2,913 matches
-
agiou Saba Gotthou, adică Pătimirea Sfântului Sava Gotul), într-o manieră utilizată în epocă. Redactarea s-a petrecut la Tomis (unde moaștele Sfântului fac un prim popas), dar cu înglobarea datelor primite din stânga Dunării de Jos. Literatura teologică a episcopilor misionari se cuvine a fi înregistrată, de asemenea, în acest inventar al „suportului latin”, căci și Niceta de Remesiana, și Laurențiu de Novae au scris în latinește, au propovăduit în limba celor ce locuiau atunci în cele două Dacii (Traiană și
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
al Hipponiei). Din matricea literară a lui Niceta de Remesiana descind și două omilii ce tratează chestiunile pocăinței (De poenitentia) și ale milosteniei (De eleemosyna), atribuite unui episcop Laurențiu, care pare să fi fost Laurențiu de Novae (sec. IV-V), misionar în mijlocul populației romanizate din sudul Dunării (căci el rezida într-o localitate aflată aproape de Nicopolis), una și aceeași persoană cu Laurențiu de Sirmium. Una dintre figurile proeminente ale acestei serii de cărturari este Sfântul Ioan Cassian (?360-430 sau 435) zis
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
teologice”, 1969, 7-8; Vasile Gh. Sibiescu, Sfântul Sava „Gotul”, „Glasul Bisericii”, 1972, 3-4; Ioan Rămureanu, Noi contribuții privind pătrunderea creștinismului la traco-geto-daci, „Ortodoxia”, 1974, 1; Ioan G. Coman, Operele literare ale Sfântului Ioan Cassian, MB, 1975, 10-12; Ioan G. Coman, Misionari creștini în Scythia Minor și Dacia în secolele III-VI, BOR, 1978, 7-8; Ligia Bârzu, Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979, 15-76; Ioan G. Coman, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
acces la marile biblioteci europene, inclusiv la Biblioteca Vaticanului, G. descoperă, transcrie și editează numeroase și importante documente medievale privitoare la istoria națională, încercând să dovedească „vechile noastre legături culturale cu Occidentul”. El dă la lumină texte necunoscute ale unor misionari catolici în Țările Române și relatări (descoperite în scrieri inedite, îndeosebi italiene) despre români și evenimentele istorice de la gurile Dunării. Publicate sub formă de articole, cea mai mare parte a acestor texte au fost reunite în volumul Omagiu profesorului D.
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
intelectualului român, care trăia În ’90 cu o conștiință utopică, entuziasmată, de iluminist care Își propune să facă misionariat social, să schimbe opinia publică, să aducă adevărul. Într-adevăr, intelectualul român a trecut printr-un proces de dezvrăjire, iar modelul misionarului care propovăduiește un sistem social tare, cel din Occident, și-a pierdut puterea de a-i mișca pe intelectuali. Mie mi se pare că există un motiv foarte bun pentru care lucrurile au decurs așa. Iar faptul că noi discutăm
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care lucrurile au decurs așa. Iar faptul că noi discutăm această temă aici, În grup restrâns, fără mari ecouri publice, nu este nici el chiar atât de inutil. Desigur, o asemenea discuție este inutilă din punctul de vedere al intelectualului misionar, care crede că opiniile sale vor avea reverberații În marea masă și vor schimba lumea. Or, În loc de a schimba masele, poate că e mai important să ne schimbăm pe noi Înșine. Poate e suficient ca, prin asemenea discuții, să ne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întregii umanități. Mutatis mutandis, poate că nici intelectualii nu trebuie să iasă din mănăstire și să le ceară celor de pe stradă să se urce pe cruce, să intre În chilii, să se Îmbunătățească, să se mântuie. E plină lumea de misionari care sunt gata să dea sfaturi și să le impună celorlalți o formă sau alta de mântuire, fără să fie capabili să se elibereze pe ei Înșiși. Dacă noi reușim să ne schimbăm pe noi, și anume să trecem de la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpânii lor; sau, invers, creștinii din imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sunt sclavii lor. În mod sporadic, răspândirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc pe cei care fac comerț în țările din Nord. Paulinus, biograful lui Ambrozie, povestește (Viața lui Ambrozie, 36) că, la puțină vreme după moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată de Marcomani, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al cincilea s-a stabilit împreună cu discipolii Sfântului Severin într-un castellum din Lucullanum, devenit apoi mănăstirea Sfântului Severin, azi Pizzofalcone, lângă Napoli. Eugippius a scris în 509 o Viață a Sfântului Severin (Vita Sancti Severini), care a fost misionar la Noricum și pe care autorul îl cunoscuse. Severin murise doar cu puțin timp înainte, în 482, și Eugippius i-a trimis diaconului roman Pascasius această Viață, prezentând-o ca pe o culegere de documente pe care acesta urma s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Efes; spre sfârșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorios. Însă, în epoca modernă, textul n-a mai fost regăsit decât atunci când, în 1889, un preot, în secret, a făcut în grabă pentru biblioteca misionarilor americani din Urmia o copie a unui manuscris sirian care conținea opera în discuție; manuscrisul datà de pe la 1100 și era păstrat de către patriarhul nestorienilor din Kotchanes, în Kurdistanul turcesc. O a doua copie a fost efectuată apoi de P. Bedjan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi”. „Scoica solară
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
e artificios și conține multe prolixități. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate îndeosebi sătenilor. Ceea ce le distinge e profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință de misionar. Acesteia i se datorează și cele mai multe dintre tălmăcirile efectuate de L.-M. SCRIERI: Petre Liciu, Focșani, 1914; Zile de campanie, București, 1915; Povestirile lui Spulber, Craiova, 1921; Hotare și singurătăți, București, 1922; Revoluția de mâine..., București, 1925; Fabule și satire
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
de cele mai variate feluri - religioase, morale, serioase, inutile, foarte generale și foarte limitate, foarte mari și foarte mici. Americanii se adună pentru a sărbători, pentru a fonda seminarii, pentru a construi biserici, pentru a distribui cărți și a trimite misionari la antipozi. Spitale, Închisori și școli iau naștere pe această cale. În opinia mea, „cele mai interesante sunt asociațiile intelectuale și morale din America”66. În timp ce americanii sunt, de departe, cei mai individualiști oameni din lume, noi de asemenea dedicăm
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creștini, luați ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpînii lor; sau, invers, creștinii din imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sînt sclavii lor. Sporadic, răspîndirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc pe cei ce fac comerț în țările din Nord. Paulinus din Milano, biograful lui Ambrozie, povestește (Vita Ambrosii, 36) cum, cu puțină vreme înainte de moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată de marcomani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ai secolului al V-lea s-a stabilit împreună cu discipolii Sfîntului Severin într-un castellum din Lucullanum, devenit apoi Mănăstirea Sfîntul Severin, azi Pizzofalcone, lîngă Napoli. Eugippius a scris în 509 Viața Sfîntului Severin (Vita Sancti Severini), care a fost misionar la Noricum și pe care autorul îl cunoscuse. Severin murise cu puțin timp înainte, în 482, și Eugippius i-a trimis diaconului roman Pascasius această Viață, prezentînd-o ca pe o culegere de documente pe care acesta urma s-o reelaboreze
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Efes; spre sfîrșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorie. în epoca modernă însă, textul n-a fost găsit decît în 1889, atunci cînd un preot, în secret, a făcut în grabă pentru biblioteca misionarilor americani din Urmia o copie a unui manuscris siriac care conținea opera în discuție; manuscrisul data de pe la 1100 și era păstrat de către patriarhul nestorienilor din Kotchanes, în Kurdistanul turcesc. O a doua copie a fost efectuată apoi de P. Bedjan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adăugat treptat traduceri în limbile noilor popoare trecute la creștinism. Prin acestea, ele își vor forma limba proprie, adaptată exprimării scrise. Așa au fost traducerea în gotică, făcută de episcopul Wulfila (secolul al IV-lea), și în slava medievală, de misionarii Chiril și Metodiu și discipolii lor (secolele IX-X). De pe la sfârșitul secolului al XIII-lea datează traduceri în franceză și spaniolă, din secolele al XV-lea și al XVI-lea, în germană, poloneză, italiană, maghiară ș.a. În cazul literaturii române, este
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
nu-și poate face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omorât, de ș-au plinit voia tiraniei lui”. înverșunat contra Domnului, cronicarul uită totuși să ne spună felul în care a fost suprimat „martirizatul” vistier. Aflăm de la un misionar minorit, martor - se pare - al crudei întâmplări, că Hrizea din Popești a fost tras în țeapă. Parul ascuțit, înfipt în un cot în trup, a făcut să-i sară un ochi107. Sunt lungi listele cu „otrăviți” și „otrăvitori”. Alexandru Iliaș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
omorât de seimenii răsculați în 1655. * Exasperat, Voievodul dă dispoziția capitală: „Care, văzând că cu acestea nimic nu-și poate face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omorât, de s-au plinit voia tiraniei lui”. Aflăm de la un misionar minorit, martor - se pare - al crudei întâmplări, că „martirizatul” vistier a fost tras în țeapă la Snagov înainte de 13 iulie 1680 și că parul ascuțit, înfipt de un cot în trup, a făcut să-i sară un ochi348. Maria, fiica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ateneul Popular Tătărași”, devenit în seria din 1939 „Foaia Regionalei Fundației Culturale Regale «Principele Carol»”. Director: C. N. Ifrim, redactori: G. C. Răcoare, Petru Chirica, Gh. Chirițescu. S.M. are un program de „mobilizare a conștiințelor românești, de întărire a frontului misionarilor culturali”, în convingerea că „singura putere minunată care poate aduce lumină în viața satelor și conștiință românească în lumea orașelor este cultura” (C. N. Ifrim, Cuvânt de lămurire, 1/1927). Rubrici: „Știri”, „Propaganda culturală”, „Foița «Soliei Moldovei»”. Sunt reproduse versuri
SOLIA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289780_a_291109]
-
Însoțite de o serie de complicații. La acea vreme nu cunoșteam un remediu mai bun pentru boala respectivă decât sublimat coroziv combinat cu salmiac, tratamentul urmând a fi completat cu decocturi de sarsaparilla, rădăcină-chinezească, lemn de gujac și altele. Wolff, misionarul pretutindeni cunoscut 74tc "Wolff, misionarul pretutindeni cunoscut74" Pe când mă aflam la Akar, am auzit că Abdulah, pașa din Acra, pornise război Împotriva pașei din Damasc ca urmare a unei dispute iscate Între ei; trimisese așadar În sfântul oraș al Damascului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
complicații. La acea vreme nu cunoșteam un remediu mai bun pentru boala respectivă decât sublimat coroziv combinat cu salmiac, tratamentul urmând a fi completat cu decocturi de sarsaparilla, rădăcină-chinezească, lemn de gujac și altele. Wolff, misionarul pretutindeni cunoscut 74tc "Wolff, misionarul pretutindeni cunoscut74" Pe când mă aflam la Akar, am auzit că Abdulah, pașa din Acra, pornise război Împotriva pașei din Damasc ca urmare a unei dispute iscate Între ei; trimisese așadar În sfântul oraș al Damascului (Bab-ul-Kaba sau intrarea În Sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Aici, prin intervenția lui Mehmet Ali Pașa, primi iertarea sultanului, atât pentru el, cât și pentru Barber și superiorul acestuia, Abdulah Pașa, iertare care, În treacăt fie spus, le-a fost acordată În schimbul unei impresionante sume de galbeni. La Londra, misionarul dr. J. Wolff 75 Îmi mărturisi recent că Abdulah Pașa și emirul Beshir Își aveau domiciliul În Constantinopol; de atunci Însă, am citit În ziare vestea morții celui din urmă și a convertirii unuia dintre fii săi la mahomedanism. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Wolff, un cunoscut al lui Honigberger (vezi infra), era să-și afle sfârșitul În 1831 - și, reîntors din America și Anglia, prizonier de facto de la 1mai până la 3 august 1845, o stare extremă de incertitudine Îl Îndemna pe acest incomparabil misionar să trimită deja, În două rânduri, scrisori de adio. Or, Honigberger trece prin Buhara În 1833, dată la care mai trecuseră numai Kőrösi Csoma (1821, În drumul spre presupusul leagăn al rasei maghiare al fondatorului tibetologiei), În 1825 primii trei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Brain Perfume, 1999, pp. 37 și urm., dar cunoscută și de farmacopeea arabo-indiană (scr. kukurunda) În secolul al XVI-lea, cf.G.J. Meulenbeld, HIML IIB, p. 319 n. 1311. 73. Kei Înseamnă „arsură”, de unde și numele bolii. 74. Joseph Wolff (1792-1862) - misionar anglican cu un curaj puțin obișnuit chiar și În această epocă de călători neînfricați, care a predicat (motiv pentru care a fost arestat) În unele dintre marile orașe ale Islamului. 75. Anticipăm importantele referințe la Wolff printr-un scurt portret
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]