1,257 matches
-
direcție la peștele cegă; altfel spus, în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se purtau la vedere poleite și împodobite cu pietre prețioase, ca individul să fie zărit de departe și respectat cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
este a doua din sat, ci a treisprezecea, și în toate se vând tot felul de bunuri, de la covrigi, rahat și bere și până la ouă de prepeliță, gumari, și scutere. Aici, tot sub un pom bătrân, un salcâm, erau trei moșnegi, foști ceapiști, acum pensionari. Stăteau față în față, așezați pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cișmea. D-apoi când or veni niște boli, sau secetă sau vreo inundație, să-i văd eu atunci ce-o să facă ai noștri consăteni. Că mintea lor, ehei, a rămas tot ca pe timpul lui Cuza. I-am lăsat pe sfătoșii moșnegi să continue, sau să plece acasă, mi-am dat seama că radio-șanț funcționa de minune. Deja se făcuse târziu. Tot ce aflasem era amuzant și în același timp și trist. Eram mulțumit că am reușit să surprind câteva mici aspecte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă; Doi prieteni, de Cezar Petrescă; Moș Martin, de M.D. Pașca; d)câinele - credincios, paznic bun, regăsit în lecturi ca: Zdreanță,de T. Arghezi, Inimă de câine, de T. Arghezi, Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă și lista poate continua, pentru fiecare găsindu-se „sosia” în creația literară. Este de remarcat faptul că, pentru cei ce-au scris pentru copii (Otilia Cazimir, Elena Farago, Tudor Arghezi, G. Coșbuc, G. Topârceanu, Ion Creangă și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
adânci în memoria colectivă. Într-o conferință ținută în 1893, la Ateneul din Bârlad, doctorul Teodor V. Cerchez remarca, în legătură cu molima din 1831, că mulți bătrâni continuau să-și calculeze vârsta în funcție de acest eveniment. Astfel, dacă-l întrebai pe un moșneag: "de câți ani ești?, el îți răspundea: sunt născut în timpul sau cu câțiva ani înainte de holera cea mare"478. La rândul său, doctorul D. Tatușescu constata cu surprindere, în 1910, că "holera, musafir, din fericire, rar al țării noastre, e
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
încorporat, dară văzut numai de cel care moare". Alții afirmă că îndeobște bătrânii sunt în stare să vadă această ființă malefică. Duhul holerei se preface într-o babă care umblă noaptea prin sate și orașe. Holera apare alteori ca un moșneag, ba chiar ca un câine, un ogar482. Dar cel mai adesea, holera se înfățișează ca "o ființă de femeie". Cei anchetați sunt unanimi în privința aspectului ei dizgrațios: "o formă hâdă omenească, precum Muma-pădurii", o femeie urâtă, cu dinți mari, despletită
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc. Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau în casa mare. Nici nu știau că timpul zboară. - Frunză verde și-un dudău, roata mare la părău!!! Acesta a fost semnalul unui băiețandru de vreo de ani căruia abia îi mijise
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ochii curioși ai lumii. Are treabă, iar gândul i se oprește. Nu e nici apă. Stă în poarta bisericii și așteaptă ploaia. Așa a stat și-a așteptat, în primele sale zile, oamenii din sat să vină la slujbă. Babele, moșnegii, tinerii și copii, cu toții s-au îmbulzit să-l vadă pe noul preot. Apoi ușor, ușor au rămas numai babele și doar la mari sărbători tot satul. Au trecut ani de atunci, de la prima sa apariție în poarta bisericii. Cine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
unul dintre cei ce au stat alături de Hariga până la capăt, șoptește grăbit Neagu, cu vocea lui moderată, economicoasă, servind doar cât trebuie unor propoziții precise... osos și astmatic, dar nu e, să știi... nici după vârstă, nici după suflet, un moșneag. De altfel, consilierul muzical al spectacolului, Radu Mărgărit ! Ce-ar avea să-l întrebe pe tânărul Balaur domnul ăsta delicat, cu costum negru și lavalieră albastră, care a stat zece ani închis după dispariția lui Hariga ? Și câtă umilință... tânărul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât durează, are timp istețul moșneag să se tot scuture de râs. E-he, e-he, știa el de mult ce ascund acești fragili, incapabili să suporte demn și până la capăt încercările ! Frunte puternică, sprâncene stufoase, cum se cer eroilor, dar nu și nasul lor acvilin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
față, smulgând din rădăcini perechea pomului în care și acuma se ceartă un card de vrăbii gălăgioase... Cerul se răzbunase puțin și umplea văzduhul cu un albastru mai blând ca totdeauna. Soarele surâdea în asfințit, galben, slab, ca fața unui moșneag vesel, iar lumuna aceasta săruta pământul ca o rouă binefăcătoare, răspândind bucurie și deșteptând nădejdi pretutindeni... Apostol stătu un răstimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesațiu lumina zâmbitoare. Se simțea ușurat, ca și când ar fi plâns cu lacrimi fierbinți după
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pîntece-acum băutura amară. Însă-s eu de vină... c-umplut-am de nouri pahare Cu apele mării adânci, boite cu roșă lumină - Cine dracul știa acum că de cap o să-și facă! Ah! moșneagul bețiv e-n stare-ntr-o zi să ruine Toate societățile de-asigurare din țară. {EminescuOpIV 198} Soarele-și bagă capul prin nori și limba și-o scoate Și c-o rază gâdilă barba bătrânului rege. - Hehe! zice bătrânul, râzând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine-aud un glas ce sună, Un glas adânc, zicînd: "Mi-e sete". Și văd ieșind o umbră albă. Moșneag bătrân, purtând coroană, Pe pieptul lui o sfântă salbă, Pe umeri largi o scumpă blană, Ea mîna-ntinde blînd: - "N-ai grijă, Ce zic nu trece la izvod. "Eu sunt vestitul Domn Dabijă, "Sunt moș Istrate Voevod". - Măria Voastră va să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Lucește pe ceruri O stea călătorului. {EminescuOpIV 358} ÎNVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngînă cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechi evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mână pe un mândru tânăr Ce ochii lui sfioși în sus i-ndreaptă Ei după chip păreau de viță-arabă, Dar fața celui tânăr este slabă Și palidă de multe suferințe - Deci cu mânie împăratu-ntreabă: {EminescuOpIV 407} Ce ți-a făcut, moșneag fără de milă " Acest băiat de-l chinuești în silă, Cînd el te roagă chiar să dai într-însul, Și pare-atît de blând ca o copilă? " Bătrânul zise vorbele aceste: "Stăpîne, lucrul nu îl știi cum este - Ciudată e istoria ăstui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-odată iar ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și de olaturi, În fruntea lor c-un preot bătrân... Iară moșneagul, Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul De aur și-l ridică: "Brigbelu, iată ora "Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te-așezi; "Ca nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de fală, ambiția după un nume, Îmbletul după mărire: te fac numai mai fericit. 34. CÎNTEC DE NUNTĂ Hocbzeitlied de Goethe (1873) Povestim și cântăm de-acel conte cu drag Ce-odat locuit-a castelul, Azi când un nepot al fericelui moșneag Il face pe însurățelul. Fusese acela în sfântul răsboiu, C-onoare luptase pin multe nevoi; De pe cal când se dete întors înnapoi Găsi cetățuia lui susă - Dar slugile, averile dusă. {EminescuOpIV 492} Acum, conțișorule, acasă că-mi ești... Dar afli
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și de-i spun că este astfel Se preface mânioasă. Frumuseți să spariu lumea Precum însăși vezi nu am, Deci în cumpănă pun toate. Și le măsor dram cu dram. Ș-am văzut că-i mult mai bine C-un moșneag să mă cunun, Decât iar să-mi risc eu sama C-un bărbat ori c-un nebun. Eu susțin că orice casă Din convenție se face: E mai multă fericirea Căci într-însa este pace. Pace? Da cunoști moșnegii? Scîrțîesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un moșneag să mă cunun, Decât iar să-mi risc eu sama C-un bărbat ori c-un nebun. Eu susțin că orice casă Din convenție se face: E mai multă fericirea Căci într-însa este pace. Pace? Da cunoști moșnegii? Scîrțîesc neîncetat. Ba-i bolnav, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz - Să vorbești de vrei ai voie, Da nici glasul nu-i auzi. Când s-apropie, drăguță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o știi... MUȚI: E! Achill și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi cazi tu odată-n labe, ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scris latinește viața lui Mihai, Ștefan etc. În gramatică, la metrică, să se pună hexametrii făcuți pentru Mihai. FILOLOGIE DECLINARE - CONJUGARE [1] 2267 sfadă - sfezi [2] 2276 A 176 {EminescuOpXV 177-211} {EminescuOpXV 212} Feciorul de-mpărat și dracul *** Baba și moșneagul și cele două fără de bob Istoria lui Gristos și a Maicii Domnului Zidirea mănăstirei Balaurul din fântână {EminescuOpXV 215} {EminescuOpXV 216} {EminescuOpXV 219} {EminescuOpXV 223} {EminescuOpXV 227} ÎNSEMNĂRI CU CARACTER PERSONAL EVOCĂRI SUVENIRI DIN COPILĂRIE 2291 La Dziercek în casa
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe dânsa, căci sunt în stare a servi pe două. În orice caz iau odaie în oraș în care-mi mut încet, încet cărțile. Mini: halat, papuci, fes, pantaloni de casă - comme il faut. Vorbesc la casa unde-a locuit moșneagul, să-mi așez fetița acolo, daca în această noapte se va dovedi bună *** *** Mă duc să-i cumpăr haine și cămeși, plătesc odaia și-i plătesc mâncarea și-i las câțiva bani de cheltuială. Soarta ei atârnă *** *** *** din astă seară
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]