1,049 matches
-
și dăruirea legionarului, le-au considerat râvnire de măriri fiindcă ei, handicapați mintal și spiritual, sunt niște răgălii de ars în foc, sunt cioburi ridicole din adevăratul om. Ei au mers până la nebunia de a afirma că jertfele legionare sunt misticism și naționalism infantil. Da! Jertfa supremă a eroilor legionari Ion Moța și Vasile Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să iubesc viața atât de mult încît nu-i pot înțelege pe cei care zic că nu le pasă de moarte. La mama am respectat capacitatea de a nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe unde a umblat. Cutia e de lemn parfumat și i-a fost dată de poet acum doi ani, împreună cu o șuviță din părul lui... (Ce cabotin dezgustător, gândeam eu ars de gelozie, de furie, de neputință. Cs corupător, ce misticism carnal, ce amestec hidos de devoție și fraudă. Cum am putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel dintâi care îi atinge trupul?) Totuși, niciodată n-a sărutat-o, nici n-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de simboluri antipartinice. "Dirijorul titlu de poezie? Adică cum (cacofoniile nu-l speriau pe Turcitu) dirijor? Nu cumva e o aluzie la... (și arăta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie să ajutăm autorii să..." "Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spate". În anul de rație '60, ajuns între timp redactor șef la "Viața Românească" (alt supliciu), putea să-i reintroducă în literatură pe Vinea, pe Negoițescu, pe Philippide... De la omoruri la onoruri. De Blaga n-avea chef. Blaga rămăsese la "misticism/ panteism". Și cine crezi că făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
celor care se recunosc discipoli ai lor etc. s? sesiz?m mai lesne fluctua?ia importan?ei unei �orient?ri�, a unui �curent�, sau unei �?coli� (Sorokin a determinat �n acest fel fluctua?ia �n timp a empirismului, ra?ionalismului, misticismului, criticismului, scepticismului, fideismului). Am putea determina mai adecvat �n acest fel: Ar fi important s? cunoa?tem, de asemenea, institu?iile, organiza?iile sociologilor, �climatul� �n care s-a f?cut sociologie �n diferite epoci, rela?iile sociologiei cu politicul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pu?în �n scrierile sale. Totodat?, el supune sociologia noii religii pe care pretinde s? o instaureze, cu toat? condamnarea din partea primilor s?i adep?i, precum Littr�, care nu accept? nicicum că pozitivismul s? dea �n religiozitate, chiar �n misticism ?i, mai mult, s? fie pus �n serviciul unei politici autoritare ?i reac?ionare. O asemenea alunecare este �ns? evident? �n Catehismul pozitivist (1852), �n care Comte dezvolt? ideea c? omul ar fi incapabil s? accead? la cunoa?terea suprem
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
clar?, c? dou? g�ndiri au dominat secolul al�XIX-lea �n ?tiin?ele sociale: cea a lui Auguste Comte ?i aceea a lui Herbert Spencer. �ntre ele n-a fost o adev?raț? confruntare, din cauza alunec?rîi primeia �n misticism ?i religiozitate, fapt care i-a eclipsat, pentru un timp, importan?a epistemologic?. Pozitivismul r?m�ne �ns? viu �n versiunea spencerian? care cunoa?te dezvolt?rile cele mai importante. De altfel, Spencer a fost adesea prezentat că unul dintre
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
astfel o patrie rece, insulară. Lovinescu îndrăznește chiar să critice pozițiile politice ale poetului Mihai Eminescu, celebrat ca întruchipare a geniului național, și să respingă atitudinile sale naționaliste și xenofobe. El separă admirabila operă poetică de angajamentele ideologice și politice: "Misticismul țărănesc maschează în realitate ura noilor clase în formare. O asemenea exaltare necondiționată poate fi un element generator de inspirație poetică. Politic, tradiționalismul integral reprezintă, adesea, după popoarele deposedate de adevărata tradiție națională, un principiu de negare. Ajutat de un
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
proprietari, nici clasă exploatatoare. Dar aceasta nu înseamnă că acești comuniști n-ar mai avea nici o obligație în societate? [...] Comunistul trebuie să fie un combatant de avangardă contra trecutului, contra rămășițelor mentalității burgheze din conștiința oamenilor, contra tuturor formelor de misticism și contra influențelor străine. El trebuie să fie un luptător pentru socialism, să se preocupe de rezolvarea problemelor clasei muncitoare, să lupte pentru afirmarea ei ca forță conducătoare a societății, pentru transpunerea în viață a echității sociale. Într-adevăr, comunistul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să scrie într-o bună zi, mai în glumă, mai în serios, că a devenit un "sfînt evreu". Freud recunoaște în această apartenență un dat al propriei biografii. E un destin. Trebuie să ți-l asumi fără nici un fel de misticism. Și oricine ar încerca să rupă miile de legături invizibile, nu ar face decît să îi devină și mai mult tributar. În prefața la ediția în ebraică a scrierii Totem și Tabu, Freud scria: " Iar dacă cineva l-ar întreba
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în definirea și stabilirea criteriilor creativității, deși de el se ocupă asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică, o iluzie falsă a desfășurării acesteia sub semnul comercializării; a fost considerată un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregului domeniu al psihologiei. I 1.2. Teorii ale creativității
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica Creștină (Ortodoxia si Catolicismul) îi opune rigoarea, disciplina si ordinea. Deosebirea dintre Ortodoxia românească si pravoslavnicia rusească bazată pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei politice, printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare) și-o arogau. Experiența Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
2003, pp. 121-152. 10 Ibidem. 11 Ibidem, p. 227. 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 228. 14 Ibidem, p. 229. 15 Ibidem, p. 230. 1 Simion Mehedinți, Creștinismul românesc, București, Anastasia, 1995, p. 170. 2 Ibidem, p. 173. 3 Ibidem: Spre deosebire de misticismul slav și de înclinările metafizice ale grecilor, amatori de subtilități dogmatice, creștinismul românesc e mai mult intuitiv, ceea ce se potrivește de altfel și cu temperamentul liric (relevat și de unii străini ca Romier, Keyserling, Bartok și alții). Respectă apoi și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asistat întristat la funeraliile (361), nu știm cu ce opinie din partea celor prezenți; b) sacrifica în secret zeiței Beluna și imediat după aceea vorbind trupelor sale din Orient, se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cufundă în propria-i realitate sufletească, bogată, vădind resurse inepuizabile. Imaginile poetice sunt atât de delicate, de feminin construite, atât de abstracte uneori, încât își pierd aproape funcția plastică, sugerând o atmosferă tulbure, imprecisă. Pe alocuri, se întrevăd amprente ale misticismului blagian. Întâlnirea cu natura devine o permanentă bucurie, în care se topesc marile-i neliniști. Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
mine". (Va veni o vreme) Aceleași toposuri și motive, dublate de o veșnică reîntoarcere către sine, care poate fi propriul trecut, se conturează și în A treia taină, 1969, cel de-al treilea volum al autoarei, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum imperfect încearcă titlul să cuprindă întregul conținut abscons al poeziei. "Poezia pare să fie pentru, Ana Blandiana, taină, în sensul de ritual sacru, adică împărtășanie, comuniune. Superioară înțelegerii comune, ea va permite stăpânirea și descrierea unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a deveni copil o "poezie a regăsirii", gândind cu simțurile: "Mai exact, ocolește conceptul, transmițând nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin idee frenezia simțurilor"183. Această reîntoarcere către sine se conturează în volumele Anei Blandiana, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum încearcă să cuprindă și întreagul conținut abscons al poeziei Ilenei Mălăncioiu: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în domeniul politic cruciadele, adică expansiunea occidentului spre orient, iar, pe de altă parte, în domeniul social, forma specifică a feudalității, de origine germanică sau nu, în orice caz expresie a individualismului social, după cum stilul ogival este o expresie a misticismului". 15Ibidem. 16Vezi Iulian Boldea, Canonul literar. Limite și ierarhii, disponibil online la: http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/58 viata-romaneasca-3-4-2009/34 ancheta/282 canonul-literar-limite-si-ierarhii.html/accesat iunie 2010. 17Cornel Ungureanu, Geografie literară, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002, p. 57. 18Mircea Cărtărescu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cărora să-mi exercit simțul critic. Nu poți să-ți critici țara, zguduindu-ți astfel fundamentule, decât în contextul unor aspirații de civilizație. * Miracolul acestui neam îl constituie supraviețuirea ca popor în condițiile unei vizibile neînchegări comunitare. Din perspectiva unui misticism al românității cred că e ceva particular în această limbă dacă ne-a făcut posibilă persistența. * Marea problemă a umanității e că permite tuturor degradaților să aibă copii, ca și cum competențele educaționale ar ține de drepturile omului (un alt caz de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
față de ceilalți, față de viață, față de prietenie, față de iubire. Imaginea de sine se va schimba. Individul se va considera ca fiind o victimă. El Îi va suspecta pe ceilalți de rele intenții, refugiindu-se În izolare, singurătate, alcool droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lăsat o impresie profundă prin faptul că a introdus-o în înțelepciunea budistă și a adevăratului sens al disperării. Acești autori se potriveau cu un filosof pesimist. În timpul acestor ani de formare (1915-1925), când a locuit cu Michel la Paris, misticismul a devenit și el important pentru ea. Era vorba mai degrabă de un tip de religie intelectuală și estetică decât de una legată de mersul la biserică. A ajuns la ea prin catolicismul moștenit: dar întotdeauna o impresionase mai degrabă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe care le numea în întregime fiziologice (cauzate de tulburări fizice) și sexuale (în sens freudian). Era interesată de modul în care visele prevestesc destine, ca în tradițiile antice de interpretare a viselor. Colecția era formată din magie erotică și misticism, o tradiție veche de exuberanță feministă din timpul Teresei de Avila și al Doamnei Guyon, magiciana franceză din secolul al XVII-lea care era obsedată de propriile vise. Deși nu i-a apărut nici o lucrare majoră în acești ani, această
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fi împărtășit aceeași părere. S-a bazat pe aceste mentalități ale epocii când și-a construit protagoniștii istorici: Hadrian, Zenon și confreria lor masculină. Pictorii unei epoci au transmis cel mai bine acest spirit. Combinația lui Dürer între clasicism și misticism s-a sprijinit pe proporție și perspectivă; tablourile lui au continuat să uluiască imaginația ei artistică, iar ea revedea acum în detaliu universul lui din Renașterea târzie. Păstrase pe biroul de scris fotografii ale lui Dürer reprezentând Melancholia (1514) și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ale dimineții, lucrând în cursul nopții, Marguerite trebuie să fi simțit în numeroase ocazii că fusese cu Zenon în mai multe feluri. Cărțile au fost unificate prin mai mult decât conținutul lor filosofic: ambii protagoniști erau obsedați de ocultism și misticism, ambii au fost tentați să se sinucidă. Într-un sens semnificativ, Yourcenar s-a eliberat până la urmă de ambele personaje în 1968, după patru decenii de schițări și revizuiri. În mințile cititorilor săi, mai mult decât cei doi protagoniști ai
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]