1,003 matches
-
Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod, întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lîngă Băsești " Locuitorii din vechime au fost moșneni (răzeși), însă cu timpul au pierdut moșia și documentele, fiindu-le răpite de către proprietarii megieși. Se spune de către bătrâni că 10 case cu locul din vatra satului care fac parte din moșia Urdești, din comuna învecinată cu același nume, au
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
Bratovești este un sat în comuna Titești din județul Vâlcea, Muntenia, România. Este așezat la apus de satul Titești, pe șoseaua forestieră Cornet - Tărure. În preajma întemeierii statelor feudale (sec. al XIV-lea), deși era condus de vechea obște liberă a moșnenilor de aici, a fost transformat în sat de clăcași ai Mănăstirii Cozia, pe aproape jumătate din hotarul său. Tăranii (moșneni) dețineau terenul situat pe Valea Satuluim, înspre miazăzi, adică proprietățile cuprinse între "Ulița Popii" și "Ulița Priporului", cu locurile din
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
șoseaua forestieră Cornet - Tărure. În preajma întemeierii statelor feudale (sec. al XIV-lea), deși era condus de vechea obște liberă a moșnenilor de aici, a fost transformat în sat de clăcași ai Mănăstirii Cozia, pe aproape jumătate din hotarul său. Tăranii (moșneni) dețineau terenul situat pe Valea Satuluim, înspre miazăzi, adică proprietățile cuprinse între "Ulița Popii" și "Ulița Priporului", cu locurile din jur. Proprietatea Mănăstirii Cozia se situa în partea dreaptă a Văii Satului, spre Bumbuiești, după cum reiese din planul întocmit de
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
a primit denumirea de Robănești. A făcut parte din plășile Tesluiului (1864-1875), Oltețu-Oltul de Sus (1875-1908), Oltețul (1908-1950), raionul Balș (1950-1968). A fost formată din satele Robăneștii de Sus, Robăneștii de Jos, Bojoiu (1864-1925, 1950-1968), la care s-au adăugat Moșneni (1925-1950), Robăneștii de Jos, Bojoiu, Golfin, Lăcrița Mare, Lăcrița Mică, Robăneștii de Sus (1968 - până în prezent). După ultima împărțire administrativă, comuna Robănești se compune din următoarele sate: Bojoiu, Golfin, Lăcrița Mare, Lăcrița Mică, Robăneștii de Jos, Robăneștii de Sus. Localitatea
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
Tălpașul, pe Dealul Muierii. Satul este menționat în hartă lui Schwantz (1723). Mai apare menționat și în catagrafiile din anul 1828, 1831 și 1855 și în nomenclatorul localităților din anul 1861, sub denumirea de Sociani (Soceni).Evoluția proprietății Sat de moșneni la 1722, la 1828 moșie megieșeasca stăpânita de-a valma de 20 de familii (5 de frunte, 6 de mijloc și 9 de coadă) și de 5 feciori de muncă. În anul 1831, moșia Soceni era stăpânita de-a valma
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
familii (5 de frunte, 6 de mijloc și 9 de coadă) și de 5 feciori de muncă. În anul 1831, moșia Soceni era stăpânita de-a valma de Barbu Poenariu, Dumitrașcu Soceanu, Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
era stăpânita de-a valma de Barbu Poenariu, Dumitrașcu Soceanu, Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au fost împroprietăriți 61 de locuitori, iar prin cea din anul 1945 42 de locuitori. Localitatea a fost
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au fost împroprietăriți 61 de locuitori, iar prin cea din anul 1945 42 de locuitori. Localitatea a fost complet colectivizata în anul 1961. Așezarea geografică
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
trecut târg cu 206 familii. În realitate, denumirea și situația de oraș și de târg au fost numai ale comunității de chiproviceni care după 1738 au fost împrăștiați în diferite regiuni. Urmașii acestor bulgari sunt familiile Petcu de astăzi. Brădicenii, moșnenii, băștinașii continuau să fie socotiți că locuitori ai satului Brădiceni, așa cum au fost tot timpul. Nici un document local sau al satelor învecinate, înainte, în timpul și după stăpânirea austriacă nu-l menționează ca oraș sau târg, ci numai că sat. Satul
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
aproximativ 0,676% din suprafața totală a județului Gorj. Primele atestări documentare în documentele vremii la 1438 menționau ca fratii Dan, Dragomir, Patru și Cornea fii lui Stoian și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toți locuitorii din Bărbătești, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci și Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
așezată biserica satului erau până acum câțiva ani arbori de soc, grupați. Cel mai vechi sat din Bărbătești este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu și cu moșneni din sat. Satul este menționat în crisovul lui Basarab Vodă cu leatul 1026 menționat în actul de hotărnicie cu data de 7254(1746) martie 3. Actul este copiat de Petre C.Popescu (Pătru popii) din Socu la data de 15
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
o biserică din lemn cu o vechime mai mare de 500 ani, propusă sau inclusă în rândul monumentelor naționale și aflată în delul Pistestilor. Biserică Trei Ierarhi a fost ridicată cu 50 de ani înainte de reobtinerea actului de hotar al moșnenilor budieni, adică în 1832, lângă locul celei cu o vechime de peste 3 secole de la care se mai păstrează zona de altar declarată de asemenea monument național. Începând din 1995, preoții care au slujit au avut perioade scurte de timp de
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
cătunele Dragoieni și Pișteștii din Deal cu 955 locuitori. Deci la începutul secolului al 19-lea așezarea Budienilor avea aproape 1000 de locuitori. Primul act de hotărnicie cunoscut este cel al inginerului Caramenchi în 1842 unde se spune ca hotarul moșnenilor budieni este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar certe) stăpânite de aceștia. Gospodăriile budienilor cuprindeau case mari și încăpătoare
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar certe) stăpânite de aceștia. Gospodăriile budienilor cuprindeau case mari și încăpătoare în marea lor majoritate cu o înălțime de pește 7m și poziționate în părțile
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
de casă din Budieni a fam. Beuran așezată însă, la transfer pe noul amplasament, pe o temelie din beton. Starea economică la 1910, după recuperarea prin cumpărare a unor suprafețe de teren ajunse în proprietatea diverșilor boieri, era următoarea: Locuitori - moșneni Suprafață com. Budieni inclusiv Șasa - 2870ha Suprafață cultivata cu grâu și secara - 190ha Suprafață cultivata cu porumb - 694ha Fânețe - 292ha Livezi și vii - 190ha Pădure și izlaz - restul Numărul de locuitori (fără Pistesti și Șasa - numărătoare parțială -în realitate peste
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Fevroniei, Balta Grădinarului ș.a.) și mlaștini pline de papură, broaște și pești care vara se transformă într-un rai al gâștelor și rațelor sălbatice. Satul se află pe cele două maluri ale pârâului împărțind localnicii în „cei de neam” (foștii moșneni, boierii, neaoșii, moșierii, „oamenii-cu-stare” etc.) și „sărăntoci” (venetici, cei veniți în sat din altă parte, „străinii” etc.). Dobridorul se învecinează cu Risipiții („cei-cu-case-răsfirate”, la nord-vest, numit azi Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la sud-est). Numele celor două comune din apropiere sunt
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cei veniți în sat din altă parte, „străinii” etc.). Dobridorul se învecinează cu Risipiții („cei-cu-case-răsfirate”, la nord-vest, numit azi Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la sud-est). Numele celor două comune din apropiere sunt porecle date de dobridoreni dijmașilor care munceau pământurile moșnenilor și boierilor din Dobridor. O bizarerie a regiunii constituit-o multă vreme valul uriaș de pământ și șanțul adânc cu care satul era împrejmuit - după modelul castrelor romane („vallum et fossa”) și al așezărilor rurale bizantine - și care a fost
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
descendențe fabuloase. Ulterior neamurile s-ar fi reconciliat și descendenții de la al patrulea rang s-ar fi căsătorit între ei reconfigurând un clan unitar. Astfel încât din cei doi frați Ion și Badea Lungu ar fi descins apoi toate neamurile de moșneni din Dobridor: Lunguleștii, Măgurenii, Negrețeștii, Dinuleștii, Zamfireștii, Marineștii ș.a. Mai mult, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea dobridorenii se considerau, cu convingere, a fi toți rude mai mult sau mai puțin apropiate. Legenda se bazează pe o realitate certă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
batjocura și satira veninoasă adresată celor care încălcau vreo cutumă domestică erau chiar mai eficiente decât moralitatea pioasă. Astfel încât erau preferabile „bunul simț”, respectul, onestitatea și mândria de a fi considerat „om-de-cuvânt” și „om-ca-lumea”. Ele păreau a fundamenta - pentru orice moșnean care își educa și își creștea copiii strict pe baza lor - o condiție paradisiacă inextricabilă și certă. Această iluzie seculară s-a spulberat brusc în anii 1950-1960 când regimul comunist a decis colectivizarea satului. Sătenii s-au opus cu îndârjire
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cumani” sunt românii? - interviu cu Profesorul Neagu Djuvara, în „Contrafort”, 10 (156)/2008). La Dobridor nu a existat nici o familie veche cu numele de Coman sau Comănescu pentru a susține teoria profesorului Neagu Djuvara cu privire la sorgintea cumană a boierilor și moșnenilor români. Dar familii „venetice”, venite din alte sate, da! E cazul familiilor Izvoranu (venită de la Maglavit) și Băleanu (venită de la Moțăței). Dar nu au venit ca „stăpâni de rumâni”, ci ca dijmași la moșnenii și boierii dobridoreni. (Vezi și: N.
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cu privire la sorgintea cumană a boierilor și moșnenilor români. Dar familii „venetice”, venite din alte sate, da! E cazul familiilor Izvoranu (venită de la Maglavit) și Băleanu (venită de la Moțăței). Dar nu au venit ca „stăpâni de rumâni”, ci ca dijmași la moșnenii și boierii dobridoreni. (Vezi și: N. Iorga, ˝Imperiul cumanilor și domnia lui Basarabă. Un capitol din colaborația româno-barbară în Evul Mediu˝ în Memoriile Secț. Istorie Acad. Română, Nr. 3, t. VIII, 1927-1928; I. Conea și I. Donat, ˝Contribution à l
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
executată în 1722 și nici în cea a lui Specht, din 1790, teritoriul acestora fiind marcat ca fâneață și pășune.Prima mențiune istorică sigură a satului Covei este catagrafia Doljului, din 1837, în care apare ca un sat mic, de moșneni, cu numai 63 de familii. Socotind o medie de 5 persoane de familie, reiese că atunci erau vreo 300 de locuitori, pe când satul mânăstiresc Bistreț avea 217 familii și peste o mie de locuitori. Boureni avea 97 de familii iar
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de 5 persoane de familie, reiese că atunci erau vreo 300 de locuitori, pe când satul mânăstiresc Bistreț avea 217 familii și peste o mie de locuitori. Boureni avea 97 de familii iar Cioroiul 62, asta ca să amintim doar satele de moșneni, pentru că celelalte erau de clăcași, plasa Balta mai având 15 sate mânăstirești, 13 boierești, 2 ale spitalului Brâncovenesc și unul mixt. Pe atunci populația din zonele de câmpie, cu teren mai fertil, era mult mai rară, majoritatea locuitorilor preferând poienele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]