6,725 matches
-
numai că nu le cîștigaseră, dar nici măcar nu intraseră În Parlament. Domnule, chestia asta a fost anume aranjată, ca să nu se mai restituie proprietățile! zise. Știa de la fostul ministru al agriculturii. M am mirat și nu mi-am ascuns deloc mirarea. Vorbise Într-adevăr cu fostul ministru al agriculturii? Musafirul meu mă asigură că Îi cunoștea pe toți miniștrii, iar unii dintre ei Îi fuseseră colegi. Am Încercat să fiu ironic. — Ai lucrat cumva la Guvern? — Nu, Înainte de ’90 am lucrat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un pic lipită de creștet, În amintirea Marii Spirale, iar ea a acceptat. Au stat astfel aproape un minut, pînă cînd cei doi, care se apropiau dinspre capătul aleii, au ajuns lîngă noi. Nu erau niște pensionari, cum crezusem. Spre mirarea mea, unul dintre ei, cunoscutul filosof L., directorul unei edituri importante (pe celălalt nu-l cunoșteam, un tip mai Înalt și slab, cu mustață și ochelari, care mergea cu capul aplecat Într-o parte și nu spunea decît: „Îhîm, Îhîm
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
particulare, magazinele luxoase, viața de noapte, afișele colorate care invitau la spectacole și evenimente, chioșcurile de ziare, vechile anticării, într un cuvînt tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa situație nici nu-i de mirare cum de cariera militară pentru care ți ai sacrificat tinerețea și ai suportat atîtea privațiuni ți-a apărut brusc ca un refugiu de care puteai profita pentru tot restul vieții. Lumea pe care o știai tu renunțase între timp la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu s-a găsit, i se pare lui Roja, mai degrabă cred că n-a fost cine. N-am avut parte de nici o revoluție pentru că din peisaj au lipsit cei care trebuiau s-o facă: revoluționarii. — Nici nu e de mirare, i se pare lui Dendé, într-o țară care de cincizeci de ani încoace a fost împînzită de comuniști. — Asta aș fi putut să v-o spun cu mult înainte, zice Roja, privindu-l în ochi pe Gulie, slăbiciunea face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
era nevoie? spune Patru Ace, mi-am dat eu seama un-doi. Cine-și uită trecutul se uită pe sine, știam că din trecut i se trage, și-acum mai vorbește în somn despre chestiile petrecute la Revoluție. Nu e de mirare, zice Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își privește subalternul cu o mirare care Încet se transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimb de priviri ea nu-și putea reprima, acum că-și învinsese emoțiile, etalarea pentru o clipă, cu toată îndrăzneala, a unui sentiment de libertate, de curând dobândită. Îmi spusese odată că nu poate trăi fără libertate. Nu e de mirare că o pierdusem pe Georgie. M-am dus să aduc șampania. Când m-am întors cu sticla și paharele am observat că Antonia cobora încet scările. Își schimbase rochia și se machiase foarte mult. Era clar că se răzgândise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu-mi doream să fiu. Aveam parte de această identitate În drum spre hotel și, câteva ceasuri mai târziu, după ce coboram și dădeam din cap Înspre directorul care mi se adresa cu „Herr Honig“ și când ieșeam În stradă. Spre mirarea mea, uitam aproape instantaneu lucrurile care tocmai mi se Întâmplaseră. Eram din nou unul dintre bicicliștii care se Îndreptau spre casă, Înspre cârciumă sau la un cabaret. O enigmă. Ajuns la câteva străzi mai Încolo, Îmi venea deja greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând indignat spre Întuneric - dar nu spre câine, cum am presupus, urmărindu-i degetul Întins, ci spre un băiat care stătea pe un birou, plutind liber În noapte. Spre mirarea mea, am descoperit că eram chiar eu. Apăru și un reflector și mi-am dat seama că eram acasă, În Viena. Făcând echilibristică pe masa din sufragerie, am Întrebat-o pe maică-mea ce Înseamnă numele nostru de familie. — Bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că fac asta pentru ultima oară. Vizitele costau prea mult, și nu mă refer doar la bani, iar eu Încercam să mă conving că nu erau atât de importante pentru siguranța mea de sine cum ajunsesem să cred. Însă, spre mirarea mea, Întâlnirea asta ne-a apropiat. În clipa În care Dora a deschis ușa, am simțit că atmosfera se Încălzise - nu mult, câteva grade, cât să creeze un cadru nou, mai revigorant. Poate că avea legătură cu absența mea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fiu acuzat de omor. Traversând râul, Stadtbahn se hurducă peste apă paralel cu mine, pe un pod adiacent. Automat, am mărit viteza. Zece minute mai târziu, mi-am legat bicicleta În fața fundației și am zbughit-o pe scări. Spre mirarea mea, recepționerul Îmi făcu doar cu mâna. Poate Îi era prea cald ca să deschidă cartea de Înregistrări ca să-mi noteze vizita. Apropo de vizita mea... Dacă n-aș fi fost acolo cu adevărat, aș fi Înclinat să cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecuse ceva timp de când ne-am văzut. În viață se Întâmplă multe; legăturile se rup; urmele se pierd. Am constatat doar... Stați. Inspectorul voia să facă aluzie la... Se Întâmplase ceva? (Mă tem că n-am fost prea convingător cu mirarea mea. Destul ca ziarele să aibă ce relata. Așadar, era Dora! Tocmai de ce mă temeam. Am menționat articolul pe care-l citisem azi dimineață. Descrierea i se potrivea prietenei mele. Dar, am asigurat-o pe Manetti, nu aveam nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe cel tânăr Îl văzusem În fotografia Înrămată din biroul inspectorului-șef. Acum cel din urmă puse jos servieta pe care o cărase și anunță pe cineva, nu se știa pe cine anume: — Mulțumesc, doamnă. Doamnă, puteți pleca. Observându-mi mirarea, lăsă un rânjet să-i dezghețe parțial fața. Zâmbetul nici nu apucă să-i ajungă până la ochi, că doamna Britz s-a și furișat pe lângă colegul lui de la ușă, alungându-mi curiozitatea cu o singură mișcare reumatică. Nu, mulțumim, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta pentru prima oară? Și a Încercat să afle mai multe În lunile acelea, Înainte să-i fi văzut fruntea În schița aceea, primăvara trecută? Și eu care l-am numit „moștenitorul locului“ și chiar „suflet pervertit“! Nu-i de mirare că ea a amuțit. Luând poza sub lupă, am observat că suspiciunea Dorei se justifica: mâna care se odihnea pe umărul băiatului nu era a lui Gielke, ci a lui Röser. Asta Însemna probabil că el era băiatul de pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pară, pe lângă ei, Lordul Chesterfield; în al doilea rând, fiindcă n-au în țeastă decât pilaf; și, în al treilea rând, fiindcă în ochii lor noi nu suntem evrei, ci albi - și, poate, chiar anglo-saxoni! Închipuie-ți! Nu-i de mirare că ospătarii nu reușesc să ne intimideze. În ochii lor, noi suntem o varietate năsoasă de Protestanți Anglo-Saxoni Albi! Mamă, și ce mai înfulecăm! Dintr-o dată, nici porcul nu mai reprezintă o amenințare - deși, ce-i drept, ajunge pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci. E de mirare că încă n-a fost făcut terci de vreun taxi, dacă ne gândim cum traversează marile artere ale Manhattan-ului la ora prânzului. Are treizeci și trei de ani și încă aruncă ocheade și visează cu ochii deschiși la fiecare pipiță care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o șchioapă, numite Maria și Iosif și pruncul Iisus - și văcuțele și căluții miniaturali, până și ei zâmbesc. Dumnezeule mare! După idioțenia de peste an a evreilor, acum urmează idioțenia de sărbători a acestor goimi! Ce mai țară! Mai e de mirare că toți sunteți mai mult sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un mandat pentru arestarea sa“, scrise ea, „dar acesta n-a putut fi aplicat Înainte de-a se fi Încheiat procesul. Când procesul s-a Încheiat dr. Czinner dispăruse. Fiecare gară a fost supravegheată de poliție, fiecare mașină oprită. Nici o mirare că zvonul c-ar fi fost ucis de agenții guvernului se răspândi cu repeziciune“.) Nu credeți că e necesar să se Îmbrace cineva excentric, cu pălărie mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără să aparțină alteia decât teatrului, pierzându-și bunul simț Înnăscut și neavând acces la rafinamentul natural. Acum se Întoarse cu plăcere la arhetip. — N-aș vrea să fiu o sperietoare ca tine nici să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la rafinamentul natural. Acum se Întoarse cu plăcere la arhetip. — N-aș vrea să fiu o sperietoare ca tine nici să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici, dar m-am gândit: nu, prefer orașul, acesta-i de mine. La țară e totul mort. Arătă apoi cu capul spre linia ferată, care dispărea În furtună: — Un tren sau două pe zi, asta-i tot. Nu-i de mirare că roșii provoacă tulburări. — Au fost tulburări? — Tulburări? Să fi văzut! Toate depozitele de marfă În flăcări, poșta dărâmată la pământ. Poliția era Înspăimântată. În Belgrad s-a instituit legea marțială — Voiam să trimit o telegramă de acolo. Va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trofice din New York. Habitatul lor natural, mai exact teresa de la Pastis, intrarea de la magazinul Marc Jacobs de pe Bleeker Street și treptele din piatră din fața propriilor case din oraș de pe 9th Street, seamănă cu un mic paradis Manhattan. Nu e de mirare că, mai nou, este plin de turiști În weekend. Vizitatorii din afara orașului stau pur și simplu pe acolo, cu gurile căscate, holbându-se la albul orbitor al dinților Nevestelor Superbe din West Village, la părul lor minunat, care este Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]