17,574 matches
-
Mergeam fără un scop precis, într-o liniște clară, de seară de început de octombrie, când totul în natură începe să aibă parfumul și forma amintirilor verii. În jur, nici țipenie de om. De undeva, dintr-o curte, se simțea miros de frunze arse și un fuior de fum se înălța tremurând, către cer. Din loc în loc, șiragul caselor era neprevăzut întrerupt de câte un mic scuar sau de o biserică. Am apucat-o pe o stradă pe care nu mai
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 by http://confluente.ro/Corina_diamanta_lupu_1406114566.html [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
îndemnă să citești și să nu uiți. Căci, „Credința ne ctitorește, ne susține în ceea ce suntem și ne ajută să dobândim ceea ce dăruim trecând de la știință la conștiință. Viața scrisă a unui om scapă printre degete trăiri simple date de mirosul primăvăratec al pământului reavăn, de stingerea zăpușelii zilelor de vară în apa unui râu, de înfruptarea din fructele luate din pom, de foșnetul pașilor prin covorul de frunze, toamna, de bucuria fulgilor sturlubateci de nea și atâtea altele aflate într-
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – NICHOLAS BUDA ŞI ANASTASIA (ANA) BUDA, MITROPOLITUL ANTONIE AL ARDEALULUI. RUGUL APRINS AL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 769 din 07 februari by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicist_stelian_gombos_1360244506.html [Corola-blog/BlogPost/341392_a_342721]
-
frunză când ei deja înșirau șapte, opt, fără să le rupă, căci m-au învățat și pe mine să înșir tutun ... e drept că după așa muncă rămâneau și urme, pe termen destul de lung: degetele erau maro dar îmi plăcea mirosul amar al frunzelor de tutun... îmi mai plăcea să merg în vale la cișmea, de unde lua toată lumea din sat apă. Era o cișmea cu apă de izvor, cu un jgheab mare și tubulatură, mereu văruite și curate. Acolo am cunoscut
Duzina de cuvinte – Dor by http://balabanesti.net/2011/10/05/duzina-de-cuvinte-%e2%80%93-dor/ [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
când într-o după amiază, în vizită la niște rude, în încercarea de a muta un scaun proaspăt vopsit maro mi-am pătat poalele rochiței cu vopsea și ceva dulceață de cireșe pe piept... Mi-e dor de pădurea cu miros de proaspăt, de râul care curgea în amonte, de câmpul verde împânzit cu maci și albastrele, pe care am văzut primul curcubeu... cel mai frumos curcubeu, mare, rotat cât era câmpul de lat... Autor: Carmen Sima Sursa: http://carmensima.ro
Duzina de cuvinte – Dor by http://balabanesti.net/2011/10/05/duzina-de-cuvinte-%e2%80%93-dor/ [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
conștiință Și-o văd (chiar o vedeam!) mai mândră ca oricând. Eeei, zic... Mai bine-mi dau a mea silință S-o gust din nou cu prețul vrând-nevrând! De-acuma goliciunea-i pictată-n flori crescânde Îmi iritase forma cu mirosuri savante. Ce românească-i, Doamne, poftirile-mi flămânde Mă-mpinse să-nțeleg de-i fată sau e tante!... Gemând sub sărutarea-mi nebună dar sfioasă, Mă mușcă cu privirea colac pe după gât, Mă mângâie c-o geană ca pe-un
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1440001325.html [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
constelația umbrei. Cuvintele au litere sonore numai de inimă auzite. Răpitoare dezlegând aripi, ochii în ochi se pierd și abisul naște frunzișul de unde răspunde ecoul. O voce șoptită tresare ca o frunză de vâsc, până și ierburile se răsfață-n miros, trupul tău curge ca un izvor prin somnul florilor în dimineați după rouă. Pielea fierbinte o să mă sature de miresme. Referință Bibliografică: În constelația umbrei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1040, Anul III, 05 noiembrie 2013
ÎN CONSTELAŢIA UMBREI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/In_constelatia_umbrei_llelu_nicolae_valareanu_1383604628.html [Corola-blog/BlogPost/357528_a_358857]
-
taxi pe care l-a luat în viața lui, prezentându-se la garnizoana dintr-un orășel alintat cu titlul de „metropolă”, după ce călătorise cu un tren tras de „o locomotivă tare jingașă”, căreia „mereu îi lăcrămează ochii când îi vine miros de ceapă” dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele”, mai plânge în hohote ploaia
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
eterne primordiale, ca și de cele create de ei, simțindu-le și îmbinându-le ca nimeni alții. Citind această carte, realizezi că ești cu adevărat al acestei țări, ești acasă, că simți sufletul pământului ei, când inspiri chiar și ocazional, mirosul pământului mușcat de sapă, amestecat cu izul buruienii, cu țărâna în care se îngroapă tălpile. Prof. dr. Constantin DOBRESCU Fundația pentru Istoria Prahovei Ploiești Referință Bibliografică: Ulmeni Maramureș - Studiu monografic / Radu Botiș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2143, Anul
ULMENI MARAMUREŞ – STUDIU MONOGRAFIC de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1478975563.html [Corola-blog/BlogPost/367480_a_368809]
-
mare agitată amprenta vorace a mâinilor mele se lipește de soare ca de infinit absoarbe tiranic lava rubinie tu salvezi vieți pe bandă rulantă ego-ul se sinucide public imperfect în timp ce în piept îți bat inimi salvate concret între noi corăbiile miros a furtună întunericul arde podul primitiv ne iubim ca în Cartargina printre ruine de stele demonic apărând ultimul zid cel agonic Referință Bibliografică: Portret (dez)idealizant / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014
PORTRET (DEZ)IDEALIZANT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1403174141.html [Corola-blog/BlogPost/370444_a_371773]
-
amor, de-o visezi, aduce dor! De unde-mi vin atâtea doruri ? De unde-mi vin atâtea doruri Pe care azi le risipesc ? Care din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424240886.html [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
nu își permit să plece de-acasă, sau pur și simplu asta nu le stă în obicei, există altă «tradiție»: Sfântul televizor. Iar la televizor, din 1995 încoace, sărbătoarea națională e dublată de sărbătoarea PRO TV-ului, așa că mai vine ceva miros de fasole cu ciolan (decretată de ei, nu se știe de ce, mâncarea națională) dinspre ecrane. Iar dacă nici aici nu ne încadrăm, ne rămâne să privim această zi cu firesc, ca pe o zi ca oricare alta, o zi în
1 decembrie, doar o zi liberă? by http://www.zilesinopti.ro/articole/1241/1-decembrie-doar-o-zi-libera [Corola-blog/BlogPost/99816_a_101108]
-
album. Îngenuncheat galop și ape limpezi, caii prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământand cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri, prelung adulmecând căderi de noapte, și-oboarele cu alb miros de lapte, când se-adunau, din iarba grasă, turme. Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia, mlădițe de ferigi de la zenituri, și-n părul blond, atâtea asfințituri din stupii grei, și-a lor prelinsă miere. Mi se lipeau de talpa
COPILĂRIE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1433173544.html [Corola-blog/BlogPost/378103_a_379432]
-
m-oi pleca, nu m-am plecat,/ Furtunilor ce-au fost sau vin.// Această fie-ți mulțumirea,/ Iubit bunic, tu, bradul meu:/ Ți-am descifrat mereu menirea/ Și rămân brad în locul tău”. Dar și mâinile mamei și ale bunicii, au mirosul demnității: „Mâna miroase-a demnitate,/ Prin unghii rupte de pământ,/ Și i se-ntinde din dreptate/ Și mâna mea spre legământ! (Mirosul demnității) Ochii poetei se îndreaptă și spre viitor. Nepoatei sale, Antonia, i-a dedicat o frumoasă și frământată
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1463876650.html [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
Ți-am descifrat mereu menirea/ Și rămân brad în locul tău”. Dar și mâinile mamei și ale bunicii, au mirosul demnității: „Mâna miroase-a demnitate,/ Prin unghii rupte de pământ,/ Și i se-ntinde din dreptate/ Și mâna mea spre legământ! (Mirosul demnității) Ochii poetei se îndreaptă și spre viitor. Nepoatei sale, Antonia, i-a dedicat o frumoasă și frământată poezie pe care o consideră debutul său publicistic (2009). Poezia aceasta, scrisă la persoana întâi „Când îngerii vegheau” vorbește despre misiunea noului
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1463876650.html [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
deschise și respirația încă trează a eroului necunoscut. COMPARAȚIE Doctorul spune că tensiunea arterială crește la asfințit pentru ca răsăritul să poată aduna gândurile, ca obstacole în calea accelerației gravitaționale. HÂRTIA ȘI FOCUL Ni se face câteodată dor de copertele cu miros melancolic de viață intrinsecă. Alte ori, doar privirea lor ne amintește căderea dinastiilor cerești. Cu frecvența caracteristică lemnului, vocea cititorului obosit se aude prin literele ascunse cu grijă în flacăra cu care arde hârtia. CASCADA Am primit o etichetă oarbă
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 by http://confluente.ro/Cratime_2_mihaela_cristescu_1374150887.html [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]
-
la umbra unui palmier. Aici adăsta zi de zi scăpătatul soarelui, privind prin ochii încețoșați de albeață colcăiala medinei. Îi plăcea să amușineze prin nările fremătânde odorul pământului bătucit, nădușeala cailor înhămați la caleștile înșiruite de-a lungul străzilor ori mirosul dulceag de harissa. Toate îl încântau și-i trezeau amintiri, toate în afară de putoarea grea de benzină a motoretelor ce goneau năuce printre oameni. Își mută apoi privirea asupra vânzătorilor de mirodenii și-și mji ochii pentru a desluși grămăjoarele colorate
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
soarele alb și pal scoborându-se în spatele zidurile scorojite, Djemaa el-Fna începea să se umple de lume. Îmblânzitorii de șerpi și negustorii de apă plecară, iar în locul lor sosiră zeci de tarabagii ce vindeau cușcuș, harira și tajine, mâncăruri al căror miros inunda văzduhul. Ceva mai departe copiii acrobați, îmbrăcați în sirwal roșu cu verde și cu pieile goale, făceau tumbe, iar cântăreții bantu se apucară să bată frenetic în tobe. Belay însă nu se grăbea. Așteptă să audă din minaretul Kautoubiei
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
simți cu fiecare părticică a corpului și să fiu prezent în toate trăirile tale, pe când eu, eu, corupătorul de copile, te-am adunat din visele mele, din cascadele de râs ce se tăvăleau pe văile pline de iarbă verde, cu miros din trupul tău și din părul despletit, lăsat să-ți acopere fața și genele lungi, ce-ți ascundeau crâmpeiele de cer, să nu le văd strălucirea de bucurie și chemarea timidă, plină de dorință feciorelnică... Tu nu ai nevoie de
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cheama_ma_iubito_.html [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
am avut. Tot cu ani în urmă umblau bătrânele pe stradă cu legăturile în mână, câteva rădăcini legate cu foaie de porumb sau cu elastic de bani, după cât s-a modernizat fiecare. Nu aș putea spune care e efectul, dar mirosul rădăcinii de iarbă mare e inconfundabil, deși planta nu are nimic spectaculos în înfățișare. În tot cazul, m-am conformat unei legi, n-am spălat rufe de bărbat sâmbătă, așa zice folclorul. Popa n-are treabă cu de astea, în
Port ceva pe dos, cum m-a învățat bunica, să nu se prindă farmecele de mine. Primăvara la perfectul simplu într-un oraș mic de provincie by https://republica.ro/port-ceva-pe-dos-cum-m-a-invatat-bunica-sa-nu-se-prinda-farmecele-de-mine-primavara-la-perfectul-simplu [Corola-blog/BlogPost/338197_a_339526]
-
-I FEMEIA... Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Într-un amestec de umbre cu capetele sparte de invidie, trec peste pământurile sterpe înainte să înceapă pustiul. Nisipul începe să aibă miros de vânt. Din gură-mi cad cuvintele cu teamă, plecasem pe un drum pe care mă las mereu surprins de tot ce se întâmplă. În râul de care mă despart am văzut urcând pești sclipitori spre munții care se îndepărtează
UNDE-I FEMEIA... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Unde_i_femeia_llelu_nicolae_valareanu_1373841973.html [Corola-blog/BlogPost/364257_a_365586]
-
măiestrie. Pe drept cuvânt, tânărul regizor Steve Smith l-a caracterizat ca fiind „Un model de echilibru și imaginație”. Am apreciat de asemenea tenacitatea și dăruirea tinerei pianiste. Pianiștii au fost îndelung aplaudați. Am ieșit din clădire entuziasmați, întâmpinați de mirosul toamnei, de liniștea și melancolia ei blândă. Priveam copacii și mă gândeam la câteva fraze scrise de cineva: „Dacă n-ai văzut niciodată copacii bătând din palme și munții cântând, nu este pentru că așa ceva nu se întâmplă. Roagă-L pe
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Recital_de_pian_la_patru_maini.html [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă, Și-n suflet simt un glas, care mă cheamă Către albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici, Să nu-mi fie teamă, Pe drumul care duce către toamnă
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1455414884.html [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
folclorice, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, de obicei, în jurul unui foc, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, împart rod holdelor, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și "Amuțitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21 - 22 iunie
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1403607126.html [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
BECART Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 446 din 21 martie 2012 Toate Articolele Autorului Note de lector - cronică - Între ontic și temporalitate în căutarea adevărului Absolut. Volumul de poezii ,,Obsesia deșertului” al eruditei poete Valentina Becart, păstrează încă mirosul de carte proaspătă, abia ieșită de sub ,,teascurile tiparniței”. Sintagma, segmentul lingvistic ,,obsesia deșertului”, cu toată simbolistica, cu toate subliminalele conotații semasiologice, mă duce pentru o clipă la Eclesiast: ,,Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciunui”. Mă duce, am zis, dar poeta iese
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_vasile_popovici_v_valentina_becart_1332342352.html [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
par a avea aceeași formă, ne reține totuși atenția lampa care reprezintă pasărea din flori de mină. Este de ajuns să te aproprii de taraba cu lămpile miraculoase ca să simți că ai pătruns pentru o clipă în adâncurile pământului și mirosul binefăcător de sare îți împrospătează respirația. Foarte mulți bucureșteni au venit să își valorifice la târg produsele hand made, important fiind și motivul care i-a determinat să practice o anumită artă sau un anumit meșteșug. Ștefănescu Roxana este absolventă
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1407156050.html [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]