6,419 matches
-
de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui Ciuleasa în joc. Deci mai sunt trei minute, își zise Vlădeanu, vârf de atac și vedeta dinamoviștilor. Mai sunt trei minute, și uite-i pe proștii ăștia cum joacă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pagina a ziarului era o poză cu o tânără interpretă de muzică ușoară surprinsă făcând sex oral cu un fotbalist. Cum cititorii apreciară gesturile generoase ale lui Takamura, ziarul, și în curând întreaga presă, continuă să relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-l, Alex, zise careva. Te omoară. - Ei, și? am răspuns. În orele care au urmat, lumea a vorbit cu mine de parcă urma să plec pe alt tărâm. Alexandru Gheorghe m-a lăsat în pace. Îmi era clar că numai un miracol mă putea salva. Eram mai mic și mai slab decât el. Eram lipsit de experiență. Eram ca și mort. Și totuși, cum ajunsesem la această concluzie aparent aberantă? De ce îmi riscam viața? Pentru cine? Simplu. Calculele mele dovediseră că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din nou, mi-am aprins o țigară și am golit sticla de vin dintr-o înghițitură. Ceilalți îl priveau pe Marcel. În privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să moară, așa cum se mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să moară, așa cum se mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea mai departe, cale de trei ore spre nord, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sub piele, lângă aortă, să-l citească naibii prin satelit, țac-țac, ca prețurile la alimentară, și să știe totul. TOTUL. Să nu mai întrebe nimeni nimic. M-am născut, dacă nu era decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la insulele mari și reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de miracolul de a se trezi din nou viu și nevătămat, la loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit, ea a redevenit neagră, dar acolo, În Franța, nimeni nu pare să priceapă minunile și miracolele Elegbei și s-au grăbit să spună că avea ciumă, pricină pentru care i-au ars trupul... Și pe al fiului ei Împreună cu ea, a adăugat el ridicînd din umeri, fatalist. Poate că tu o să ai mai mult noroc, Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l tîrască În Pacific și În cazul ăsta s-ar fi scurs luni de zile Înainte să zărească din nou pămîntul. Ba chiar exista riscul să Încapă pe mîinile triburilor de sălbatici din Noua Guinee sau Melanezia, dacă, prin cine știe ce miracol, ar fi reușit să rămînă În viață pînă atunci. Avea nevoie de un vapor cu vîsle și velă pentru a ieși de pe Insula Hood, dar nu putea nici măcar să viseze la așa ceva, habar neavînd că propriul său călău, Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape că se îneacă în propriu-i sânge! Rona tocmai și-a operat nasul. Câștigă doar cincizeci de gologani pe articol, dar femeia asta economisește destul pentru o operație estetică la nas de o mie de dolari! E primul ei miracol. Deci, Rona-i în spital, post-rinoplastie, cu capul înfășurat ca o mumie, când intră un prieten și-i povestește că la Hollywood se zice că e lesbiană. Miss Rona, lesbiană! Sigur că asta nu-i adevărat. Femeia-i o zeiță, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ciobită, eu fac aceeași greșeală, numai că mult, mult mai rău, durerea, banii, timpul și-a te vedea părăsit de vechii prieteni, și-n cele din urmă întregul meu corp e povestea mea. O operație de reatribuire sexuală e-un miracol pentru unii oameni, dar dacă nu ți-o dorești, e forma supremă a automutilării. Ea zice: — Nu c-ar fi rău să fii femeie. S-ar putea să fie minunat, dacă mi-aș dori să fiu femeie. Ideea e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tubul De Fixativ. Și: Și Nu Eu Am Făcut Să Explodeze Tubul Ăla De Fixativ. Brandy zice: — Știu. Eu am făcut-o. Era așa dureros să fiu un copil normal mediocru. Voiam ceva care să mă salveze. Voiam opusul unui miracol. Dintr-o altă cameră, Ellis zice: — Orice spui poate să fie și va fi folosit împotriva ta în sala de judecată. Și, pe plintă, scriu: Adevărul E Că M-am Împușcat Singură În Față. Nu mai am loc să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput inginer naval din ziua de astăzi, dar acesta era adevărul. În clipa când pretențiosul omuleț se considera mulțumit de primă lui inspecție, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
statu câteva minute, cugetând la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci de pași depărtare, ajunse la concluzia că tocmai asistase la cel mai grozav miracol care poate avea loc pe suprafața pământului. Faptul că un proiectil cu vârf de metal traversa aerul atât de rapid, încât nu-l putea urmări cu privirea, si se înfigea cu o asemenea violență, încât ar putea omorî doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împlinirea rugilor lui fierbinți. Privea în ochii ei negri cu adorație, cu gândurile împrăștiate în amintirile unei vieți trecute. Luana îi zâmbi, știind că s-a întors acasă. Lumina zilei o făcu să clipească și-atunci el se dezmetici, înțelese miracolul, se prăbuși lângă ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
interesat, apelând la o gamă largă de complimente. Nefiind un bărbat frumos, ea se arată imună la cuvintele lui. Luminat, dintr-o dată, el iese, se dă cu antiperspirantul "Hombre" și revine în birou. Fizionomia lui e schimbată. "Hombre" a realizat miracolul iar reprezentanta sexului frumos îi cade în brațe. Privind spre camera de filmat, din spatele umărului ei, bărbatul șoptește cu superioritate: "Și totuși, nu e decât o femeie!" Între cele două variante, clientul a ales-o pe cea a Luanei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urmărit vreme de un an. Când ieșeai de la cursuri, în timp ce-ți luai masa la cantină. Am stat ascuns ca un hoț, visându-te nopțile, așteptând, ca tine altă dată, să învie minunea ochilor tăi. Am sperat într-un miracol dar viața nu mi-a dat nici o șansă. M-am însurat, la cererea tatălui meu, cu una din fiicele asociatului său. Faptul că nu e astăzi lângă mine îți poate spune ce căsnicie am. Privi spre el fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pereți cu o femeie... De multe ori, când se întorcea acasă, la ore înaintate, obosit, deprimat, cu creierul mustind de băutură, se gândea cu strângere de inimă la acel moment al despărțirii, la drama trăită intens de munteancă și, dacă miracolul ar fi făcut ca acolo, unde se afla, să-i apară o stație de autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu siguranță că n-ar fi ezitat nici o clipă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]