943 matches
-
timp, digurile sunt rupte și răul capătă altă albie, mai joasă. La astfel de momente se produc inundații păgubitoare. În interiorul luncii se află și alte ridicături, create de vechile meandrări și diguri, având forma unor bombări alungite, despărțite de adâncituri mlăștinoase (albii părăsite). Aceste bombări și mai ales digurile împiedica vărsarea directă a afluenților în râul principal. Ca urmare, aceștia își croiesc drum pe marginea luncii, respectiv pe zona cea mai joasă a sa. Afluenții merg astfel o distanta oarecare, prin
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
ajuns la golful Apalachee cu 242 de oameni. Ei credeau că sunt în apropierea altor spanioli din Mexic, dar până la aceia mai era în realitate peste 2000 de kilometri de coastă. Ei erau înfometați, răniți, bolnavi și rătăciți prin terenul mlăștinos, dar au alcătuit un plan de salvare. Și-au ucis caii și i-au mâncat, au topit scărițele de la șale, pintenii, potcoavele și alte obiecte de lemn și au făcut foale din piele de căprioară pentru a aprinde un foc
Álvar Núñez Cabeza de Vaca () [Corola-website/Science/324111_a_325440]
-
Jurnalistul american John Lawrence descoperă o planetă ciudată (numită "Planeta X") care se intersectează cu orbita Pământului. El merge pe o insulă mlăștinoasă din Scoția pentru a se întâlni cu prietenul său, profesorul Elliot, care observase deja Planeta X și o studia. După întâlnirea cu profesorul, Lawrence investighează zona și în cele din urmă găsește o navă spatială și un vizitator extraterestru. Acesta
Omul de pe planeta X () [Corola-website/Science/324334_a_325663]
-
din Cambresis, ca și Comitatul Hainaut (unde a devenit conte ca Balduin I). În paralel, în teritoriile dinspre Franța ale Comitatul de Flandra, supremația lui Balduin a rămas de necontestat. Balduin a organizat totodată un plan de colonizare a regiunilor mlăștinoase situate de-a lungul coastelor Flandrei și a lărgit portul și orașul Bruges. Balduin a fost căsătorit prima dată cu Ogiva de Luxemburg, fiica lui Frederic de Luxemburg, cu care l-a avut pe fiul și moștenitorul Balduin al V
Balduin al IV-lea de Flandra () [Corola-website/Science/325113_a_326442]
-
arinul. Dintre arbuști putem menționa răchița albă și roșie, sângerul ( cornus sangvineea), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare) etc. În văile pârâurilor ce traversează dealurile cresc spontan plante foarte căutate pentru fructele lor aromate cum ar fi murul și fragul. În locurile mlăștinoase cresc plante specifice acestor terenuri ca papura și țipirigul. Dintre plantele cultivate din cele mai vechi timpuri putem aminti grâul, porumbul, orzul și secara iar ca plante tehnice cartoful, floarea soarelui, fasolea, mazărea de grădină și altele. Se mai cultivă
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
bun pentru animale sălbatice ca mistrețul ( sus scrofa ), vulpea ( vulpes vulpes ), iepurele ( leptus europeus ), veverița ( scyrus vulgaris fuscoater ), viezurele ( meles meles ) și altele. În zonele din luncile apelor pot fi observate rațele sălbatice, fazanul, turtureaua, gâștele sălbatice iar în locurile mlăștinoase, berzele care toamna pleacă în țările calde. Primăvara în păduri se întorc cucii și pupezele. (Ibidem ). Râul Olteț are și el fauna lui. În el se poate pescui cleanul ( Leuciscus cephalus ), mreana ( Barbus barbus ), nisiparița ( Cibitis Romanica ), raci și altele
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Liliaceae"; specie floristică protejată la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). În partea vestică a pădurii se află un teren mlăștinos, pe a cărui arie vegetează mai multe specii de rogoz ("Juncus effusus L, Juncus conglomeratus L, Juncus bufonius L, Juncus bulbosus L.").
Poiana cu narcise de pe Șesul Văii Budacului () [Corola-website/Science/325343_a_326672]
-
circa 35.000 de oameni a rămas ascunsă pe creasta împădurită din fața lui Meade. Formidabila sa linie defensivă avea un defect neprevăzut. În linia diviziei lui A.P. Hill, un pâlc triunghiular de copaci ce se întindea dincolo de calea ferată era mlăștinos și acoperit cu tufărișuri dese, iar confederații lăsaseră un spațiu de 550 m acolo între brigăzile generalilor James H. Lane și James J. Archer. Brigada generalului Maxcy Gregg se afla la circa 400 m în spatele acestui spațiu. Brigada 1 a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
care filmul original nu ar fi avut succes. Luke și Leia călătoresc pe Circarpous IV pentru a-i convinge pe locuitorii acestei planete să se alăture Rebeliunii. O furtună energetică ciudată face ca nava lor să se prăbușească pe planeta mlăștinoasă Mimban, pe care se află o mină energetică secretă a Imperiului. Pentru a-și ascunde identitățile, Luke pretinde că Leia este servitoarea lui, dar o bătrână pe nume Halla simte că Forța este puternică la Luke. Femeia le arată un
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
ecologice europene Natură 2000. Parcul se află în sudul și estul județului Galați, având următoarele limite: Are o lungime de 145 km și din suprafața să, 62% este ocupat de diferite ecosisteme acvatice (curs de apă, lacuri, bălti sau zone mlăștinoase), 25% este ocupată de păduri de lunca, 6 % pășuni, 7% terenuri agricole, construcții, drumuri și altele, iar culturile agricole ocupă un foarte mic procent de 4%. Se mai găsesc pajiști umede și alte tipuri de ecosisteme. Principale: Secundare, care asigură
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
frontieră naturală în cale înaintării armatelor otomane în Balcani. Inițial, podul se numea Cisr-i Ergene („Podul peste Ergene”). Deși râul pe care îl traversează este mult mai îngust decât lungimea totală a construcției, arhitectul a luat în calcul traversarea zonei mlăștinoase din jurul cursului de apă. Podul a fost restaurat complet în 1963. Podul este folosit și în zilele noastre. Orașul a fost fondat în 1444 de către sultanul Murat al II-lea cu numele de „Ergene”. Populația orașului a fost formată inițial
Uzunköprü () [Corola-website/Science/322529_a_323858]
-
clocit, șoimul călător trebuie să străbată distanțe mari în căutarea hranei. Teritoriul lui de vânătoare este de 40-200 de kilometri pătrați. Vânează rar mamifere, dar uneori prinde și iepuri. Șoimul călător preferă spațiile deschise, libere, cum ar fi: pusta, zonele mlăștinoase și semideșertice, stepa, unde își poate utiliza cel mai eficient vederea excelentă. În Europa Centrală cea mai mare răspândire o are în zonele muntoase, unde crăpăturile dintre stânci oferă locuri excelente de cuibărit. Prădătoarele din vârful lanțului trofic, cum este
Șoim călător () [Corola-website/Science/322673_a_324002]
-
aproape 800 de mile(1,300 km) la sud, a fost singura modalitate de a scoate pe piată petrol din Alaska, provocând stabilirea unei inginerii. Între Slope Nord și Valdez, au existat linii active, trei lanțuri muntoase, kilometric instabile,teren mlăștinos sau înghețat, căi de migrare a caribu și elani. În cele din urmă în Trans-Alaska Pipeline a fost finalizată în 1977, cu un cost total în valoare de 8 miliarde de dolari. Conducta de petrol a ajutat la descoperirea unei
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
grupări de limbi papuașe sunt următoarele : Abinomna, Amto-Musana, Bayono-Awbona, Burmesona, Karkar-Yurica, Kibiri-Poromeana, Kwomtari-Baibaica, Limbile papuașe occidentale, cele papuașe orientale, Mayna, Mamberamica, Odiai-Busa, Sentanina, Sepik-ramuna, Skona, Limbile Toricelliene, cele Trans-Neo-Guineene și Yalea, dar din cauza îndelungatei izolări în insule, văi și zone mlăștinoase, există sute de dialecte diferite în fiecare grup. Din această cauză, majoritatea lor se înțeleg între ei în limbile vehiculare Hirimotuană și Tokpisină. Papuașii se deosebesc lingvistic și genetic atât de Austronezieni cât și de Melanezieni. Fizic sunt adaptați climei
Papuași () [Corola-website/Science/329868_a_331197]
-
marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o vreme în care doar puține teritoriile de la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia. Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus "flandransis" care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra. Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus sylvatica" - specie dominantă), brad ("Abies"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gorun
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, mașiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn care se închideau. Pentru că în nord era o zonă mlăștinoasă, zidul cetății avea o înălțime mai mică și era dotat doar cu guri de turnare. În fața intrării se afla o barbacană prevăzută cu două herse, iar deasupra ei se afla turnul măcelarilor. La începutul secolului al XVII-lea a fost
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
(în limbile belarusa: Пале́ссе", transliterat Palessie, poloneză: Polesie, ucraineană: "Полі́сся", transliterat Polissia, rusă: "Поле́сье", transliterat Poles'e) este una dintre cele mai vaste regiuni mlăștinoase din Europa. Este situată în partea de sud-vest a Câmpiei Ruse, întinzându-se în principal pe teritoriul Belarusului și Ucrainei, dar și pe cel al Poloniei și Rusiei. Regiunile mlăștinoase ale Polesiei sunt cunoscute și că Mlaștină Pripet (după numele
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
transliterat Poles'e) este una dintre cele mai vaste regiuni mlăștinoase din Europa. Este situată în partea de sud-vest a Câmpiei Ruse, întinzându-se în principal pe teritoriul Belarusului și Ucrainei, dar și pe cel al Poloniei și Rusiei. Regiunile mlăștinoase ale Polesiei sunt cunoscute și că Mlaștină Pripet (după numele râului Pripeat) sau că Mlaștină Pinsk (după orașul Pinsk din Belarus). Cei mai mulți cercetători consideră că numele slav „” este derivat din cuvântul „leș” - "pădure" . Există și alte puncte de vedere. De
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
E. Katonova consideră că numele Polesie este format din rădăcina cuvântului din limbile baltice, „pol” - baltă . Un locuitor al acestei regiuni este denumit „poleszuk” în poloneză, „paliașuk'” în belarusa, „polișciuk” în ucraineană și „poleșciuk” în rusă. Polesia este o regiune mlăștinoasa care se întinde de-a lungul râului Pripeat (care străbate orașele Brest, Pinsk, Kalinkavici, Gomel, regiunile din nordul Ucrainei Volîn, Rivne, Jîtomîr, Kiev, si Cernigău și Lublin din Polonia și Briansk din Rusia). Polesia este o zonă de câmpie a
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna litoralului românesc. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
de numeroasele dislocări ale scoarței. Zona se încadrează regiunilor biogeografice atât alpină cât și continentală Vegetația este formată din păduri de conifere în amestec cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase. Dintre acestea, roua cerului ("Drosera rotundifolia") și curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos", sunt relicte glaciare. Fauna zonei include și specii protejate cum ar fi: (ursul, râsul, lupul), dar și unele specii
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
o gamă variată de vegetație și faună marină. Situl a fost desemnat în scopul conservării unor habitate de interes comunitar de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejării unui specii de iarbă de mare ("Zostera noltii") și a unei comunități de alge din specia "Cystoseira barbata". Alte specii de floră și faună marină semnalate în arealul sitului: Floră cu
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
metalice arămii și verzui; abdomenul este alb. Tinerii sunt lipsiți de luciul metalic. Ciocul este roșu închis; la tineri verde-cenușiu. Picioarele sunt roșii închis; la tineri verde-cenușiu. Trăiește în pădurile de foioase și rășinoase lângă marginea apelor și în regiunile mlăștinoase, cu păduri în apropiere. Cuibărește în Europa Centrală și de Est, peninsula Iberică și zonele temperate din Asia. Iernează în regiunile tropicale din Africa și Asia. Există o populație rezidentă separată în Africa de Sud. Hrana este aceeași ca la barza albă
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să dea lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte din rezervele sale pentru un nou atac în încercarea de a întoarce
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]