5,217 matches
-
prieten toată viața. Când a părăsit Franța și s-a îndreptat spre continentul american, Sonia și Alexandru Bunescu, pe lângă faptul că i-au plătit biletul cu care s-a îmbarcat pe puntea vaporului „Queen Mary”, i-au înmânat lui nea Mitică și o scrisoare de recomandare către Milică Marinescu, un proeminent om de afaceri român din acele vremuri, care era și cel care administra finanțele cunoscutului industriaș român, Nicolae Malaxa. „Am fost un norocos, dar și tupeul a contat!” Era un
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
sub alte ceruri și în alte destine, Calea Pribegiei, sau a exodului ce amintește halucinant de ale evreilor de demult... consider că îi sunt Ion Lăncrănjan (Suferințele urmașilor), un scriitor român și un roman de neuitat. Personaje ca SINU sau MITICĂ ale lui Octavian Curpaș, sunt leit TIPOLOGICE cu ale lui Lăncrănjan, sau amintesc de Nicolae Breban (Animale bolnave), dar și siajul stilistic socio- psihologist, al marelui prozator Augustin Buzura (cu ultimele sale romane sub cenzura sintezist- comunistă, Fețele tăcerii, Absenții
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
Amintiri frumoase, dar mai ales valoroase, atât sub aspect informativ, cât și prin profunzimea detaliilor. Este uimitor drumul străbătut timp de 63 de ani de octogenarul stabilit astăzi la Phoenix Arizona. Din mărginimea Sibiului până în capitala Arizonei, aventura lui nea Mitica trece prin supliciile lagărului iugoslav, prin munții Italiei, spre libertate. Orașul luminilor - fastuoasa capitală a Franței - este pentru Mitică Sinu o țintă intermediară, un răgaz înainte de aventura peste Atlantic. Anii petrecuți în Canada, la Montreal, întoarcerea la Paris și în
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
bani, l-au dus în America și nu a mai auzit nimeni de el. Posibil, spune nea Mitică, să-l fi folosit în cadrul serviciilor secrete pentru a deschide seifuri cu diverse documente. „Așa s-au petrecut lucrurile - își încheie Nea Mitică istorisirea -. Greu sau ușor, până la urmă, fiecare și-a făcut un rost în țara de adopție. Au mai fost și altele, pe care o să le afli la momentul potrivit. Sacul meu cu amintiri e plin”. Știam că odiseea sa nu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356552_a_357881]
-
ale lui), care abordează, realitatea istorică imediată, prin elemente mitologice, unde vânzarea umbrei, a sufletului și pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin filozofie, sacrificiul, demonia, credința în adevăr, psihologia circumstanțială, spațiul de element participativ și
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
și-a făcut timp pentru citit și a citit enorm: Cine poate să doarmă cu un om care se scoală de câteva ori pe noapte, aprinde veioza și citește? - vă aduceți aminte, cu siguranță, spusele doamnei Nicole, soția lui nea Mitică. Prietenul meu le-a confirmat când mi-a mărturisit că niciodată nu a avut somn: „Noaptea era liniște și citeam”...și acum la cei 85 de ani continuă să citească, continuă să se informeze pentru că setea aceasta de cunoaștere nu
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
și-a îngrijit întotdeauna sănătatea, nu l-a tentat alcoolul, nu fumează, nu a fost niciodată un gurmand, a mers foarte mult pe jos, iată secretul longevității și agerimii sale. Visul american, în sfârșit, realizat! Afacerile personale ale lui nea Mitică au prins contur de-abia după ce a ajuns pe pământul american, după o îndelungă perioadă de peregrinări și acumulări substanțiale în materie de viață și conduită, de cunoștințe despre mersul și conducerea unei afaceri și nu în ultimul rând după
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
de timp. Sobelman, văzându-i ambiția și seriozitatea i-a promis că dacă până la Crăciun va reuși să realizeze un anumit profit, îl va ajuta să aibă propriul său hotel. La data scadenței, nu mică a fost surpriza lui nea Mitică văzând că evreul își ține promisiunea și îi dă astfel posibilitatea să devină proprietarul unuia dintre motelurile lui, acordându-i un sprijin neașteptat. „O, da, NOROC!” Într-una din zilele în care l-am lăsat la hotel, după o întâlnire
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
casa unui prieten bun, pe nume Vasile Tudoran. Vasile i-a mulțumit toată viața. Măi, Mitică, dacă atunci nu cumpăram casa aceea de la tine, nu ajungeam să-mi fac niciodată casa pe care o am acum - îi spusese lui nea Mitică, pentru că vânduse la rândul său casa la un preț mult mai mare decât prețul de achiziție. Dumitru Sinu consideră că nimic nu este la voia întâmplării. Oamenii pe care i-a întâlnit și împrejurările în care s-au întâmplat lucruri
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
în cămările răcoroase, ca provizii pentru iarna grea ce urma să vină. Se mai spune în popor că femeile, care nu țineau ziua de Ignat, erau pedepsite de o ființă lacomă și rea, numită Inătoarea, în zona Teleormanului. Această reprezentare mitică a Panteonului românesc susține existența unei femei, care pedepsește gospodinele surprinse la tors, țesut, cusut sau la o altă activitate, care nu intra în procesul de pregătire a sacrificiului porcului, în ziua de 20 decembrie. Hidoasa apariție reprezenta femininul de la
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
divine pentru uciderea unui animal interzis în Scriptură pentru hrănirea trupului, considerat templul lui Dumnezeu, Inătoarea era o femeie carnivoră, lacomă și foarte urâtă. Aceste trăsături se vor întâlni, pe cuprinsul teritoriului locuit de români și la o altă reprezentare mitică românească, numită, de astă dată Marțolea, în regiunea Muscelului sau Joimărița, zeița morții, ce își făcea apariția în prejma rugului de incinerare sau de pârlire a porcului, în noaptea de Joimari. Femeia a reprezentat întotdeauna, în concepțiile multor religii de
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele câmpului, risipindu-le apoi la joacă, pe uliță cu ceilalți copii și transfigurându-ne în părtași și vlăstare nevrednice ale miticului Prometeu, la actul măreț al Creației dumnezeiești! Adevărul e că mi se propusese o alternativă: ori-ori, în fine! ... Considerentele nu mai au vre-o relevanță, acum, când sunt atât de departe de acele locuri de o rară frumusețe “primordială”, că
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
a realității printr-o ”ploaie a stelelor”. Dacă ar fi să căutăm similitudini (fie doar și ideatice), atunci, acestui univers liric special i-am putea gasi corespondent - în literatura universală - cu cel al poetului Nazim Hikmet (eposul liric de factură mitică) sau cu al poetului uruguayan Vicente Huidobro (”seniorul” paravocabulelor), iar în literatura română contemporană, cu cel al eruditului poet mehedințean Titu Dinuț ( discursul argumentativ împletit cu transcendență aspirațiilor eului). - GHEORGHE A. STROIA PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE Până în acest moment, editura
”COAMA CÂNTĂTOARE A ZORILOR” (POEME) DE EMANOIL TOMA (PLOIEŞTI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346063_a_347392]
-
prieteni și erau plini de zel.” De aici povestea continuă alaturi de familii, soții, copii, cu toate aventurile sale și se întoarce acolo de unde plecase, la satul natal, Sebeșul de Sus, pe care îl regăsim neschimbat în amintirile lui nea Mitică și străin totodată în reîntâlnirea după o jumătate de secol. Referință Bibliografică: EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX - o carte rănită de înstrăinare / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
zână cu straie de flori. La nuntă de primăvară, din sărbătoare creștină, cucul cântă prima oară. S-aducă Buna-Vestire. Că li se dezleagă limbă, păsărilor cântătoare. Iar cucul, numele-și strigă prin legenda-i grăitoare. În această sărbătoare, sacru și mitic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, tradiția să revină. Că Gavriil, Arhanghel Mare, a vestit unei Fecioare, a Domnului Întrupare, bine-i de însămânțare. Natura de-i înflorată în ziua de Blagovește, recoltă îmbelșugată pentru toamnă prevestește. Dacă vremea-i
SĂBĂTOAREA BUCURIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368786_a_370115]
-
să-i zicem așa,ar trebui să sesizeze și să rezolve problemele din teritoriu.( Împreună,desigur,cu dragii lui colegi de la catedră.) Ei bine,nu: Dom`Mitică este pe post de sperietoare didactică! FACEȚI AIA ȘI CEALALTĂ CĂ...VINE DOM`MITICĂ! ȘI VĂ IA MAMA DRACULUI! Săru`mâna,dom`Mitică! După...Dumneavoastră! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (42) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 867, Anul III, 16 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan
DEŞERTUL DE CATIFEA (42) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370981_a_372310]
-
ungurii și sașii, dar n-au învățat limba română ca și noi! N-au devenit niciodată atât de români!” - lăsându-l astfel pe Nichita Tomescu fără replică. Nu o dată, în discuțiile purtate cu el, domnul Altaras îi spunea lui nea Mitică ce mult regretă că a trebuit să plece din România: „Tu nu știi, măi Mitică, pentru că erai la Cucuieții din Vale, dar la București se manevrau atâția bani!”. Tomescu, care asista la discuții spunea: „Este clar ceea ce se spune, că
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
plutește spre zări îndepărtate, incerte, cu arome nedefinite și culori ambigue. Pășim parcă în alte sfere, într-un ținut magic, unde fiecare sentiment se transformă în amintire sau fiecare amintire se transformă în sentiment. Parcă ne aflăm pe un tărâm mitic, unde senzațiile par realități, fiecare trăire având conotații arhetipale. E un timp imemorial, un spațiu care se sustrage legilor firești, un univers încărcat de emanații sufletești pure: Am ajuns să văd șoldul depărtării.../ Clinchetul umbrei stă lipit de picioare,/ Mă-nvăluie
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
autentice, în rezonanță cu ambele emisfere de lucru, vechi și nou, departe și aproape, într-o relativitate permanentă a coordonatelor de latitudine și longitudine. Căutăm, astfel, instinctiv, să dezvoltăm teoria inexistenței geografiei, să refacem autoritatea primordială, prin găsirea unor soluții mitice personale la problema, mereu actuală, a emigrării. Pe un teritoriu multicultural prin definiție, soluțiile de proiecție artistică se oferă singure, prin validarea adevărurilor cu care ne învăluim dincolo de aparențe, pretutindeni și oricând, cu zâmbetul pe buze, înaintând prin căldura australiană
DESPRE INEXISTENŢA GEOGRAFIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369857_a_371186]
-
istoricul Lucian Boia reia această temă și încearcă, și în mare parte reușește, să treacă prin toate fazele mitului eminescian atât din biografia poetului, considerată ca o fază pre-mitică, până la cariera poetului și influența operei sale în posteritate, adică etapa mitică și post-mitică. Dar nu se oprește aici, el face și previziuni cu privire la mitul eminescian, arătând că acest mit se „destructurează” sub ochii noștri. Carte începe cu o constatare a lui Maiorescu, care îl așază pe poet imediat după Alecsandri, dar
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
Eminescu: „Organele-s sfărâmate și maestrul e nebun!” Acum mitul Eminescu își lărgește aria. Poezia ultimilor ani, limpede și armonioasă, scuturată de „surplusul” obscurităților din prima fază, inteliogibilitatea ei și muzicalitatea au fost factori decisivi pentru consolidarea unei noi etape mitice. Poemul „Luceafărul” sau poezia „La steaua” ne stau mărturie. De asemenea poeziile din „epoca veroniană” se deschide către un public larg, un fel de romanță eminesciană, cum o numește Iulian Costache care prinde la public. „Negocierea gradului maxim de accesibilitate
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
Acum Eminescu trece în fața lui Alecsandri, punându-l în umbră pe poetul care fusese adulat în epocă. În capitolul al treilea „Admiratori, critici, contestatari” autorul arată că după moartea lui Eminescu se consolidează mitul geniului, trecându-se la faza post mitică. Acum se înmulțesc edițiile: ediția Maiorescu, în 1883, multiplicată ani la rând, apoi ediția Morțun, edițiile Xenopol, edițiile din „Biblioteca pentru toți” Apar monografii consacrate poetului de către Nicolae Petrașcu ( Mihai Eminescu-Studiu Critic.). Mihai Eminescu pătrunde în manualele școlare de gimnaziu
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
pentru concret, fac ca etapele acestei poezii să aibă convergență spre un punct comun: înțelegerea și definirea “Fabricii de filozofi “, a genezei vinovăției statului, pândită de angoase, dar și protejată de tandra și lucida natură, a ființei însetată de lumea mitică, “Odă lui Zeus “, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului,”În România, astăzi. “ În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul și cotidianul ca forme ale percepției interne și externe par cheile misterioase care deschid porțile grele
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
spre un punct comun: înțelegerea și definirea “Fabricii de filozofi “, a genezei vinovăției statului, pândită de angoase, dar și protejată de tandra și lucida natură, a ființei însetată de lumea mitică, “Odă lui Zeus “, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului,”În România, astăzi. “ În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul și cotidianul ca forme ale percepției interne și externe par cheile misterioase care deschid porțile grele și argintate ale visului. Poetul devine taumaturgul în sarcina căruia
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
tuturor ipostazelor feminine din creația brâncușiană, semnificând „apogeul celorlalte capodopere”, toate exprimând „pricepere, chibzuință, prudență, purtare de om așezat”, acestea constituindu-se în „virtuți atribuite pământului” („Cumințenia ...”- o sinteză) și, în același timp, o chintesență pură „a surselor arhetipale (folclorice, mitice, legende și primitivism), unde arta africană, neagră, mitologia greacă și înțelepciunea tibetană se reunesc fecund”. Un ultim capitol (Creatorul - demiurg, o fantezie) surprinde personalitatea artistului văzut ca un „demiurg și mag, zămislitor, a-toate-făcător”, obsedat mereu de „grija pentru perfecțiune”, atelierul
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]