993 matches
-
unui ascet, iar după aceea, s-a retras doi ani într-o peșteră. În 380 s-a înapoiat la Antiohia, iar în 381, Meletie l-a făcut diacon. Timp de 10 ani, înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat mici tratate. Tratatul său „Despre preoție”, scris în cei șase ani de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în care Sfântul Ioan Chrysostom om scoate în evidență sublimitatea "Tainei Preoției". Sf. Ioan
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
ortodoxă. Se va boteza în această religie, murind pentru lume și pentru păcate, implicându-se cu toata râvna în viață Ortodoxiei americane. Are bucuria să cunoască pe Sfanțul Ioan Maximovici și alți trăitori americani. Iar în 1970 este tuns în monahism. Dat fiind trecutul lui, primirea să în Ortodoxie s-a făcut treptat, cu prudență. De multe ori tineri - și nu doar tineri - americani au fost atrași de frumusețea Ortodoxiei, dar fără a-i putea suporta rigorile. Ortodoxia nu pune însă
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
a continuat organizat după 1761 în doar câteva mânăstiri și schituri scăpate de urgie sau refăcute - în general pe ascuns - ulterior. Mai existau sihaștri, mai ales în pădurile din Maramureș și alte zone carpatine. Acești sihaștri au asigurat totdeauna continuitatea monahismului românesc atunci când prigoanele au distrus sau controlat excesiv mânăstirile. Atât dintre călugării scăpați cu viață, cât și dintre ardelenii ortodocși cu vocație monahală, mulți au fost nevoiți să treacă în Muntenia și mai ales în Moldova, în zonele mai sărace
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în stat, și anume cea de secretar imperial. Este posibil ca în acele cercuri să-l fi câștigat pe Anastasie, care era secretarul particular al împărătesei, ca ucenic al său. Pe la anul 630, a părăsit onorurile lumești și a îmbrățișat monahismul într-o mănăstire la Chrysopolis-Scutari, situată pe țărmul asiatic al Bosforului. De frica perșilor, el a fugit și pe la 645 a fugit probabil în Cartagina, unde, probabil a avut loc în iulie 645, o dispută hristologică între el și Pyrrhus
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
confiscate în cursul anului 1948. Pentru a-și întreține familia în exil, Ileana a ținut cuvântări despre România și comunism. A divorțat de arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ștefan Isărescu, mariaj soldat la rândul său cu un divorț. Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic „maica Alexandra” și a fondat Mânăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990. Ileana s-a născut
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbătă de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treaptă preoțeasca și numit stareț al Mănăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor. Deja din 1940 declanșează la Mănăstirea de Sâmbătă de Sus ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovniceasca de la Sâmbătă
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959). A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, una la
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
parohii, în special în diaspora, au grupuri făcând parte din cele trei ramuri ; unul și același preot poate sluji trei tipuri diferite de slujbe. Anglo-catolicii se caracterizează prin folosirea ritului contemporan, o practică sacramentală intensă, preferință pentru celibatul preoților și monahism, liturghie zilnică și admiterea femeilor la preoție, iar în Canada, admiterea femeilor și la episcopat. În unele parohii, cu precădere în America, dar nu exclusiv, anglo-catolicii au și cultul Fecioarei Marie în stil romano-catolic sau ortodox rus, după caz. Anglo-evanghelicii
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
Voronei (jud. Botoșani), aparținând de Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ținuturilor natale în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de limba armeană la școlile acestei comunități din București (1929-1943). A scris cărțile "Armenii de pe Musa Dagh în romanul lui Franz Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
lui Levon Balgian, părintele Kilimlian girează pentru el, asigurându-l pe arhiepiscop că la întoarcerea la București, Levon Balgian va urma Facultatea de Teologie. La sfârșitul lui septembrie 1943, Levon Balgian împreună cu Iknadios Kilimlian pleacă la Atena. Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sf. Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, devenind astfel Vazken Vartabed. În
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
Între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de Teologie la București. În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere. În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul "„Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”". În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
veteran de război al Armatei Române. După război urmează cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamț și facultatea de Teologie de 4 ani la București. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în 1948. În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală; În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoției. A slujit 5
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
Parohia Jimbor - Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădicești. În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal. A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării. La Jilava s-a întâlnit cu iluștri
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
anului 1999 a predat la Calcutta, în India, cursuri aprofundate de teologie ortodoxă, preoților ortodocși din Bengalul de Vest. La data de 4 iunie 2000 a primit distincția de iconom stavrofor. Apoi la 27 iunie 2000 a fost tuns în monahism de către IPS Arhiepiscop Andrei Andreicuț de Alba Iulia, fiind închinoviat la Catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia, care are regim de mănăstire, schimbându-i-se numele din Petru în Petroniu. În aceeași zi a fost ridicat la rangul de protosinghel. În
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea, când și-a extins influența spirituală în a doua jumătate a acestuia, devenind Eparhie de care aparțineau toate așezămintele monahale de la curbura Carpaților. Aici a stărețit Cuviosul Vasile - mare organizator al monahismului, aici a fost surghiunit în 1840 poetul Cezar Boliac, și tot aici poposea deseori poetul Alexandru Vlahuță care descrie în România pitorească frumusețea acestor locuri, precum și prietenul acestuia Barbu Ștefănescu Delavrancea. Se evidențiază ca fiind printre puținile biserici cu pictură
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
în incinta mănăstirii. Mănăstirea Războieni a fost desființată prin Decretul nr. 410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate. Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare a bisericii. Cu acest prilej au fost îndepărtate cele două
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
afirmă într-un interviu din ianuarie 2006 următoarele: În anul 1994, după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de îndemnul monahilor virtuoși ai mănăstirii efectuează serviciul militar. Reîntors în mănăstire imediat după satisfacerea stagiului militar, este tuns în monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de Vasile în favoarea celui primit la călugărie de Antonie, conform rânduielilor monahale. După șase luni de la tunderea în monahism
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de Vasile în favoarea celui primit la călugărie de Antonie, conform rânduielilor monahale. După șase luni de la tunderea în monahism, la data de 11 decembrie 1995, este hirotonit ierodiacon, iar după încă patru ani (la 22 februarie 1999) este hirotonit și ca ieromonah. Începând din anul 2001, a fost desemnat în funcția de ajutor de stareț al Mănăstirii Sfânta Treime
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
al municipiului București, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fiind primit de Prea Sfințitul Evloghie Oța (†1979), care în acea perioadă, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților statului comunist, întemeiase acolo o mică obște monahală. La acea mănăstire a fost tuns în monahism și a primit numele Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la cele veșnice a PS Evloghie Oța la 28 februarie
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
este primit ca frate începător în obștea monahală a Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din București (cartierul Militari), care se afla sub conducerea duhovnicească a unchiului său, arhimandritul Flavian Bârgâoanu (viitorul episcop de Ilfov). În anul 1996, a fost tuns în monahism pe seama acestei mănăstiri, primind numele de Evloghie, în cinstea Sfântului Ierarh Evloghie, Patriarhul Alexandriei, și întru amintirea ctitorului lăcașului monahal, PS Evloghie Oța. În Duminica închinată Sfintei Cruci (a treia Duminică din Postul Mare) din anul 1997, el a fost
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
în obștea monahală a mănăstirii Copăceni, în vremea stăreției arhimandritului Martinian Comănici. Din cauza presiunilor din partea statului ateu asupra Bisericii de stil vechi, fratele Gheorghe se retrage după doi ani la Mănăstirea Slătioara, unde, după efectuarea stagiului militar, este tuns în monahism de către Părintele Arhimandrit Dionisie. Îndeplinește mai multe ascultări în cadrul mănăstirii. La data de 10 noiembrie 1964 este hirotonit ierodiacon, de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase, iar patru ani mai târziu este hirotonit ieromonah de către P.S. Episcop Meftodie Marinache Nemțeanul. Este trimis
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
mănăstire unde în anul 1955, de ziua prăznuirii Sf. Ierarh Spiridon, a primit fesul călugăresc și dulama (redingota monahală) drept binecuvântare și încurajare pe calea faptelor bune din mâinile starețului Glicherie Tănase (viitorul mitropolit). După un an, este tuns în monahism de către PS Episcop Glicherie, făgăduind a păstra cu sfințenie ascultarea față de părinții și frații obștei monahale, sărăcia de bună voie și fecioria. În anul 1956, de ziua Sfintei Cruci, este hirotonit ierodiacon, de către I.P.S. Mitropolit Galaction Cordun, în Biserica de la
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
tablă zincată. În anul 1992, mănăstirea a fost deschisă pentru a treia oară. Hramul mănăstirii este sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie). Printre călugării care au viețuit la menționăm pe actualul arhimandrit Mina Dobzeu (n. 1921) care a fost tuns în monahism acolo în anul 1946 și hirotonit ierodiacon în 1948. În prezent, în mănăstire viețuiesc 5 călugări. Din întreg ansamblul mănăstiresc de odinioară a fost păstrată doar mica biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire", o biserică de piatră cu hramul
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
(Ioannis Cassianus sau Kassianos, n. circa 360, Dobrogea - d. 435, Marsilia) a fost unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii și monahismului creștin din sec. IV și V, fiind cinstit ca sfânt părinte al bisericii creștine, atât ortodoxă cât și catolică. s-a născut în jurul anului 360, într-o familie din Dobrogea (pe acea vreme « "Scythia minor" »), probabil într-una dintre cetățile
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]