26,397 matches
-
în școală, Chișinău, 1986; Creația scriitorilor moldoveni în școală (în colaborare), Chișinău, 1987; Poezia moldovenească de azi și problemele vieții, Chișinău, 1987; Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău, 1987; Poezia: adevăr artistic și angajare socială, postfață Nicolae Bilețchi, Chișinău, 1988; Creația scriitorilor moldoveni în școală, Chișinău, 1989; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Sergiu Moraru, În obiectiv - metafora poetică, „Nistru”, 1975, 4; „Poezia moldovenească de azi și problemele vieții”, RLSL, 1989, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 273
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv, milostiv, guraliv), -uire (mânuire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
polone, rutene și lituaniene la lupta împotriva markgrafului de Brandenburg (cf. Iorga, vezi mai sus). Această participare ilustrează forța pe care o reprezentau formațiunile românești est-carpatice. În 1326, regele Poloniei, Wladislaw Lokietek, beneficia și el de ajutorul (serviciile) cavalerilor lituani, moldoveni (walachi) și ruși. Contextul extern decisiv ce-a amplificat impulsul unificării formațiunilor politice românești de pe teritoriul est-carpatic a fost lupta angajată de acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce patriarhia a acceptat, în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei. Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării. Hirotonia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Grigoraș, Românii de la est de Carpați și organizarea lor până la întemeierea statului medieval Moldova, în Cercetări Istorice, 8, 1977; Idem, Țara românească a Moldovei până la Ștefan cel Mare (1359-1457), Iași, 1978. 27. Gh. Brătianu, O nouă mărturie despre un voievod moldovean în secolul XIII (1277), în AARMSI, XXVII, 1944-1945, p. 231-244; M. D. Matei, Studii de istorie orășenească medievală. Moldova (sec. XIV-XVI), Suceava, 1970; Idem, Geneză și evoluție urbană în Moldova și Țara Românească până în secolul al XVII-lea, Iași, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 50-62. Idem, Recherches sur Vicina et Cetatea Albă, București, 1935. Idem, O enigmă și un miracol istoric: poporul român, București, 1940 (ed. II, 1988). Idem, Formarea unității românești. Factorii istorici, București, 1940. Idem, O nouă mărturie despre un voievod moldovean în secolul XIII (1277), în AARMSI, tom 27, 1944-1945, p. 231-244. Idem, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, București, 1945 (ed. II, 1980). Brezeanu S., De la populația romanizată la "vlahii balcanici", în RdI 29, 1976, p. 211-222. Centenarul autocefaliei B.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istorie socială, București, 1943. Giurescu C. C., Istoria Românilor, vol. I, București, 1935 (ed. Bicall, 2007). Idem, Mormântul german de la Chiojdu, în RIR, V-VI, 1935-1936, p. 333-347. Idem, Istoria pescuitului în România, București, 1964. Idem, Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul X până la mijlocul secolului XVI, București, 1967. Idem, Formarea poporului român, Craiova, Scrisul Românesc, 1973. Idem, Întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R., 1959, nr. 7-10, p. 673-697. Idem, Localizarea Vicinei și importanța acestui oraș pentru spațiul carpato-dunărean
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
l-au consacrat ca poet: balada Zburătorul (inclusă și în „Curierul românesc”), Căderea dracilor, Ingratul, cântul I din Michaida. Mai oferă poezii D. Bolintineanu (O fată tânără pe patul morții, Mihnea și baba), Iancu Văcărescu, C. Aristia, iar dintre poeții moldoveni - Gh. Asachi, V. Alecsandri (poezii populare), Al. Donici. Pe lângă versuri ocazionale, C. Negruzzi trimite poemul Aprodul Purice. Tot el asigură, aproape exclusiv, partea de proză originală, aici găsindu-și loc nuvelele Zoe, O alergare de cai (reținută și de „Dacia
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu mai multe straturi de semnificație, o adevărată parabolă. Alexandru, eroul romanului, cărturar și
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
lexicale moldovenești din anii 1870-1890, Chișinău, 1964; Creația lui Ion Creangă în școală, Chișinău, 1984; Scriitorul în fața limbii literare, Chișinău, 1985; Lumea poetului și resursele de exprimare a ei, Chișinău, 1985; Lumea cu toate ale ei..., Chișinău, 1988; Creația scriitorilor moldoveni în școală. Cronicarii moldoveni, C. Stamati, C. Negruzzi (în colaborare), Chișinău, 1988; Răspântii, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Vasile Coroban, Vocație, „Nistru”, 1975, 6; Mihail Dolgan, Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău, 1987, 67-76; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 275. M.Dg.
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
1870-1890, Chișinău, 1964; Creația lui Ion Creangă în școală, Chișinău, 1984; Scriitorul în fața limbii literare, Chișinău, 1985; Lumea poetului și resursele de exprimare a ei, Chișinău, 1985; Lumea cu toate ale ei..., Chișinău, 1988; Creația scriitorilor moldoveni în școală. Cronicarii moldoveni, C. Stamati, C. Negruzzi (în colaborare), Chișinău, 1988; Răspântii, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Vasile Coroban, Vocație, „Nistru”, 1975, 6; Mihail Dolgan, Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău, 1987, 67-76; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 275. M.Dg.
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
În 1928 a tipărit, la Balta, prima plachetă de Poezii. Versurile lui C. abordează o tematică ocazională, fiind marcate de influența folclorului. A tradus din A. Pușkin, I. A. Krâlov, N. Nekrasov ș.a. Este unul dintre fondatorii Asociației Scriitorilor Sovietici Moldoveni „Răsăritul”. SCRIERI: Poezii, Balta, 1928; Poezii, pref. I. Vartician, Chișinău, 1954. Repere bibliografice: I. Șpac, Scriitorii Moldovei sovietice. Indice bibliografic, Chișinău, 1969, 175-176. V.C.
COSARAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286432_a_287761]
-
polonă, mai puțin greaca și, poate, franceza și italiana. Implicat, ca și Velicico Costin, unchiul său, în complotul din 1691 împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu frații săi, Ioniță și Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în Țara Românească, la Curtea lui Constantin Brâncoveanu. Întors în Moldova, din treti-logofăt ajunge cu timpul hatman, vornic al Țării de Sus, apoi al Țării de Jos, vel logofăt și caimacam, îndeplinind și unele misiuni diplomatice dificile. Opera
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
din prefața închinătoare, de originea romană a poporului și limbii române. Ascendența nobilă este, în concepția lui C., un scut salvator al personalității poporului nostru, încercat necontenit de vremuri „cumplite”. Dacia și cucerirea ei, descălecatul al doilea și denumirea „poporului moldovean și muntean” (îi adaugă pe macedoneni), limba, geografia și organizarea administrativă sunt problemele de fond. Se remarcă primul dicționar etimologic latin-român (aproape o sută de cuvinte din vocabularul de bază), secționat în substantive și verbe. Historya polskimi rytmami o Woloskiey
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
315-341; P. P. Panaitescu, Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1925, 15-20, 83-133, 214-224; Pușcariu, Ist. lit., 132-138; Ioan Lupaș, Miron Costin și concepția lui filosofică-religioasă asupra istoriei, Sibiu, 1934; Giorge Pascu, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936, 30-119; Lucian Predescu, Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Dumitru Almaș, Miron Costin, I-II, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 22-26; Ion I. Nistor, Miron Costin. Viața și
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
și Miron Costin, București, 1925, 15-20, 83-133, 214-224; Pușcariu, Ist. lit., 132-138; Ioan Lupaș, Miron Costin și concepția lui filosofică-religioasă asupra istoriei, Sibiu, 1934; Giorge Pascu, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936, 30-119; Lucian Predescu, Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Dumitru Almaș, Miron Costin, I-II, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 22-26; Ion I. Nistor, Miron Costin. Viața și opera, București, 1942; Cartojan, Ist. lit., II, 153-173; Leca Morariu, Miron Costin, Cernăuți
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
colecția „Demogorgon”, în care include lucrări menite „să sperie poporul”. În lucrarea Originele democrației române (1922), în care se ocupă de constituția „cărvunarilor” de la 1822, pregătirea juridică îl ajută să descifreze câteva dintre resorturile socio-psihologice ale „ponturilor” avansate de boiernașii moldoveni, dar aceste rezultate oneste sunt umbrite de interpretări fanteziste și de înlocuirea documentului cu intuiția și cu arbitrarul concluziilor. Înființează revista „Cărvunarii”, apărută în două serii, în 1927 și în 1931, și trimisă gratuit „întregii elite sociale a țării”. În numele
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann, născut la Sliven, în Bulgaria, se adresa unui public cumpărător („prenumeranți” de calendare și cărți), târgoveți și mărunți mahalagii, iubitori de cântece de lume, de povești și „anegdote”, de proverbe, de glume, de „istorioare”. Năzdrăvăniile
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
complexitatea lui procesul literar. SCRIERI: Epiceskie i liriceskie elementî v moldavkoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească], Chișinău, 1972; Consemnări critice, Chișinău, 1976; Considerări și reconsiderări literare, Chișinău, 1983; Romanul și contemporaneitatea, Chișinău, 1984; Creația scriitorilor moldoveni în școală: N. Costenco, A. Busuioc, V. Beșleagă, G. Malarciuc (în colaborare), Chișinău, 1990. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Considerări și reconsiderări literare, RLSL, 1984, 3; Iuri Kojevnikov, Moldavski sovremennîi roman, „Voprosî literaturî”, 1985, 9; Mihail Dolgan, Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
fenomene lingvistice de tip popular (muntenești), dar și a unor particularități fonetice, morfologice și lexicale caracteristice graiurilor nordice, ardelenești și moldovenești. Existența celor din urmă a fost explicată, între altele, prin prezența în Țara Românească a unei pleiade de tipografi moldoveni, unii dintre ei continuatori ai prestigioasei activități desfășurate în domeniul traducerilor religioase la Iași, sub îndrumarea mitropolitului Dosoftei, iar mai de curând, prin contribuția efectivă a acestuia la traducere. Prin reconsiderarea contribuției lui Nicolae Milescu, a cărui traducere din Vechiul Testament
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit într-o formă nedefinitivată textul, astăzi pierdut, al spătarului moldovean, și care ar fi perfectat traducerea acestuia, probabil între anii 1683 și 1686. Respectând metoda și exigențele filologice adaptate de Milescu însuși, autorii (sau autorul) manuscrisului 45 au urmărit colaționarea unui număr mai mare de izvoare (între care se număra
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
au aparținut unor cărturari ai epocii din Țara Românească sau din Moldova, lui Stoica Ludescu ori, semnificativ, mitropolitului Dosoftei, căruia i-a fost dăruită cartea (în care apar și câteva însemnări autografe - comentarii explicative -, intervenții târzii pe text ale ierarhului moldovean) în numele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir va adnota de asemenea în marginea unui exemplar din ediția din 1688, moștenită de la părintele său, domnitorul Constantin Cantemir. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie, Gedeon Wiszniowski, și se dedică Preastrălucitului și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată a principelui moldovean, cunoștințele lui întinse. Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un fel de nec plus ultra, adică neîntrecut în mediul unde trăia. Opera lui era considerată, în termenii lui Horațiu, un monument
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
acest lup al pustiei o socoteală... Han-tătare, ți-aduci aminte ? Tu l-ai ucis pe Mitruț, Între ramurile acestui stejar... Ridicați-l, feciori, În funie... Apoi,după ce năvălitorul și a primit pedeapsa, trei zile și trei nopți au stat oștile moldovene În petrecere. Astfel se răzbuna Ștefan cel Mare asupra năvălitorilor, tăindu-le pofta de pâine strâină. LUPTA DE LA PODUL-ÎNALT după Mihail Sadoveanu Era În anul 1475. Mahomed, sultanul turcilor, a hotărât să-l ucidă pe Ștefan-Vodă și să calce Moldova
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]