aș vrea să-ți spun că am rămas surprins de câte minunății ascunde Miroslava, iar eu habar nu aveam, vere. Acum le știi și sunt sigur că te simți mai bogat sufletește. Ai dreptate. Mă simt altfel... Acum te-aș ruga să mă lași pe mine să te duc acasă, dar pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dau putere. La poalele lor, spre cele patru zări, se întind tărâmurile fantastice pe care le îngrijesc cei patru fii ai lui Verde Împărat. Cel mai mare dintre ei e Inventatorul. De mic, el descoperă și născocește tot felul de minunății. În el trăiesc inventatorii din toate timpurile care s-au născut în Țara lui Verde Împărat. Fratele lui geamăn e Învățătorul. La fel și el - îi întruchipează pe toți învățătorii din Țara lui Verde Împărat. El are grijă ca toți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acum, pentru cercetătorii de azi și de mâine, deci și pentru voi, copii, vestitul Ierbar complet al Munților Carpați. Când veți ajunge în Parcul Național Retezat, duceți-vă la Casa „Gemenele” a Academiei Române, să-l vedeți. A făcut și alte minunății Grădinarul, fiul cel mai tânăr al lui Verde Împărat. Ați înțeles doar că și în el, ca și în frații lui, trăiesc mai mulți grădinari, din mai multe generații. Deci el, ca și frații lui, are mai multe vieți. În
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-i poate clinti nimeni și nimic din drumul lor. Deci, amândoi, și eu și Ana, suntem plini de elan și siguri pe noi. De când mergem, oare ? Nici nu știu cum a trecut timpul. Am întâlnit până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
n-a venit cu mine. În plus, Ana știe mai bine decât mine cum e cu zmeii și poate de aceea preferă să facă planuri acum, împreună cu fiii lui Verde Împărat și cu Prințul Culorilor. ...Dar, ia priviți, copii, ce minunăție de balauri s-au adunat aici, la nasul meu, sub mustățile mele ! Adică nu chiar la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
asta nu era nici pe departe pe atât de frumoasă precum cea din piele ciocolatie de la Celine, pe care am aruncat-o pe celălalt umăr. O manta lungă, stil militar, cu nasturii enormi, specifici Marc Jacobs, trona deasupra tuturor acestor minunății. — Tu glumești, am zis eu cu glas moale și am mângâiat afectuos o pereche de ochelari de soare Dior, pe care se părea că Îi aruncase În plasă așa, În ultima clipă. Faci poante cu mine. A părut mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și când am atins buzele mele de obrazul atât de drag. Nu mă puteam concentra În nimic, prin fața mea se succedau acele scene unice, minunate, ale Începuturilor acestei iubiri. Mai ales scena Îmbrățișării, când În suflet mi s-au revărsat minunății atunci când capul meu s-a lăsat supus la pieptul lui, acea senzație când m-a strâns brusc mai tare, de mi-am simțit sufletul trecând În alte sfere ale existenței, mai presus decât În vis. Și privirea mea dureroasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prea jos, prea trist... după ce fusesem prea fericită, prea sus... Dar după deznădejde vine iar fericire... Nu mă Încred În aceste vorbe, sunt minciuni de Încurajare. A fost un vis frumos, care dacă s-ar repeta și-ar pierde din minunăție... Cum Încerc să mă mint! Ce n-aș da doar să se repete! 19 octombrie 1961 (joi) În sfârșit, a venit Petre! Calm, imperturbabil ca totdeauna, am stat puțin afară, iar apoi am intrat În casă. Cât am stat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de descoperirea sa, împăratul a hotărât să construiască pe ruine un palat-grădină. Mai târziu, acesta a devenit refugiul său preferat și a trăit acolo până la sfârșitul vieții. De atunci, succesorii săi au continuat să îl împodobească și să-i sporească minunățiile. În mulții ani care au urmat de atunci, au fost adăugate alte și alte pavilioane, palate, temple și grădini. Ceea ce mă uimește e că nici un palat nu seamănă cu altul. Cu toate acestea, întregul nu creează deloc sentimentul lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unei „priveliști grozave“ include o macara de construcții, câteva containere de gunoi, un Întreg perete de cărămidă al clădirii vecine și o fâșie de râu, lată de zece centimetri, care devenea vizibilă doar prin mișcări obscure de contorsionism. Toate aceste minunății Îmi aparțineau contra unei chirii lunare comparabile cu aceea a unei case cu patru dormitoare și două băi Într-un oraș mai mic. În timp ce Încă stăteam Într-o poziție imposibilă pe canapea, mi-am analizat reacția la primirea veștii. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rochiei, apoi deveni nerăbdător și mi-o scoase cu totul peste cap. Acestea au fost singurele cuvinte pe care vreunul din noi s-a obosit să le spună. Ne-am prăbușit pe pat, care mi-a oferit fiecare gram de minunăție imaginabilă și ne-am atacat unul pe altul cu o ferocitate care m-ar fi speriat dacă nu mi-ar fi făcut o atât de mare plăcere. Era imposibil să-ți dai seama care ale cui membre erau și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tot atâtea fete tinere la celibat. Pe lângă aceasta, mulți dintre cei înrolați se întorceau de pe front mutilați sau infirmi. Soldații chipeși, bărbații tineri, seducători și zdraveni", își amintește Marcelle Ségal, apăreau așadar în ochii tinerelor fete ca niște "eroi, niște minunății". "Li se făcea curte. Era o goană după soți. Gândiți-vă numai! Erau trei fete la doi băieți. Asta însemna că exista o posibilitate din trei să rămâi cu buza umflată". Prin urmare, să respingi un pretendent chipeș era în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea de intensă, pentru tânărul scriitor această prietenie este însoțită de suferință. Căci Stingo este îndrăgostit cu patimă de Sofia, care, întoarsă din lagăr anemică, o epavă, înflorise din nou, datorită grijii pe care i-o poartă Nathan, devenind o "minunăție de trandafir". Totuși, din loialitate față de prietenii săi, Stingo păstrează arzătorul secret numai pentru el și se hotărăște să îndure de unul singur "calvarul" educației sale sentimentale. Această educație începuse destul de devreme, la colegiu, și stătuse de la început sub semnul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în funcție de două axe. Brodează pe temele de bază ale SF-ului, dar le face să producă efecte noi. Eroul nu evoluează, pare să fie prezent doar pentru a-i permite narațiunii să continue. Ne prezintă tot felul de monștri și minunății pe care ingeniozitatea imaginativă, de care textul abundă, ni le aduce în fața ochilor. Cât privește decorul, ne sunt înfățișate planete contrafăcute, fiole conținând semințele lumilor, arbori mușcați de șerpi explozivi, animale-munți, animale-planete, cimitire de roboți semi-defecți care funcționează pe bucăți
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
inspirată a gândului artistic, în căutarea permanentă a perfecțiunii. Atunci când fiecare semn devine frumusețe, simțim că scrisul se înnobilează și devine artă. Circulația pensulei pe hârtie, făcută cu dezinvoltură și firesc, transformă fiecare semn caligrafic în formă artistică. (Paul Klee). Minunățiile la care a ajuns adevărata caligrafie gestuală au îmbogățit arta secolului XX cu lucrări făcute în spiritul caligrafiilor orientale și extrem-orientale prin frumusețea inspirată a duetului variabil, prin sensibila trasare a semnelor cu treceri subtile de la o intensitate de negru
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
astfel privitorului plăcerea răutăcioasă de a ne vedea, În primul rând, defectele și de a ni le prezenta cu plăcere celorlalți. Μ Jocul este acel spațiu al libertății vieții noastre interioare care scoate, pe nesimțite, la suprafață o lume de minunății: ale minții, ale imaginației, ale cuvântului, ale mișcării, ale culorii etc. Μ Filosofului Constantin Noica Îi plăcea să folosească expresia „ispite bătrâne” pentru a reda faptul că omul ar trebui să reia mereu nevoia de principalele fapte ale progresului, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
argint așezate lângă farfurii din cel mai fin porțelan, pahare de cristal, totul ca la carte. El era cu atât mai surprins cu cât, mi-a mărturisit mai târziu, în casă nu mirosea a mâncare și se tot întreba ce minunății aveam în meniu. În cinstea evenimentului a propus să mutăm sexul în partea a doua a programului de seară și s-a așezat la masă cu o privire pofticioasă... Dacă reușisem să-l aduc în starea asta, restul era floare
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
visasem până atunci; l-am și înregistrat pe telefonul mobil, ca să-mi pot nota denumirile noi: iahnie de cartofi, ciulama de bureți, plăcintă cu spanac, sote de lobodă, tocană de ștevie, piure de pătrunjel, brânzoaice de post, urzici umplute... Asemenea minunății nu văzusem nici în cele mai rafinate restaurante (și eu știu ce vorbesc, pe o rază de 500 de kilometri nu cred că exista local de lux în care să nu fi mâncat măcar o dată); ei bine, cu această erudiție
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cunoșteam de când lumea: „Mănânci lături de la ăștia“? Chelnerul tocmai se întorcea cu apa și l-a auzit, dar i-a zâmbit slugarnic... M-a invitat la masa lui și mi-a descris cu gesturi largi și lux de amănunte ce minunății gătise el în seara aceea... Un bărbat gospodar? Ciupiți-mă, să-mi dau seama dacă e real sau doar visez. Mă simțeam de parcă îmi pusese Dumnezeu mâna-n cap... Din când în când se întrerupea din povestit și cerea confirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
urmă a fost foarte bine. Nu știu cum a procedat, degeaba am spionat pe gaura cheii și am tras cu urechea: a zis că-i desert surpriză și s-a închis cu găina în bucătărie; după două ore îmi servea pe tavă minunăția: găluște albe și pufoase, care se topeau în gură, cufundate în laptele delicios al păsării. Încă era cald... Apropo, știați că laptele de găină miroase un pic a vanilie? Secretul mulsului nu l-am aflat nici după aceea, era ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
A căzut o stea, C-am avut nuntași Brazi și paltinași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii. Interpretarea baladei Pe drept cuvânt balada Miorița a fost considerată „cea mai frumoasă epopee pastorală din lume, o adevărată minunăție poetică” (Alecu Russo), „acea inspirațiune fără seamăn, acel suspin al brazilor și al izvoarelor din Carpați” (Mihai Eminescu). Fiind „cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru” (Mihail Sadoveanu), ea o mărturie în timp a geniului creator al poporului român
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]