1,977 matches
-
plecaseră. Și care mor, la fel cum au trăit, discret și elegant, așa cum reușesc să moară numai adevăratele doamne. Bianca Marcovici este și o foarte bună observatoare a vieții din jurul ei. Vede cum o femeie de o frumusețe exotică își mistuie viața inutil pentru un bărbat a cărui singură calitate este doar un narcisism pronunțat iar în contextul unei societăți foarte austere în privința moralei acest lucru nu poate fi decât păgubos. Și ce să facem!? Păi, vom face ca tânăra din
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
Poezie > Familie > OARE PLOAIA VREA SĂ SPELE? Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Oare ploaia vrea să spele Și din sufletu-mi durerea, Ce o simt în doruri grele, Că îmi mistuie puterea? Cum poți condamna-neștire, Dragostea ce ai aprins! Crezi tu oare în iubire, Că este un foc nestins? Eu nu pot să uit vreodată, Când tu mi-ai dat primul sărut Și te-ai hotărât pe dată, La tine-n
OARE PLOAIA VREA SĂ SPELE? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376806_a_378135]
-
you’ve made uș dance! CĂLĂTORIE Și în frunze există țărâna... Uită-te-n jur: Toată întinderea este năuca. Nimeni nu umblă prea teafăr Prin lume; Toți căutăm leacuri Pentru vreo rană: Pe tine te doare plecarea, Pe ea o mistuie îndoială... Numai eu port răni Pe deasupra. Nu e de-ajuns că sunt rană eului meu? Ca un mânz rătăcit într-o seară Sufletul tău vine hoțește Până-n colibă tăcerilor mele Să mă tămăduiască... Vrea să îi dau dezlegare Pentru vreo
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
să aibă vis și libertate, să poată vulturii să zboare pe drum deschis peste hotare, să nu mai lase-n urma lor puii plângând , murind de dor Și-n lume poate nu mai fie români plecați într-o sclavie și mistuiți de-un aprig dor să fie robi și-n țara lor. Copile, vei putea ierta ce am făcut din țara ta? Am îndurat poate prea mult și am făcut din asta-un cult. Nu vreau să îți aduci aminte de-
COPILE, NU ŢI-AM DAT O ŢARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375139_a_376468]
-
a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist! Era o făptură cu înger în ea, o artistă cu tristețea în spiritul ei, cu vițele nemiloasei boli mușcând din ea ca o gură nesătulă! Se născuse pe
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
într-un cotlon întunecat și răcoros. Seara se trezi mai devreme ca de obicei și hotărî să distrugă palatul, apoi să pornească în căutarea nepoțelului. Astfel că în noaptea următoare, undeva în creierii munților, se înălță un foc uriaș care mistui cu flăcările nemiloase frumusețe de palat. În câteva ore, din măreața construcție rămaseră doar zidurile afumate, gata să se prăbușească. Contele șterse în felul acesta orice amintire despre acel trecut când cu neamul său de dincolo de moarte ridicase aici, pe
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
și un turnuleț în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înștiința locuitorii cetății despre existența unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piața centrală. În anii 1775 și 1798 clădirea a fost mistuită de două incendii devastatoare. Recuperarea și refolosirea, imperative ale primăriei secolului al XIX-lea După ultimul incendiu care a distrus Casa consiliului, municipalitatea a hotărât ridicarea unei clădiri noi, mult mai încăpătoare. Din lipsă de spațiu, a fost concesionat terenul
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
fără convingere în ce spunea de fapt. Elena își dădu seama din modul ezitant al prietenei sale, că încă nu a fost lovită de acea iubire care să te sfâșie ca o ghiară înfiptă în străfundurile sufletului tău, să te mistuie ca un cărbune de jar pus peste o rană sângerândă. Iubirea Adrianei era una domoală, mai mult platonică decât cea care a lovit-o pe ea acum cinci ani, de s-a hotărât atât de repede să-și părăsească familia
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OGLINDA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt o oglindă pentru tăcerea vreascurilor. Au ars mistuite de focul rătăcit în carnea văzduhului, în hohotul prafului. Au urlat peste vântul schimbării cu trupul sfâșiat de rana destrămărilor. Acum, spre surprinderea frunzelor, cântă în ritmul îndrăgostirii de rod. Sunt cânt. Spre surprinderea zborului, mi-au crescut aripi în
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
ei. Țara e „pământescul rai” populat de iubire, tandrețe, dorințe, fericire, cu totul altceva decât imprecațiile din unele poezii: „De admirat trăirea în iubire / Prin sufletele care-o definesc / Odă de slavă întru fericire / Chemării din destinul omenesc // Dorințele se mistuie-mpreună / Eșarfele de raze de pe plai / Vor împleti trăirilor cunună / Să preamărească pământescul rai // Sublima dăruire cu tandrețe / Reverberează-n clipocit de râu / Luceferii dau stelelor binețe / Când sunt culese spicele de grâu // De amirat iubirea fără stavili / Pe un
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
Bârfa este fiica invidiei pe care o alimentează cu ură”; „Avarul lasă în urma sa doar lucruri fără însemnătate. Așa cum a fost și viața lui”; „Lăcomia este un egoism care nu cunoaște sațietate”; „Invidia ia foc în ochii noștri și se mistuie în interior. Rațiunea o aprinde și simțurile o întrețin”; „Trufașul și-ar dori un monument. În cuvinte e prea puțin să-l înalți”; „Până nu e demonstrată, minciuna e declarată adevăr cu porți deschise”; „Cine se împrietenește cu alcoolul cade
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TORȚĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului TORȚĂ Precum o torță te-ai aprins întruna, Te-a mistuit doar dorul de copii, Ai ars de grija pentru ai tăi fii, Cum ziua soarele și-n noapte luna. Te însoțești cu clipele târzii Și-ți mai rămâne ultima, doar una, Când firu-i rupt și amuțește struna, Dar tot te
TORŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371703_a_373032]
-
spre chipuri suferinde, am îngenuncheat pentru un tratament iar brațele lor ne-au ridicat printr-o îmbrățișare. Purtăm în suflete icoane și cuvinte, priviri și lacrimi, lumini și umbre, iar în urma noastră „deșertul tătarilor” se înseninează, ceea ce părea a se mistui în nisip renaște din piatră. Furtuna trimite vântul transformat în adierea ce aduce cu ea o energie mistică, o mare de liniște îmbietoare, mugurii noilor descoperi, calmul de a întinde o mână, siguranța de a rosti cuvinte și pacea de
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
umbra mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbra ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce arde Și mistuie-n jăratec basme de-odinioară. Te-aștept, cum mai așteaptă secunda care cade Pe franjurii luminii, cernute-n primăvară... Mai pot s-aștept, la brațul tău, îngăduita clipă Ce picură pe trupuri cu simfonii nocturne. Când geana unei zile clipește
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
șoptesc... „este doar o amintire dintre atâtea amintiri, nu mai visa, a fost cândva”! Mă eliberez din captivitate, revin la realitate și vreau să fac pace cu nestăvilite-mi dorințe, nu vreau să devin sclava unei vechi iubiri, să mă mistui și să mă distrug, tot dorind mai mult, mai mult. Timpul nu-l mai simt, nu-l mai știu, și chiar n-am habar, de-mi este prieten sau mi-este dușman, dar senzația de eliberare este plăcută, minunată, pentru că
DOAR O AMINTIRE... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379200_a_380529]
-
lui, în care se oglindea nemărginita-i dragoste. Se doreau, iar dorința lor era așa de puternică încât ar fi plecat, voiau să rămână singuri, să facă dragoste, să uite de tot și să se lase purtați de val. Îi mistuia un foc necontenit, petreceau prea puțin timp împreună, așa că, fiecare moment era foarte prețios pentru ei. Răbdarea le era pusă la grea încercare, dar erau realiști, se iubeau și asta conta cel mai mult. Ce trebuie să se întâmple, se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
simțești durerea ce-mi apasă Precum jungherul cel mai ascuțit De-atâta ori în piept, pe când a plânge Încep să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața
SCHIMB DE INIMI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379290_a_380619]
-
știut să cred, dar credință vie este gândul meu care alunecă spre pustietate și oază luminoasă, în joc continuu cu viața.” Cântecul lebedei ). Scriere de introspecție, alunecând, deseori, în abisul întrebărilor existențiale, duce la o ardere a sufletului care se mistuie între fericire și disperare. Dar timpul s-a scurs la fel, fără înoarcere... mereu. E un cerc, o roată care se-nvârte și se mișcă mereu, deși sunt piedici, deși strigă mulți că nu e drept... Va fi mereu ce
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
nu a venit. Luată cu problemele familiei, Veronica nu reușea să îi scrie săptămânal însă atunci când îi scria își cerea iertare și aștepta cu sufletul la gura să apară numărul în "Convorbiri Literare", poate Eminescu publică o nouă poezie. 1878 Mistuită de dorul poetului, Veronica îi scria săptămânal, aștepta răspunsurile lui cu speranță. 1878-03-01 Veronica este fericită. În paginile "Convorbiri Literare" regăsește patru poezii scrise de Mihai Eminescu: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate (în care rememora clipele nostalgice din Iași) și
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
sufletesc. Zisă muzică ușoară, nu e ușoară nicicum. E o muzică inteligentă și cu suficiente elemente care îi conferă prestigiul de marcă. Valoarea pieselor compuse de George Natsis poartă în sine calitatea de a individualiza un stil. Ascultătorul care nu mistuie globalizat zgomotul ci examinează cu urechea urechii educate universul sonor muzical din fiecare microundă, înțelege în muzica lui George Natsis infinitatea și vecia muzicii. Încât, fiecare poate lua fărâma de melodie soră cu fărâma de viață, cu fărâma de iubire
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
vreme de pace și adăpost atunci când țara era invadată. Așa cum se prezintă astăzi, castelul este opera fiului său, Cristian al IV-lea, care este socotit pe bună dreptate regele-arhitect, datorită căruia se mai pot vedea și alte edificii în Danemarca. Mistuit de incendii, mare parte din el, acum 130 de ani, a fost reconstruit în forma lui veche și transformat apoi în muzeu de istorie și artă națională, cu contribuția materială a lui J.C.Jacobsen, întemeietorul și proprietarul fabricilor de bere
MICA SIRENĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362158_a_363487]
-
în toată vremea vieții”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinții erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăției veșnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
și atât de greu mi-era! Plângea tăcut sufletul meu rănit, voiam să strig, să alerg în urma ta- nimic în lume nu m-ar fi oprit! În mine adânc se răsuceau dureri și se frângeau speranțele din gânduri, tăcerile se mistuiau în întrebări fără răspuns și fără înțelesuri. În ochi zăcea sfârșită tristețea adunată și îmi murea un vis, iar anotimpuri s-au dus și nu s-au mai întors vreodată, iar viorile iubirii au amuțit în ceruri. Când ai plecat
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții sub pleoape flăcările-nchise, Să nu ne mistuiască pe-amândoi. Iar când, în fine, mi te dărui toată Și când, flămând de pofte, te primesc, Eu știu prea bine: tu ești vinovată Că nu mai pot pe alta să iubesc. Referință Bibliografică: CÂND... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]
-
de bufon și să invoc Bucuria de-a trăi: Strânge-mă, Viață, la piept, până îmi iese destinul pe gură și sărută-mi fruntea cu verdele crud al primăverii! La ceasul când pe obrazul țării alunecau, una... după... alta, lacrimi mistuite în văpaia indolenței, eu nu puteam decât să-mi accelerez pulsul până se transforma în bătăi de aripi și uneori mai departe, până când bătăile de aripi se îngemănau taciturn și nocturn, undeva, într-un nor, cu zborul îngerului meu păzitor
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]