1,712 matches
-
să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în toată puterea cuvântului, criticul modernist va abandona treptat registrul autobiografic (al "povestirii" și al "memoriilor") pentru a izbuti să scrie o literatură mai "pură" (teatrală, melodramatică), ruptă de realitatea concretă, de contextul socio-istoric și focalizată exclusiv asupra sufletului uman torturat de povara iubirii. Romanele celelalte
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vorba: deși concede poeziei capacitatea de a se sustrage de la inevitabilul proces de "mutație a valorilor", Lovinescu sancționează fără pic de rezervă proza eminesciană, considerată mult mai puțin valoroasă din cauză că ar fi prea "lirică" (iar amestecul genurilor constituie, pentru criticul modernist, o eroare estetică), "supusă tuturor influențelor romantismului german al epocii". Or, romantismul nu are ce căuta în proză, care, potrivit concepției lovinesciene, evoluează în mod necesar de la "subiectiv" la "obiectiv", adică de la "romantism" (fantezist și sentimental) la realismul mimetic. Pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la "obiectiv", adică de la "romantism" (fantezist și sentimental) la realismul mimetic. Pe scurt: ilustrând un moment de tranziție, și, în plus, fiind incapabilă să respecte condițiile creației obiective, proza eminesciană "nu îmbrățișează lumea în realități" și de aceea, conchide criticul modernist, "nu are o prea mare valoare". După cum lesne se poate observa, aici se confruntă, în fond, două teorii pe care Lovinescu nu izbutește cu nici un chip să le concilieze. El susține, pe de o parte, că valoarea de sugestie a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că literatura noastră evoluează organic (idee ce contrazice teoria sincronismului și a imitației formelor străine) și că, în această evoluție, simbolismul n-a fost decât un fenomen periferic, fără impact semnificativ ceea ce s-a și întâmplat, determinându-l pe criticul modernist să celebreze, în cea mai pură manieră tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales două exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de criticul modernist. Gândind lucrurile în acest fel, Lovinescu credea că întreaga creație eminesciană nu-i decât un simplu "ecou" al unui "caz" psihologic, e drept, cu totul excepțional, dar nici pe departe singular ori "inexplicabil", cum s-a tot spus, câtă vreme
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de excepție, ce a educat sensibilitatea unei întregi generații generația "decepționistă", cum o caracteriza Gherea, a epigonilor și admiratorilor melancolizați, printre care s-a prenumărat și tânărul Lovinescu. Excedat de ofensiva naționalismului agresiv, ambalat în faldurile unei retorici religioase, criticul modernist făcea de altfel această confesiune, simptomatică pentru cel ce exalta sensibilitatea și "emoția", elementul de "sugestie" în detrimentul intelectului și "ideilor" din creația eminesciană (reductibilă, în ultim resort, la lirism): "Pentru generația mea, ca și pentru cea imediat anterioară, Eminescu a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist. Într-un articol din presa vremii pe care-l va regreta, mai apoi (aflăm din "agende"), Lovinescu își expune succint "concepția" ce stă la originea romanelor sale, rezumând-o astfel: " Concepția mea asupra lui Eminescu este diametral contrară (față de cea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a-l prezenta cititorilor săi nu atât în chip de zeitate tutelară a neamului, cât ca pe un "caz" psihologic caracteristic unui anumit tip de creativitate (lirismul), în care el însuși se va fi regăsit. Procedând în felul acesta, criticul modernist încerca să ofere o explicație științifică, rațională care să spulbere aura mistică, cvasireligioasă din jurul mitului eminescian. În consecință, Lovinescu găsea perfect legitimă tentativa de a literaturiza existența omului de geniu, câtă vreme "genialitatea" în cauză nu mai era percepută ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să fie și Lovinescu, cu diferența că în "romanțul" său, focalizat exclusiv asupra vieții sentimentale a poetului, el pretindea a fi oferit, în plus, și o explicație pur științifică, "pozitivistă" chiar, a erotismului eminescian, în afara oricărei mistificații. Ca atare, criticul modernist plasa pe Eminescu la antipod, în categoria "inhibiților sexuali", fiind influențat probabil nu atât de Freud, cum pretindea el, cât de Krafft-Ebing, Nordau și Lombroso, ale căror "teorii"118 erau foarte în vogă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nicicând realizabil. Lovinescu intuiește corect maniera de lucru a poetului, fiind lucru știut că el intervenea în mod repetat pe propriile texte, chiar și după ce acestea erau publicate. Arta unui scriitor, zice într-un loc Eminescu, îngânându-l pe criticul modernist, "nu stă în ceea ce scrie, ci în ceea ce nu scrie; nu stă în ceea ce lasă, ci în ceea ce șterge". Mai exact: "Artistul își creează o limbă nouă, un nou mod de expresie; arta nu e inspirație, ci o realizare tehnică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu poate constitui o piedică în libertatea creației ce-și trage unica-i forță din adevăr și din expresia lui estetică"197. Odată lămurit acest punct al disputei (privind dreptul de a trata cu mijloacele ficțiunii biografia marilor creatori), criticul modernist insistă și asupra celuilalt aspect, pur literar, al romanului său "ideologic", sancționat fără cruțare de rivalul mai tânăr. Mite "nu e un eseu", se apără Lovinescu, "ci un adevărat roman, în care faptele sunt expuse în structura lor epică și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
predispozițiile înnăscute, inconștiente), Lovinescu nu mai vrea să accepte ideea că "opera" unui scriitor este doar expresia personalității sale psihice și nimic mai mult: Există numai opere care trebuiesc judecate în sine, și nu prin raportare la autori", afirmă criticul modernist, fără a mai ține cont de "teoriile" lui relativist-psihologizante. Intenția abandonării modelului melodramatic a fost așadar evidentă, după cum reiese și din următorul fragment, cules dintr-o epistolă din aceeași epocă: "Cât despre romanul meu, am ajuns la p. 300 și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personalitate". Nu este vorba de un inoportun accent psihologist. Alegându-și termenul, criticul ieșean respectă vocabularul criticilor epocii (și Ibrăileanu, și Lovinescu sunt mari amatori de considerații despre "personalitate"), și evocă totodată pactul "autenticist" al mai tuturor marilor noștri scriitori moderniști, între care nu s-a numărat nici un Pessoa. Învăluită de mult într-o rumoare defavorabilă, care o acuză de paseism, de romanțare, de lipsa flerului și a invenției, opera de ficțiune a lui Lovinescu demonstrează totuși, începând mai ales cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ocazionalele lor accente stridente, kitsch (în proximitatea melodramei, ele sunt inevitabile) și la implicațiile acestora asupra ideologiei autorului. Din această perspectivă, sunt prețioase caracterele "etnopsihologice" ale personajelor lovinesciene, care nu de puține ori țin să dezmintă hotărâtele disocieri ale mentorului modernist. Mitologizarea "vieții" în gândirea acelorași eroi se arată a fi, și ea, mai mult un reflex psihologic decât semnul unei deschideri spirituale veritabile și mai mult semn de prezumțiozitate decât de intelectualitate paralizantă. De o atenție specială se bucură "metafizica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în stilul metaforic, în pasiunea formulei fericite, dar una și mai mare în poza obiectivității, în comedia autorității, în solemnitatea de mucava a verdictului, a "judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic și mai răspicat. În realitate, retractilitatea este semnul atitudinii critice care nu disprețuiește ceea ce întâlnește în cale. Căci atunci când e cazul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
străfundurile operei. Însă, de câte ori M-am apropiat de asemenea opere literare, am avut senzația că identific o inspirație occidentală, chiar o poză, un mimetism: de la Lamennais și Chateaubriand în epoca romantismului nostru, așa cum a fost el, până la creștinismul sau misticismul modernist al unor Crainic și Blaga. Cred că și reproșul lui Caragiale ar putea să aibă o asemenea sursă. Ca și el, mulți români au văzut cum sunt structurate comunitățile Occidentului: până azi, într-o lume destul de secularizată, a supraviețuit noțiunea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fi așteptat la fenomene fuzionale sau măcar la potențări reciproce și alianțe durabile. Dar, cum spui, național-țărăniștii se puteau revendica de la creștinismul "standard", în vreme ce legionarii descindeau pe acest plan din ceea ce tu numești erezie, iar eu aș defini drept mutație modernistă a religiei. Cazul extrem este Germania hitleristă, unde se observă foarte clar că ezoterismul nazist și creștinismul sunt două lucruri diferite, astfel încât cel de-al Treilea Reich reprimă Bisericile. V. N.: Chiar și în Franța, de pildă, unde mișcarea Action
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
la nivelul rațiunii, al conștiinței, al afectelor; evoluția conflictelor interioare) - plan eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tablou are rolul de a detalia cronotopul ficțional. Perspectiva descriptorului poate fi obiectivă [proza realistă heterodiegetică: narator anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a relației dintre cuvântul metaforic și contextul stilistic ia ființă metafora închisă/totală/ermetică. Aceasta nu stabilește niciun raport de asemănare cu un referent real, semnificațiile ei putând fi aproximate, de cele mai multe ori, numai prin relaționare cu alte poezii (poezia modernistă - autoreferențială; poezia avangardistă; poezia postmodernistă construită prin intertextualitate). Asemenea metafore ermetice sunt, de pildă, cele din versurile poeziei Timbru de Ion Barbu (Dar piatran rugăciune, a humei despuiare / Și unda logodită sub cer vor spune cum?) sau din Semn 1
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii, al eșecului existențial, al absurdului. Poezia modernistă se caracterizează prin: - cultivarea poeziei filozofice, de meditație estetică (arte poetice) și existențială (con diția umană, dilemele omului modern, „poetica urâtului existențial“), a poeziei ermetice - înnoire tematică și de viziune - cultivarea unei poezii intelectualizate, cu funcție de cunoaștere, cu referințe din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
limbaj) sau roluri/măști, personajele contradictorii, cu dublă/multiplă personalitate, „omul fără însușiri“, ins absurd, nonerou, personaj „sucit“, parodic, bufon, nebun etc. - înnoirea limbajelor scenice prin noi deschideri ale artei dramatice (fragmentarea spațiului scenic, decoruri simbolice, nonmimetice etc.). - Reprezentanți: Lirica modernistă: Guillaume Apollinaire, Paul Valéry, André Breton, Paul Éluard, Louis Aragon, Jacques Prévert, Rainer Maria Rilke, Rubén Darío, Federico García Lorca, Thomas Stearns Eliot, Serghei Esenin, Jack Kerouac etc. Proza sec. XX: Marcel Proust, André Gide, J.P. Sartre, Albert Camus, André
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
García Márquez, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa, Ernesto Sábato, Yasunari Kawabata etc. Dramaturgia modernă: Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, Luigi Pirandello, Friedrich Dürrenmatt, G.B. Shaw, Bertolt Brecht, Eugene O’Neill ș.a. Modernismul românesc Centrele de iradiere ale direcției moderniste în literatura noastră au fost cenaclul și revista Sburătorul (cenaclul a ființat între 1919 și 1947, iar revista, între 1919 și 1922, 1926 și 1927). Promovând tendințele moderniste în literatură și tinerele talente, Eugen Lovinescu formulează teoria imitației, cea a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Brecht, Eugene O’Neill ș.a. Modernismul românesc Centrele de iradiere ale direcției moderniste în literatura noastră au fost cenaclul și revista Sburătorul (cenaclul a ființat între 1919 și 1947, iar revista, între 1919 și 1922, 1926 și 1927). Promovând tendințele moderniste în literatură și tinerele talente, Eugen Lovinescu formulează teoria imitației, cea a mutației valorilor estetice și teoria sincronismului, care propune intrarea în rezonanță cu „spiritul veacului“, acceptarea elementelor de noutate din literatura europeană contemporană. Cenaclul condus de Lovinescu a fost
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se poate vorbi despre personajul clasic (tipologic, „plat“, static) sau despre eroul romantic (atipic, complex, dinamic), despre personajul realist (tipologic, „rotund“, dinamic) ori despre cel modern (individualizat, dilematic, contradictoriu, relativizat) etc. În literatura secolului XX tipurile predominante sunt: personaje realiste, moderniste, expresioniste, absurde, postmoderniste etc. Funcțiile pe care personajul le îndeplinește în textul narativ determină o altă clasificare: - Protagonistul este plasat în centrul seriei de evenimente, implicat în toate momentele subiectului. Este definit prin funcția actanțială, căreia i se adaugă cel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]