3,149 matches
-
să ne faci matale așa ceva? Toate ca toate, da’ pân’ la... monarhie! Ne-ai jignit profund, direct la lezmajestate! Știți cine sunt aceștia? Sunt oameni cică „citiți” pe care, dacă- i pui să scrie exact numele de familie al ex- monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă, strict personalizată, pe cap de scrib. Ei, dar tocmai aceștia, așa dintr-odată s-au umplut toți de cotcodac! Și cotcodăcesc și cârâie de să-i audă și Parisul. Mirositoare lighioane mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
asociată cu figura Regelui Soare Ludovic al XIV-lea care se menține în fruntea statului său bine închegat timp de 72 de ani (14 mai 1643 1 septembrie 1715), perioadă fabuloasă prin lungime, record absolut prin raportare la orice alt monarh european. Procesul de centralizare precum și crearea unei elite pentru care Versailles devine un fel de spațiu matrice, au contribuit în mare parte la consolidarea tendințelor clasice care se prefigurau încă de la începutul secolului. A lega în acest sens clasicismul de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
absolută a Regelui Soare nu este nici pe departe o exagerare, întrucât există o anumită condiționare reciprocă: stabilitatea statului influențează în mod pozitiv dezvoltarea literară, iar viziunea clasică privind ordinea, nevoia de ierarhie, rațiunea, armonia, își pune amprenta asupra gândirii monarhului și a Curții sale. E un schimb reciproc avantajos, ducând la realizarea unui model cultural care se apropie de miracol, invidiat și copiat în afară, dar niciodată pe deplin reluat în alt spațiu și timp. Având în vedere cele prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
beneficiind de susținerea episcopatului, interclasist și foarte activ pe plan social, îl îngrijora. A angaja o bătălie cu Biserica catolică avea avantajul de a-i face pe catolici să apară ca niște răi cetățeni germani, puțin devotați unității, credincioși unui monarh străin (dogma infailibilității, proclamată de conciliul Vatican în iunie 1870, era o armă importantă) și de a crea un culoar cu ajutorul protestanților, împiedicînd orice apropiere interconfesională. Celebra expresie a deputatului liberal anticlerical R.Virchov, "Kulturkampf" (sau lupta pentru civilizație), dădea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
iar oamenii de casa lui, nepoții lui Vasile Vodă, mai mare silă făceau, luând băieții oamenilor în silă la curvie" (citat după P. G. Samarian). Exemplele s-ar putea înmulți. Reiese că mai ales în clasa nobiliară și, probabil, între monarhi homosexualitatea era prezentă. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada, flagrantul delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce prin uciderea prin imprudență a propriului copil, o mamă primea pedeapsa interdicției de la împărtășanie doar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
urmat interminabilele interpelări în Parlament, unde radicalii cereau raderea de pe suprafața pământului a acelui "simbol al epocii întunecate", iar conservatorii cereau o nouă folosință a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Până una-alta, întregul ansamblu a fost salvat, devenind Președinția Republicii Vandana de Nord, respectiv Republica Umanistă Vandana. Fațada aripii de nord a fost restaurată și piesele de patrimoniu jefuite au fost înlocuite. (Se spune că doar stucatura poleită
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
urmat interminabilele interpelări în Parlament, unde radicalii cereau raderea de pe suprafața pământului a acelui "simbol al epocii întunecate", iar conservatorii cereau o nouă folosință a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Se pare că, pe vremea instaurării Celei de A Nouăsprezecea Republici, aripa radicală a avut câștig de cauză. "Vremurile se schimbă, doar rahatul rămâne același", după cum a declarat la Cluj (România), cu ocazia primirii înaltului titlu academic Doctor Honoris
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a-și păstra viața dacă sunt forțați să-și lepede credințann. Martirul este martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică și izbăvitoare a istoriei. Mai întâi în confruntarea cu Helenismul și în fața persecuției monarhului seleucid Antioh al IV-lea Epifanul, în secolul al II-lea î.Hr., iudaismul credincios Legii își asumă explicit o concepție pozitivă despre martiriu. Structura, forma și inspirația lui religioasă au fost modelate în literatura evreiască și creștină de la Macabei I
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmat interminabilele interpelări în Parlament, unde radicalii cereau raderea de pe suprafața pământului a acelui "simbol al epocii întunecate", iar conservatorii cereau o nouă folosință a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Până una-alta, întregul ansamblu a fost salvat, devenind Președinția Republicii Vandana de Nord, respectiv Republica Umanistă Vandana. Fațada aripii de nord a fost restaurată și piesele de patrimoniu jefuite au fost înlocuite. (Se spune că doar stucatura poleită
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
urmat interminabilele interpelări în Parlament, unde radicalii cereau raderea de pe suprafața pământului a acelui "simbol al epocii întunecate", iar conservatorii cereau o nouă folosință a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Se pare că, pe vremea instaurării Celei de A Nouăsprezecea Republici, aripa radicală a avut câștig de cauză. "Vremurile se schimbă, doar rahatul rămâne același", după cum a declarat la Cluj (România), cu ocazia primirii înaltului titlu academic Doctor Honoris
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
vede că e mult mai ușor să clamăm democrația liberală decît să o realizăm. Fiecare popor își dorește libertatea, potrivit culturii sale specifice, dar edificarea unei democrații reale și sustenabile este o problemă mult mai complexă. În Iordania, de pildă, monarhul neales este mai liberal și mai progresist decît foarte mulți democrați aleși. La fel în Emiratele Arabe Unite și în multe alte țări. Saddam Hussein era ales democratic, dar era un tiran. Iată însă că schimbarea sa a adus în Irak haosul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
contemporan, ediția a doua, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 51. footnote>. Grecii foloseau denumirea de polis = cetate și politeia = forma de organizare, pentru același tip de organizare politică a unei colectivități umane. Statul antic se caracteriza prin confuzia între monarhul ereditar și prerogativele sale de conducere pe care le deținea ca bunuri personale, prin centralizarea excesivă a puterii și prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic și Imperiul Roman de Apus au dispărut. Statul roman a decăzut în secolul
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
păstrându-și parlamentul și guvernul. Legătura juridică poate fi întreruptă printr-un nou acord. Anglia și Regatul Hanovrei 1714-1837; Țările de Jos și Luxemburg 1815-1890; Belgia - Statul liber Congo 1885-1908; Moldova și Țara Românească 1859-1862. În uniunea reală conduce același monarh, statele componente își constituie organe comune care exercită, în numele uniunii reale, suveranitatea statală în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
capitală proprie. 5) Forma de guvernământ<footnote În doctrina constituțională clasică, statele se împart în republici și monarhii. footnote> Forma de guvernământ este un concept juridic și politologic care indică natura organului care îndeplinește funcția de șef al statului: președinte, monarh - rege, împărat, Directorat, Consiliul de Stat, Consiliul revoluției, Consiliul federal. Indică modul în care sunt constituite și funcționează organele supreme și este raportată la trăsăturile definitorii ale șefului de stat și la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Monarhia reprezintă forma
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
sunt constituite și funcționează organele supreme și este raportată la trăsăturile definitorii ale șefului de stat și la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Monarhia reprezintă forma de guvernare în care organul care îndeplinește funcția de șef al statului este un monarh care ocupă tronul, fie prin alegerea pe viață, fie prin succesiune ereditară. Monarhiile sunt de două feluri: monarhia absolută (monarhul este unicul organ suprem în stat) și limitată sau constituțională (șeful statului și organe care exercită puterea, parlament, prim-ministru
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
cu puterea legiuitoare. Monarhia reprezintă forma de guvernare în care organul care îndeplinește funcția de șef al statului este un monarh care ocupă tronul, fie prin alegerea pe viață, fie prin succesiune ereditară. Monarhiile sunt de două feluri: monarhia absolută (monarhul este unicul organ suprem în stat) și limitată sau constituțională (șeful statului și organe care exercită puterea, parlament, prim-ministru). Monarhia dualistă se deosebește de cea constituțională prin faptul că guvernul este numit de monarh și subordonat acestuia (partajarea suveranității
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
de două feluri: monarhia absolută (monarhul este unicul organ suprem în stat) și limitată sau constituțională (șeful statului și organe care exercită puterea, parlament, prim-ministru). Monarhia dualistă se deosebește de cea constituțională prin faptul că guvernul este numit de monarh și subordonat acestuia (partajarea suveranității între rege și parlament)<footnote Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Japonia. footnote>. Republica este forma de guvernare în care organul care îndeplinește funcția de șef de stat este ales pe o perioadă determinată.<footnote Șeful statului poate
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
exprimare a voinței populare - au posibilitatea și capacitatea de a orienta procesul de elaborare a proiectului de Constituție sau îl redactează în exclusivitate. În cazul Constituțiilor concedate, nu se solicită acordul sau manifestarea reală de voință a poporului. Șeful statului (monarh/președinte) este cel care concede, acordă Constituția. Poporul nu participă efectiv la adoptarea legii fundamentale. Cele mai uzitate modalități sunt: poporul exercită această putere prin reprezentanții săi aleși (Adunarea Constituantă sau Convenție). Organismul desemnat să adopte Constituția este ales prin
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
de la 1866 sau cea de la 1923. footnote>; statutul<footnote În literatura de specialitate, mai este denumită și Constituția plebiscitară. footnote>; Constituția-convenție<footnote Constituțiile franceze din 1791, 1848 și 1873. footnote>. Constituția concedată este inițiată și adoptată sub autoritatea șefului statului (monarhului). Acest tip de constituție caracterizează regimurile democratice, în care șeful statului are puteri absolute, dar poate să reglementeze și o serie de obligații impuse monarhului. Constituția-pact reprezintă un echilibru de forțe, fiind un rezultat al unui compromis militar sau politic
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
1791, 1848 și 1873. footnote>. Constituția concedată este inițiată și adoptată sub autoritatea șefului statului (monarhului). Acest tip de constituție caracterizează regimurile democratice, în care șeful statului are puteri absolute, dar poate să reglementeze și o serie de obligații impuse monarhului. Constituția-pact reprezintă un echilibru de forțe, fiind un rezultat al unui compromis militar sau politic, între monarh și Reprezentanța națională. Statutul, din punct de vedere al formei, este o Constituție concedată, adoptat prin plebiscit. Inițiativa elaborării statutului aparține monarhului, acesta
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
tip de constituție caracterizează regimurile democratice, în care șeful statului are puteri absolute, dar poate să reglementeze și o serie de obligații impuse monarhului. Constituția-pact reprezintă un echilibru de forțe, fiind un rezultat al unui compromis militar sau politic, între monarh și Reprezentanța națională. Statutul, din punct de vedere al formei, este o Constituție concedată, adoptat prin plebiscit. Inițiativa elaborării statutului aparține monarhului, acesta îl supune ratificării populare prin procedura democratică a plebiscitului. Constituția-convenție este adoptată de un organism de suveranitate
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
impuse monarhului. Constituția-pact reprezintă un echilibru de forțe, fiind un rezultat al unui compromis militar sau politic, între monarh și Reprezentanța națională. Statutul, din punct de vedere al formei, este o Constituție concedată, adoptat prin plebiscit. Inițiativa elaborării statutului aparține monarhului, acesta îl supune ratificării populare prin procedura democratică a plebiscitului. Constituția-convenție este adoptată de un organism de suveranitate națională, special ales pentru adoptarea Constituției și învestit în acest scop cu putere constituantă originară. În literatura de specialitate este menționată și
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
-se astfel legii adoptate de parlament și refuzând să o semneze<footnote Refuzul de a promulga legea este o expresie a dreptului de veto conferit șefului statului în republicile prezidențiale și parlamentare. Dreptul de veto poate fi exercitat și de monarh. footnote>. E) Delegarea legislativă Într-un singur caz este permis ca puterea executivă să se implice efectiv în activitatea legislativă, preluând prerogativele de reglementare primară a relațiilor sociale, care, în mod normal, sunt reglementate doar de puterea legislativă. Asemenea acte
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
contemporan, ediția a doua, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 51. footnote>. Grecii foloseau denumirea de polis = cetate și politeia = forma de organizare, pentru același tip de organizare politică a unei colectivități umane. Statul antic se caracteriza prin confuzia între monarhul ereditar și prerogativele sale de conducere pe care le deținea ca bunuri personale, prin centralizarea excesivă a puterii și prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic și Imperiul Roman de Apus au dispărut. Statul roman a decăzut în secolul
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
păstrându-și parlamentul și guvernul. Legătura juridică poate fi întreruptă printr-un nou acord. Anglia și Regatul Hanovrei 1714-1837; Țările de Jos și Luxemburg 1815-1890; Belgia - Statul liber Congo 1885-1908; Moldova și Țara Românească 1859-1862. În uniunea reală conduce același monarh, statele componente își constituie organe comune care exercită, în numele uniunii reale, suveranitatea statală în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]