978 matches
-
List de Rob Rainer (autor al multor siropuri, printre care Oameni de onoare/A Few Good Men pare o greșeală) ar fi absolut indigest dacă nu l-ar avea pe Jack Nicholson într-însul. Morgan Freeman e pe varianta lui molcomă, moldovenească, și e prea pe plus ca să nu-ți rămână între dinți. Nicholson e pe obișnuitul lui stil rău, cu atât mai câinos cu cât are, ca și Freeman, rolul unui bolnav de cancer în stadiu terminal. Răutățile personajului lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
orele 17 și 18, în satul care mița îngăduit copilăria și o parte din adolescență. Era o seară ploioasă, ulițele își prefăcuseră țărâna în noroaie și șleaurile se umpluseră cu apă mâloasă. Străbăteam cu încrâncenare satul copleșit de potopul cel molcom, aveam nouă ani, un buzunar plin cu mărunței de un leu puși la păstrare vreme de o lună și în cap un singur gând: săți cumpăr mamei un cadou frumos și folositor pentru aniversarea de a doua zi. Magazinul Universal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fast-food sau love-ho-uri (spații destinate amorurilor de-o noapte, în deplin anonimată se desfășoară în pauze. Pauzele de la vorbă și faptă, care permit liniștii întunecate să gâtuie realitatea aceea și să ne provoace să descoperim o alta. Timpul se scurge molcom, dar plin, alune-când printre simulacrele unei lumi despre care nu știm decât că ne este prea aproape. Teama de a ne pierde conturul în existența cosmopolită, hiperdezvoltată și eliberarea care se petrece sub vraja nopții îl fac pe Murakami să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu natura. Era și priceperea unora de a manipula forțele cosmice în folosul comunității, dar și reala disponibilitate a celor mulți de a prețui și respecta asemenea practici sacre. ,,Fulgerele, trăsnetele, ruperile de nori, grindina, ploile repezi și scurte sau molcome și fără sfârșit, zgomotele și apa venite de sus, ori, dimpotrivă, arșița, aerul uscat, pământul crăpat și seceta: fenomene explicate astăzi, cel puțin până la un punct, de științele moderne, erau ieri interpretate printr-o grilă "magico-religioasă". Această mentalitate socială s-
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
imaginații, în care succesiunea de „scări și arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveliște ciudată, Cum nimeni n-a putut vedea, In dimineața asta, iată, Vrăjește încă mintea mea.[...] Și-acum vedeam, plin de mândrie, Cum în tabloul meu încape O molcomă monotonie De marmură, metal și ape. Un Babilon de scări și-arcade Se întindea la nesfârșit; Havuzuri împroșcau cascade Pe aur mat sau șlefuit; Și mari șuvoaie-apăsătoare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, strălucitoare, Pe niște ziduri de metal" Contemplând
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
de carieră, înainte să vină el director. Am avut întâlniri dragi acolo. Îmi plăcea orașul, îmi plăceau oamenii, care păreau că încă trăiesc pe vremea Kaiser ului. Totul era au ralenti, toate konditorei-ele lor, cafeaua, societatea, totul era așezat și molcom. Totul, mai puțin spectacolele. Nu îți dădeau repetiții multe, câteva indicații de regie, o zi cu dirijorul și asta era tot. Don Carlo am cântat foarte mult acolo, mai ales cu Nicolai Ghiaurov. Când nu avea el chef să cânte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
despre experiența înghițirii, despre o intimitate, realizată și mereu intensificată, între omul dorinței și Dumnezeu. Tot așa, găsim pretutindeni exemple de mistici prea îndrăzneți, condamnați de teologia oficială pentru că au mizat excesiv pe modelul vertical unitiv, tulburînd astfel modelul mai molcom, temporal eschatologic, care permite lumii, comunității și politicii să dureze. în sfîrșit, în perioadele de tradiționalism, distanța e aproape abolită prin anexarea polului superior la ordinea universului cosmic și social. Cu cît divinul apare mai obiectivat în ceremoniile previzibile, minuțios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
așeza busuioc în toate cele patru colțuri ale casei pentru sporul casei și sănătate și binecuvânta pe toți: oameni și animale. Singură, ruptă parcă de lume, mama era parcă și preot, și mirean. În sfânta seară de Crăciun, la căldura molcomă a focului din vatră, mama începea rugăciunea cea cuvenită, privind cu mulțumire ți împăcare masa ce trosnea sub greutatea străchinilor pline de bunătăți cerești. În primul an când mama n-a mai fost lângă mine am simțit un freamăt îndepărtat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
așeza busuioc în toate cele patru colțuri ale casei pentru sporul casei și sănătate și binecuvânta pe toți: oameni și animale. Singură, ruptă parcă de lume, mama era parcă și preot, și mirean. În sfânta seară de Crăciun, la căldura molcomă a focului din vatră, mama începea rugăciunea cea cuvenită, privind cu mulțumire ți împăcare masa ce trosnea sub greutatea străchinilor pline de bunătăți cerești. În primul an când mama n-a mai fost lângă mine am simțit un freamăt îndepărtat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
integreaz? ?i sugestii oferite de vilele �mp?ra?ilor Nero ?i Adrian. Era prev?zut ?i un teatru �n manier? antic?. Din apartamentele distribuite �n jurul unei cur?i circulare, perspectivele alunec? din terase �n gr?dini c?tre unduirea molcom? a colinelor. �n saloane, stucuri ?i fresce ai discipolilor lui Rafael traduc natură �n ornamente. Unele dintre propunerile de la vila Madame � care a r?mas neterminat? � s�nt recompuse de Vignole (1512-1573), cu concursul lui Ammanati ?i al lui Văsari
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
despre experiența înghițirii, despre o intimitate, realizată și mereu intensificată, între omul dorinței și Dumnezeu. Tot așa, găsim pretutindeni exemple de mistici prea îndrăzneți, condamnați de teologia oficială pentru că au mizat excesiv pe modelul vertical unitiv, tulburînd astfel modelul mai molcom, temporal eschatologic, care permite lumii, comunității și politicii să dureze. în sfîrșit, în perioadele de tradiționalism, distanța e aproape abolită prin anexarea polului superior la ordinea universului cosmic și social. Cu cît divinul apare mai obiectivat în ceremoniile previzibile, minuțios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Disperare arctică”. Aici răul crescuse treptat până ce acoperise cu totul triunghiul inițial mamătată-copil, trinitatea născătoare de iubire și de umanitate fusese ucisă. Rămăseseră în urmă trei individualități incomunicabile. Ilana părea singura norocoasă, fusese smulsă din izolarea ei de iubirea domestică, molcomă a noului ei soț, Michel. Pentru că nu mai putea fi vorba în acest punct de vreo reînviere a relațiilor dintre Ilana, Alex și Boaz, mama speră săși salveze cel puțin copilul care devenise un monstru: “Doar convocări alarmate din partea directoarei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
convivialității. Pe lângă ea, stihia aluneca neputincioasă, lăsându-și mugetul brut cizelat în glasuri omenești cântătoare, cu vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putea ca Tezeu, de-acum versat într-ale ocolurilor prelungite și indirecției, să fi provocat moartea bestiei dinăuntru - o moarte nu doar tehnică, exterioară, ci profund grecească, în acord cu natura intimă a victimei. Un sfârșit decurgând firește, cu susur molcom de sevă a repausului, din înțelegerea propriei necesități, o metamorfoză de fruct ce se desprinde oportun de ramură de prea copt ce e. Abia adormind alături de fiară, sforăind cu nepăsare în urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cele din urmă se hotărâ, fără tragere de inimă, să se ridice și să se pregătească pentru o nouă zi de lucru. Două culoare pierzându-se în întuneric, lipsa tragerii de inimă și povestea pietrelor Labirintului se întretăiară pe ocolișuri molcome înlăuntrul lui. VII Conducea cu ochii pironiți în noapte, dincolo de linia unde lumina farurilor se pierdea. Răsunând de pulsul răzleț al unei maternități eterice, cvartetele pentru coarde ale lui Britten țineau întrucâtva la respect vastitatea dezolant de taciturnă a Bărăganului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este salutul vostru? Evident, cel al întregului Orient. Salaam (Pace). Și vremea se scurge, încărcată de pace, în aburii ceaiului... Soarele începe, ușurel, să dispară în spatele cupolelor albastre. Se apropie seara, una din serile acelea calde și blînde, ce lunecă molcom deasupra Asiei Centrale, după o zi călduroasă. Oferim țigările noastre gazdelor atît de îndatoritoare care ne întreabă: E darul vostru? Da. Ne zîmbesc și le acceptă senini și demni, fără false ezitări, căci așa este normal: să împarți ceaiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
realitatea observată. TOPOS VALAH. DISCURS IMAGOTIPIC Încă de la primul popas pe pământ muntenesc, făcut la schitul Dălhăuți, doar pentru câteva zile, Platon pătrunde într-un spațiu foarte deosebit de cadrul peregrinărilor sale ucrainiene, într-un topos dispus după linii mult mai molcome decât peisajele slave cu care ne-a obișnuit povestirea până în acest punct. Vizitând doi schimnici aparținători de schitul Dălhăuți, dar care locuiau ceva mai departe de restul comunității, în izolare, personajul descrie prima dată un peisaj aflat „peste munte, într-
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aleile, piețele și ungherele cu parfum de epocă. Această ispită, trecută să spunem și prin gândul filozofic, înseamnă vigoare și autenticitate intelectuală, după parcurgerea etapei îndoielii. De obicei, ieșeanul nostru nu este prea vorbăreț, preferă o atitudine de așteptare monotonă, molcomă, blândă, potolită, îl ascultă cu atenție pe celălalt, îi cântărește bine cuvintele, dar mai ales îl citește intuitiv, după care își formează o părere. Adesea, el recurge la semne (Goethe urmărea exemplul naturii creatoare și se exprima prin mijlocirea semnelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului predispus la idealizare. Cunoscutul profesor cărturar N.I. Popa, într-un interesant eseu, scrie o analiză amicală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sună interesant. Bineînțeles că această încercare epopeică aș dedica-o Iașului meu. Mă tem însă să nu rămân doar cu ideea și cu sunetul. Dacă am desena un cerc mare, mare în care să fie cuprins întreg orașul, străjuit de molcomele coline, și în care timpul ar fi oprit în loc, privirile contemplative ar surprinde neașteptate imagini și viziuni. Fascinați, atenți, lipiți de ceea ce se profilează, nu vom putea învălui inefabilul, nici vizibilitatea oferită ca din balonul lui Jules Verne, doar uitarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în fază gravă sunt opriți în clădirea veche fosta cazarmă militară, ce-i drept călduroasă dar mizeră, sub stricta supraveghere a medicilor și a personalului asistent. Prin aceste ,,săli de așteptare’’ și prin coridoarele labirintice care le unesc, printre pacienți molcomi și asistente grăbite, mai mereu umblă unul sau mai mulți câini ,,eșuați’’ din haitele de afară. Sunt obișnuiți să se plimbe nestingheriți, cerșesc cu boturile lor umede câte un dumicat de pâine. Primesc chiar și câte un os ori chiar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
scheletic suferind, dis de dimineață îl transportau către morga spitalului. Tânărul părăsise definitiv lumea aceasta. Toată ziua doar am tăcut. O zi rezervată muțeniei. Ce se mai putea spune, ce se mai putea face? Timpul lui înțepenise, timpul nostru curgea molcom departe de lume, aproape de cer. O ultimă strângere de mână după o ultimă țigară fumată cu poftă; câteva vorbe schimbate în grabă. Încerc să-mi amintesc de ce ,,în grabă’’ dar se pare că memoria m-a părăsit, iar gânduri u
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
față cu cea mai nesuferită dintre asistente, o individă grasă și ,,cu gura mare’’ așa cum se vorbește printre pacienții veterani și cum ea a ținut să demonstreze de multe ori. Am fost strigat pe nume, m-am apropiat cu mers molcom de ea... Mi-a întins un pumn de pastile între 10-12 bucăți, le-am înghițit pe toate deodată împreună cu sucul avut în cana de porțelan albastru. O cană obișnuită din porțelan ieftin, decorată cu floricele portocalii pe fond albastru. M-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]