1,938 matches
-
Panoramic, 96-100; Stănescu, Poeți și critici, 71-74; Caraion, Duelul, 28-30; George, Sfârșitul, I, 300-303, 347-349; Tudor, Pretexte, 252-256; Poantă, Modalități, 173-179; Grigurcu, Idei, 247-252; Pop, Poezia, 143-156; Raicu, Structuri, 346-351; Mircea Anghelescu, Căderea în zenit, RL, 1991, 21; Mădălina Nicolau, Mirajul Citerei, VR, 1991, 1; Al. Călinescu, Ilie Constantin - un destin poetic, RL, 1993, 36; Negoițescu, Scriitori contemporani, 114-117; I. Negoițescu, Ilie Constantin și poezia elegiacă, RL, 1995, 5; Alex. Ștefănescu, Poeți contemporani citiți fără prejudecăți, RL, 1995, 9-10; Adrian Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
în schimb, erau cu mult sub cele tipărite pe alte meridiane. Or, este știut, cititorul nu vede originalele decât în cazuri fericite. Cel de la Bacău este unul. Felicitări! 135 CARMEN RĂDULESCU: Muzica este singura mea pasiune Carmen, când ai descoperit mirajul muzicii? Prima oară am cântat la cămin, când aveam cinci ani și jumătate. În cadrul unei serbări am obținut locul I și cred că de atunci mi-am dat seama că am o chemare spre muzică și că aș putea realiza
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
negri, poruncitori, cu buzele roșii, deschise, ademenitoare", astfel încât "nici nu-și dădură seama când gurile lor se împreunară, într-o strângere tăcută și adâncă". Odată refăcută legătura cu trecutul, Marta trece la etapa confesiunilor, sugerând ideea unor destine încrucișate, pentru ca mirajul cuvintelor mângâietoare să-i ducă mai apoi în aceeași odaie, unde trecutul se cerea răzbunat printr-o partidă de sex ca la carte. Dar actul amoros eșuează în mod lamentabil din cauza oglinzilor care transformă căminul într-un spațiu străin, neprimitor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Honigberger e brașovean, În locul maharajahului se plasează cu ușurință un editor bucureștean (nu Alcalay, cum scrie În Memorii, ci Socec 3). Maharajahul din Lahore și maharajahul de Kassimbazar nu au avut același rol? În fond, Între ceea ce scrie Honigberger despre mirajul Orientului și ceea ce presimte Eliade la Istanbul (Memorii I, p. 161), ceea ce marchează diferența e numai progresul literaturii. Anul În care scrie va fi bisect, iar el are, conform vechiului calendar, o zi În plus, mai misterioasă, pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
T.Arghezi, I, p. 9), verbe: „...ân neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 28), adjective „Deschid porțile: Timp neumblat,/bine-ai venit,/bine-ai venit!” (L. Blaga, p. 197), „Mirajul unui dulce fruct/âmbrac-un sâmbure amar.” (Idem, p. 326), adverbe: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu, I, p. 172) Ca determinant, substantivul se poate subordona tuturor unităților lexico-gramaticale cu autonomie semantico-sintactică, cu excepția adverbului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar din termenii nucleului predicațional: predicatul și subiectul sau numai din predicat: „Ea aude - plânge...” (M. Eminescu) „Și înserează... și e tăcere...” (G. Bacovia) b. dezvoltată; în structura sa intervin și alte funcții sintactice, în afara celor implicate de nucleul predicațional: „Mirajul unui dulce fruct / Îmbrac-un sâmbure amar.” (L. Blaga) „Ninge mereu în zarea-nnoptată...” (G. Bacovia) c. complexă; în structura nucleului său predicațional central se dezvoltă un nucleu predicațional secund. Există trei variante de propoziții complexe: • propoziții în care purtător al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un concept bipolar asupra hermeneuticii divine, combinație est-vest pentru gândirea contemporană a învățăturilor tradiționale ce sălășluiesc în cele oculte promovate de societățile secrete, în fruntea cărora se desprind ca purtători de adevăr, francmasoneria și rosicrucianismul. Formarea tradiției a avut mirajele ei înșelătoare. De aici multele încercări de deformare prin care dogma a reușit întotdeauna să domine. Dogma tradiției și libertatea gândirii se pot defini, deci, ca un echilibru dintre autoritate și acțiunea individuală, între respectul față de lege în fața căreia suntem
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și un temperament avid de a cunoaște; alții, pentru a întreține în mentalul lor varietatea și o anumită plăcere; alții, din ostentație și pentru a fi bine considerați; alții încă, dintr-un scop de emulație și pentru victorie; mulți datorită mirajului căștigului sau pentru a-și gâștiga viața, și puțini doar pentru a se servi de darul divin al dreptății în interesul umanității. Așa se face că unii par să caute în Cunoaștere un loc de repaos pentru un spirit în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Henrich Heine visul exprimă sentimentele, bucuriile și durerile poetului, dar și pe ale semenilor săi. Vălul care acoperă viața fizică se ridică în somn și dezvăluie o lume mai vie decât cea în care trăim. "De-atunci iau drept bune mirajele minciunii Și tot privind la stele, mă prăbușesc sub roți. Dar vocea mă alină, Spunându-mi că nebunii Au vise mai frumoase ca înțelepții toți."699 Jean Paul a imaginat o psihologie și o estetică a visului în care descrie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
așează creația Cuvântului uman în hemisfera nedomninantă, cea dreaptă, aflată în relație directă cu abilitățile muzicale și de limbaj, relație desemnată și din perspectivă filosofică. Autori precum Ernst Kris sau Lowerence Kubie descriu conceptul de preconștiență, simbolică și non-verbală sub mirajul artei aflată prin regresie în slujba propriului Eu. Modificarea conceptelor freudiene cu ingerință a conștientului și inconștientului sub determinare a preconștienței, cea care este de fapt alegorică, simbolică și care acționează ca o răspântie esențială între primele două, iată semnalul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
însă, este conferită de temporalitate, de accentul pus pe materialitate, pe devenire, care, în esență, socotim că înseamnă murire. Așa iese în evidență caracterul iluzoriu, atunci când se raportează existența umană la scara absolutului, a perfecțiunii. A vedea vița ca un miraj, supusă puterii Mayei (acțiunea ei negativă, ca avidya=necunoaștere) nu semnifică nicidecum negativism, și o nouă valorizare. Viața înseamnă spirit. Maya reprezintă un termen fundamental în gândirea indiană, un adevărat mit. Sensul cel mai vehiculat al Mayei este cel al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rea, profund absurdă, iar Creația este visul unei inteligențe oarbe sau jocul unui principiu lipsit de morală 205. O anume consolare pare să găsească în Eternul Feminin: "Vreau ca principiul feminin să guverneze întemeierea Cetății viitoare"206. Și vestește acest miraj fiind convins că este "unul dintre profeții vremii noastre", sigur în mod irefragabil de previziunea sa: "Ceea ce afirm nu este o utopie, este un adevăr pe care îl întrezăresc"207. Dar drumul către Noul Început este lung și chinuitor. Va
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea”, 1921, 897; Mihail Sevastos, „Mirajul Alpilor”, VR, 1925, 1; G. Spina, Un gânditor fin: Teodor Scorțescu, „Opinia”, 1926, 5 827; D. I. Suchianu, „Popi”, ALA, 1929, 432; Al. A. Philippide, „Popi”, ALA, 1930, 493; Paul Zarifopol, „Popi”, ALA, 1930, 499; Pompiliu Constantinescu, „Popi”, VRA, 1930, 135
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
căutând un refugiu în preajma divinității (Învins). În stil avangardist, reneagă clasicismul (Glas de groapă), totuși poezia are formă clasică, iar renegarea nu este revoluționară, ci proclamată pe aceeași notă: „Atâta clasicism mă obosește”. Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol (1933), este mai pur modernist; totuși, sub învelișul „extremist”-avangardist se configurează, deocamdată vag, traseul ulterior: „când mă întorc din deșerturile tristeții/ ori din cântecul așteptându-mă în vioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan”), predispus la reverii romantice și disponibil pentru aventuri senzaționale și mistere de roman polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj plin de elemente surpriză, în care se recunosc vechi trucuri literare. Relu și Olly von Stein, alias Olenka Orlowsky (cu o genealogie artificial complicată), actriță germană și spioană pentru cauza Poloniei de partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
elegie, ST, 2000, 1; Mihai Cimpoi, Poezia unui nou început, CNT, 2000, 12; Octavian Soviany, Seceta și rodirea, LCF, 2000, 33; Nicolae Oprea, Un poet din Țara Maramureșului, ALA, 2000, 516; Tatiana Rădulescu, Însemnele clarității, PSS, 2000, 122-123; Ion Bălu, Mirajul vocalelor celeste, CL, 2001, 6; Florin Mihăilescu, Două feluri de a fi modern, ST, 2001, 5-6. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează sau comunică În mod repetat anumite „idei” și „sentimente” care ajung, În final, să fie acceptate, prin persuasiune de către cel căruia Îi sunt adresate. Sugestia este un veritabil „câmp semantic al mirajului”, o „fata morgana” care face ca persoana țintă a inducerii sugestive să adopte iluziile și să le substituie realității și adevărului. Ea va „crede” și se va lăsa „manipulată” de interlocutorul său, de funcția fabulatoare a acestuia, devenind un individ
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
1989 , 49; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, Iași, 1993, 171-179; Al. Dima, Un poet al peisajelor cosmice, CRC, 1994, 2; Al. Piru, Ținută clasică, tumult romantic, CRC, 1994, 2; Nicolae Turtureanu, Un romantic în hainele clasicității, CRC, 1994, 2; Constantin Ciopraga, Mirajul poeziei. Nicolae Țațomir-80, „Neamul românesc”, 1994, 15; Neculai V. Baran, In memoriam, CRC, 1996, 5-6; Popa, Ist. lit., II, 1074-1075; Dicț. scriit. rom., IV, 627-628; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 419-420. S. I., D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
astfel de concluzie nu putea decît să-i surprindă pe anarho-capitaliștii puri și duri. 4.1.3.5. Hayek, justiție socială și complexitate Hayek propune un cu totul alt unghi de atac asupra justiției sociale. După ce s-a ridicat împotriva mirajului complezent de către toate formele consecvențialiste ale justiției sociale, el admite o abordare procedurală. Pentru el, justiția socială decurge din observarea regulilor de bună conduită. Hayek se înscrie în perspectiva ordinii spontane a clasicilor; el revendică în particular moștenirea lui Ferguson
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață, așa cum este întrevăzută de Hayek și de alți gînditori liberali, este în cel mai bun caz un miraj, iar în cel mai rău o rețetă pentru întoarcerea la starea naturală. Nici o societate umană nu poate spera să se apropie măcar de idealurile areopagitice și socratice ale lui Mill sau Popper"43. Comunita-rienii, conservatori, consideră "individul suveran" al ideologici
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai rău o rețetă pentru întoarcerea la starea naturală. Nici o societate umană nu poate spera să se apropie măcar de idealurile areopagitice și socratice ale lui Mill sau Popper"43. Comunita-rienii, conservatori, consideră "individul suveran" al ideologici liberale ca un miraj, pentru că înainte de libertate spun ei oamenii au nevoie de un cămin, de instituții, de un mod de viață propriu. La ce bun însă, toate acestea dacă nu ai libertate? Ele sunt într-adevăr valori in-dispensabile, cu condiția să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Pavlov, atotputernicul lipsit de scrupule al locului, și învățătorul Ciudin, idealist irecuperabil și victimă inocentă a unui joc social regizat, se plasează o întreagă caracterologie umană stând sub semnul insignifianței, al ambițiilor mărunte, al spaimelor și bucuriilor comune, al veșnicului miraj pe care îl reprezintă, pentru țăran, pământul. Integrat aceleiași „epopei” rurale, romanul Satele pleacă de la date puse la dispoziție de peisajul propriu-zis și de peisajul uman al așezării natale a lui J., Jorăști. Incursiunile în miezul unor întâmplări și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
pași, de casa impunătoare a păstorului. Copila era atrasă de vaietul pădurii răcoroase, care prin suspinul ei o chema mereu: -Martaaa, Vinooo. Într-o zi își făcu curaj și ieși pe poarta gospodăriei păstorului, afundânduse în pădurea nesfârșită atrasă de mirajul feeric al acestui tărâm. Cu cât se afunda mai mult în pădure, era atrasă mai mult și mai mult. Când s-a întunecat a vrut să se întoarcă acasă, cuprinsă de remușcări, dar cale de întors numai era, s-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Prohodul războinicului, Noapte roșie, Călugărița, Boierul, Aspra, Înțeleptul, Cronicarul, Domnița, La Argeș,Trântorul și Curțile vechi). După ce I.L. Caragiale își sfârșește viața, la Berlin, destinul lui C. va cunoaște vicisitudini tulburătoare, o zbatere dramatică între existența precară și aspirația către mirajul titlurilor nobiliare. În octombrie 1912 devine șef de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice, funcție pe care o deține până în ianuarie 1914. În „Viața românească” din martie 1913 i se tipăresc încă trei poezii: Grădinile amăgirii, Întoarcerea învinsului și Mărturisire. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]