5,723 matches
-
mama e irațională, falsă și lacomă, egocentrică și, în general, imposibilă." Tot în misiune se consideră și doctorul Makovițki, mândru de a fi considerat prieten de ilustrul său pacient. El e un lucid, un raționalist care se detașează de fervorile mistice ale adulatorilor acestuia, fără a-i diminua cu nimic măreția, dimpotrivă, așezând-o între niște coordonate rezonabile și plauzibile: Tot ce spune Lev Nikolaevici a mai fost spus. Pe tărâmul religiei și al eticii adevărul nu se inventează: el se
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
Pe această cale, Pandrea a aderat la spiritul nonviolent al lui Gandhi, ceea ce i-a adus și porecla respectivă. Contradicții? Să le recunoaștem, întrucît "mandarinul" a fost un om cu trăsături și impulsuri iregulare, dificil de armonizat, aristocratic și socialist, mistic și militant politic, internaționalist și localist. Din cauza acestei elasticități, a acestui balans al intelectului între extreme a avut parte nu numai de o nefixare a imaginii sale în epocă, dar și de cumplita prigoană a regimului comunist: Cu onestitate, Nicolae
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
spre a trăi numai cu Dumnezeu. Un caz paradoxal de călugăr iubind viața și lumea din afara chinoviei. Pe de altă parte, Steinhardt era încredințat că Dumnezeu părăsise lumea inexorabil și că singura cale de a-i suplini lipsa era trăirea mistică a prezenței intime a lui Hristos. Aici era ascunsă taina autentică, acea taină care, trăită fiind în intimitate, nu putea avea parte niciodată de publicitate. Restul era trăncăneală teologică sau paradă culturală, vreascuri uscate fără putință de înflorire. Ioan Pintea
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
de studiu în străinătate. De aceea, rîvna lor speculativă nu depășea pragul unei pregătiri pedagogice de nivel mediu, ceea ce înseamnă că nici așteptările noastre nu trebuie să aibe pretenții neîntemeiate. Sub unghi teologic, Eufrosin Poteca este un călugăr fără vocație mistică și un profesor fără străluciri speculative. Originalitatea lui nu e de găsit în cursurile pe care le-a ținut și nici în scrisorile pe care le-a scris cu un prilej sau altul, ci în amintirile pe care, la o
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
l-a făcut cu Diavolul. Nu ar fi vorba de un pact oarecare, ci de un contract semnat de cei doi, scrie efemeride.ro Aceasta este cea mai șocantă ipoteză care a fost vehiculată până în prezent, având în vedere presupunerile mistice care o alcătuiesc. Documentul ar fi fost semnat în noaptea de 30 aprilie 1932 și Hitler în schimbul sufletului său primește putere maximă timp de 13 ani. Contractul a fost supus mai multor teste care au confirmat faptul că este autentic
Explicația incredibilă cu privire la răutatea lui Hitler. Cum a dobândit puterea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63730_a_65055]
-
a cosit pentru mine iarba / și a așezat lucrurile la locul lor" (mă odihnesc). În opoziție cu golul care e stagnare, materia e o mișcare cu reciclabile efecte. Dar acest materialism poetizat posedă și o aripă ideală. Nu de ordin mistic ori speculativ, ci generată de o nostalgie a palpabilului, a concretului vitalizat suplimentar prin metaforă. Seismograf al experiențelor cotidiene, al datelor brute ale acestora, discursul aspiră la imagine ca la o absoluțiune. Ne-am putea gîndi la privirea în oglindă
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita personală a lui Isus. Într-un moment de transport mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă ca stihiile să i se supună și cerurile să se deschidă deasupra capului său. Lungin surprinde cel mai bine momentele acestor fervori
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă ca stihiile să i se supună și cerurile să se deschidă deasupra capului său. Lungin surprinde cel mai bine momentele acestor fervori atinse mistic de aripa delirului, figura Țarului ca și a acestei slugi au ceva dostoievskian, în ele strălucește inspirația sumbră a demonilor fățărniciei, ai țicnelii și ai furiei. Filmul lui Lungin strălucește prin această imagine alcalină a posedaților, a demonilor Rusiei vechi
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
poezia sau romanul, cu atât universul de inspirație este mai elevat. Dacă Tolstoi a devenit religios la bătrânețe și nu a mai scris nici o capodoperă, exemplele contrare sunt numeroase: Dostoievski (Demonii - Spovedania lui Stavroghin și La Tihon) , Paul Claudel (pact mistic), François Mauriac, Georges Bernanos (catolic intransigent), Hermann Hesse etc. Thomas Mann a scris la 70 de ani trilogia Iosif și frații săi inspirată din Biblie. Nu cumva este o capodoperă? N.M.: Când ați început să scrieți literatură, ați avut un
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
revine în actualitate după mai bine de șapte decenii de ocultare și ne îndeamnă să îl reevaluăm pe acest personaj furtunos al României dintre 1900 și 1936. Să îl reevaluăm nu pe ideolog -care, cu țărănismul său narodnicist și cu mistica rusă a dreptății sociale universale, e azi complet desuet -, ci întâi de toate pe scriitor. Căci C. Stere, în În preajma revoluției, este foarte aproape de a reuși un mare, un uriaș roman: cel puțin primele cinci volume (Prolog. Smaragda Theodorovna, Copilăria
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
din amorf, Doina Lie este singurul nostru sculptor gotic, cel puțin printr-o secvență bine definită a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
face sculptură în sensul tehnic al cuvîntului și înlăuntrul tuturor rigorilor profesionale, ci regîndește sculptura, îi rezumă istoria și îi deconspiră mecanismele. Vîrsta magico-arhaică, statuarul clasic, experiențele bizantine și gotice, impresionismul și purismul, materia și spiritul, carnea trecătoare și frisonul mistic, toate sînt rezumate spre a demonstra, finalmente, că sculptura nu este doar desfășurare în spațiu, doar discurs de volume și de suprafețe, doar abilitatea de a surprinde identități, fizionomii, gesturi și psihologii, ci un mod de a înțelege și de
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
legătură cu viața lor reală. Narațiunea curge înșelător de simplu, propozițiile sunt scurte și limpezi, dar la sfârșitul lecturii nu suntem siguri dacă alegoria despre tatăl care, după moartea fiicei lui, mănâncă o inimă de om vie, descrie o experiență mistică - tatăl își dăruiește inima în schimbul resuscitării fiicei lui - sau doar halucinația lui în timpul anesteziei, după o criză cardiacă (Tatăl). ai nici nu știm ce reprezintă chibriturile pe care este pusă să le aprindă pe rând fata rătăcită într-o noapte
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
din încrengătura de rasă a lui Horațiu. Nu munca îl face pe poet, ci inspirația. A asuda făcînd exerciții prozodice e pierdere de vreme, poetul fiind un receptacul căruia inspirația îi vine de sus și îl încarcă cu un timbru mistic, și din acest motiv e de prisos a te căzni cioplind versuri inerte. Iar semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
Ilie Constantin se înscrie în aceeași matcă de scriitori de esență muzicală: o cadență stranie i se impune în urechi, tactul ei imprimîndu-se apoi asupra cuvintelor. Viziunea, să recunoaștem, are înălțimea vederilor de aristocrat, căci ea cere drept fundal premisa mistică a definirii poeziei. Poetul e un mistic al cărui timbru liric provine dintr-o vibrație cronică cu deschidere în sus. „În sus" însemnînd: transcendentul. Atîta doar că e vorba de un mistic al cărui avînt religios s-a oprit la
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
a creat, dar un fanatic care și-a pierdut conștiința apartenenței la rangul existențial cuvenit coribanților. Definiția poeziei dată de abatele Bremont, consacrată la noi de prelegerile de estetică ale lui Călinescu („poezia e treapta premergătoare rugăciunii") surprinde tocmai miezul mistic al trării poetice. În loc să se roage, poetul bîiguie sunete cadențate, sensul lor fiind ininteligibil și totuși transmițînd ceva: o emoție pe care cititorul o percepe sub forma unui fenomen intelectual, adică o mișcare pe care imaginația cititorului o articulează după
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
aș fi întîlnit, nu aș fi priceput gradul de distorsiune istorică sub care stă azi Europa. Adept al entelehiilor organice, greco-catolicul se simte printre ai săi în biserica ortodoxă, ritualul romano-catolic părîndu-i-se de un formalism igienic și steril, fără virtuți mistice. Iubitor al lui Wagner, și-ar dori ca după moarte, în cele trei zile cuvenite priveghiului, în camera mortuară să răsune acordurile Inelului Nibelungilor, la fel cum, cu riscul de a părea eretic, mărturisește că dacă s-ar ivi o
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
fantasme de care scriitorul însuși se rușinează după ce le așterne pe hârtie și le expediază din Dublinul, unde trăia încă, la Trieste, unde se afla Nora și unde se va stabili și el mai apoi. Nu lipsesc momentele de euforie mistică, destul de neobișnuite în scrisul atât de calculat al lui Joyce. Nu se cunosc eventualele epistole de răspuns ale Norei. Viață de lingvist Cu ocazia publicării culegerii Ultimelor lecții de la Collège de France ale marelui lingvist francez Emile Benveniste (1902- 1976
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
care confiscă libertatea unui om, ci societatea însăși, în conformismele ei implacabile. Considerînd că adevărata libertate este înlăuntrul fiecăruia dintre noi, încearcă să găsească pacea interioară pe care o căuta întorcînd spatele vieții publice, cuprins fiind și de o fervoare mistică (de altfel, face o traducere din limba rusă a Sfîntului Ignatie Briancianinov, Cuvînt despre moarte. Ediția, publicată mai întîi la Editura „Pelerinul Român”, Oradea, 1993, și reeditată la Editura „Ileana”, în 1997, este însoțită de o scurtă prefață și de
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
versanții „realismului anecdotic și critic”; dar ceea ce păstrez eu în memorie de fiecare dată, după o lectură din poezia lui Constantin Abăluță, este mai degrabă substratul oriental, acest plan „D” al scrierilor sale. Dacă aș nota, ca într-o algebră mistică, cu „A” planul vieții prezente, cu „B”... „viețile trecute”, cu „C” imaginile-mituri, ar urma platforma acestor linii orientale care duc spre cunoaștere de sine. Iar volumul recent apărut e întors cu totul, chiar prea mult, spre lăuntrul explorat melancolic, năpădit
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
indicibilă a impresiilor condamnate să moară într-o intimitate fără expresie, de aceea, orice comentariu făcut în marginea lor are darul de a le altera. Despre Athos se tace, nu se scrie. Sau dacă totuși scrii, o faci cu împuternicire mistică, cu acea prerogativă pe care ți-o ei iei singur atunci cînd simți că ceva ți-a adus atingere pe dinlăuntru. În schimb, calea cea mai lesne de măsluire a spiritului athonit e să simulezi revelații inspirate de numenul aflat
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
să-l vezi lăudîndu-se, sub perdeaua smereniei jucate, cu adîncimea revelațiilor de care s-a înfiorat sub incidența logosului divin. Mai mult, ți-ar trebui o imaginație fără frîu să ți-l închipui pe Dan C. Mihăilescu prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de acolo transfigurat, jurînd a fi întrezărit printre pietre pocrovul Maicii Domnului și, într-o clipă de abandon, de a fi simțit adierea pulpanei cristice, autorul
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
propria persoană, înseamnă totala investire de sine a propriilor trăiri exaltante, dramatice, metamorfotice, ce nu exclude explorarea propriei interiorități, autoscopia de tip psihanalitic (prin meditație tip Zen sau Yoga), amestecul de miresme profane cu cele sacre (a se vedea oratoriul mistic Celui care vine, pe urmele marelui poet creștin Mario Luzi, al poetei și eseistei Donatella Bisutti), frumusețea și spiritualitatea fără frontiere temporale sau confesionale ca exercițiu pur de supraviețuire. Arta poetică a mileniului trei, deocamdată in statu nascendi, cuprinde, chiar dacă
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
cumva tocmai poeții vizionari, teologii subtili, misticii de odinioară și nebunii dintotdeauna au tatonat și tatonează toți, în felul lor, anumite daruri umane încă insuficient dezvoltate, abia bănuite de unii și de alții, dar delăsate? Și nu cumva experiențele religioasă, mistică, poetică sau a nebuniei au în comun tocmai sîmburele și mugurele unei „alte” gîndiri, ale unei „alte” intelecții, mai ample și mai vertiginoase? O gîndire „altfel”, aflată în legătură simultană cu toate nivelurile făpturii umane - actualmente înțelese și practicate de
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]