1,681 matches
-
condusă de Kutlubuga și Hasan și-i conferă drepturi de supremație asupra ținuturilor aflate în litigiu, cu condiția recunoașterii suzeranității sale și plata unui tribut. Oferta a fost apreciată ca favorabilă și acceptată. Astfel, marele han și-a întregit Imperiul Mongol prin intermediul lui Iagello nu numai până la Nistru cu Bielorusia, Ucraina de Vest și Podolia, cum crede R. Grousset, ci și cu voievodatele dunărene și Dobrogea. În virtutea acestei înțelegeri, Marele Duce al Lituaniei a obținut de drept preponderența politică și asupra
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aduce aminte de ei, atunci noi avem să-i dăm în mâinile domnului prea înălțatului craiu”. Din citirea acestui document, se poate observa că fiii lui Sed-Ahmet nu erau captivi, ci refugiați. Kaluzniaski traduce greșit termenul tumen-u-ki care, în limba mongolă, înseamnă comandant de corp de armată de 10.000 de oameni, prin cuvântul slav temniki = închis, prins, captiv, așa după cum tot greșit redă titlul nobiliar la mongoli de oglani, tradus greșit ulani, prin eouitibus. I. Bogdan a căutat să îndrepte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a tradus tălmăcind vechea expresie din limba rusă team = mie, făcându-i pe temniki comandanți de o mie și a persistat în greșeala de a socoti pe cel de-al doilea, ulani, un corp special de cavaleriei, în loc de căpetenii nobile mongole, cum erau fiii hanului Hoardei de Aur. Dacă interpretarea noastră este justă, atunci fiii lui Sed-Ahmet erau însoțiți la Curtea din Suceava de generali de corpuri de armată tumeni și de oglanii nobili, membri ai dinastiei Giuci, coborâtori din Gingi-Khan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pricinuită Caffei este, totodată, o pagubă pricinuită nouă”. Când și cum a putut fi prădată Caffa numai de un detașament turc, din moment ce era sub protecția Hoardei Mari, nu este greu de aflat, dacă ne gândim că Mamak și toate forțele mongole pe care le avea la dispoziție au plecat să prade Lituania, Polonia și Moldova, în vara anului 1469. Din scrisoarea lui Mengli Ghirai către sultan și din informațiile polone și lituano-ruse, putem stabili că turcii au atacat emporiile genoveze, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ce prăda și din ce trăi, o parte din ei a cerut învoierea lui Baiazid să se înapoieze la Perecop, o parte a trecut și s-a stabilit în Dobrogea, iar o parte a rămas pe loc, să întărească elementul mongol existent de mai înainte. Rășluirea Moldovei era un fapt împlinit de acum înainte. Cu tot jurământul depus la Colomeea în anul 1485, Ștefan cel Mare nu a mai putut recupera orașele și ținuturile pierdute. Mengli Ghirai, care se întărise așa
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și zboruri pentru transportul corespondenței la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja. Nesfârșitele întinderi prafuite, purtând amprenta dezolantului pustiu asiatic, înconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La câțiva kilometri de Plodovitoje își amintește Mariana Drăgescu era un sat locuit de calmuci, o rasă mongolă, blânzi și prietenoși; nu cunoșteau limba rusă. Trăiau foarte primitiv; se hrăneau cu lapte de iapă, și creșteau câteva capre. Satul se numea Tinguta". În ianuarie 1943, RWD-urile revin pe aeroportul Băneasa. Pentru tinerele aviatoare, campania Stalingradului se terminase
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
vasele cu airak, muiem inelarul în lichidul lăptos și, prin bobîrnace succesive, facem să zboare stropi în cele patru puncte cardinale și spre pămînt, pentru cinstirea duhurilor văzduhului, ale pămîntului, ale focului și-ale apei, așa cum învățasem de la prietenii noștri mongoli. Gazdele surîd bucuroase că le respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte scurt timp, ne mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe buze, pe obraji, pe nas. Nu știu prea bine să beau din bol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-ul5 la Ulan-Bator. "Caii iuți" sunt aleși cam trei-patru dintr-o sută și pe un astfel de cal se aruncă mica noastră gazdă, așezîndu-se temeinic într-o șea cu paftale de argint. În mîna dreaptă apucă strîns "urag"-ul lasoul mongol, lung și greu, din trei tulpini de trestie, îmbucate una în alta, cu laț din curelușă de piele la capăt. Înfășurată în vîlvătaia neagră a propriilor plete, copila țîșnește spre zare cu strigăte ascuțite, rotind amenințător urag-ul: Ih! Iih! Iiiih
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Iată-ne din nou în GAZ și Sandan aprinde calm a patru-zecea țigară din zi. Pornim în direcția cunoscută doar de el, spre locul acela din mijlocul deșertului, unde stelele aveau să pară că se află lîngă noi, adeverind zicala mongolă care zice că "cerul este mai apropiat Mongolului decît iurta sa". Acolo aveam să poposim noaptea întreagă, noapte geroasă și încărcată de farmecul focului lîngă care zadarnic vom încerca să ne încălzim. În schimb, aveam să călătorim pe o Cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ca o iurtă uriașă bătută în diamante, aveam să întreb: Ce-ai rostit acolo, în iurtă, înainte de plecare, Ganjur? Suna atît de frumos! Parcă ar fi fost o poezie... Era, într-adevăr, o poezie... avea să răspundă, visător, prietenul nostru mongol, aprinzîndu-i lui Sandan cea de a cinzecea țigară din ziua aceea care apusese în pustiul Karakorumului... DE LA MUSIQUE AVANT TOUTE CHOSE 6 Mă aflu undeva, într-un loc pierdut de lume, din munții Apuseni. Liniște. Atît de multă liniște, încît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pînă departe. În afara edificiului, în care, de la năvala noilor barbari contemporani, nu se mai slujea de cînd aceștia decapitaseră toți călugării budiști, mai era o clădire de chirpici, numită Primărie, un monument spoit cu culoare aurie, reprezentînd un vajnic soldat mongol, vreo patru-cinci iurte și un zoocid budal adică așa zis "hotel". Cam sfîrșiți de traversarea a peste 500 km de deșert, ne îndreptăm spre acesta din urmă, pentru o odihnă bine meritată. Dar... surpriză! Unicele două camere mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acesta din urmă, pentru o odihnă bine meritată. Dar... surpriză! Unicele două camere mai mult sau mai puțin civilizate, erau ocupate de campionul internațional de lupte, care își invitase o sumă de prieteni, pentru nu știu ce aniversare, cu demonstrație de lupte mongole, în ținutul său de baștină. Nu mai conta. Am acceptat, desigur, o încăpere destinată în general localnicilor. Important era să ne putem prăbuși pe un pat, oricare și oricum ar fi fost el. Ne-am mulțumit cu un ceai mongol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mongole, în ținutul său de baștină. Nu mai conta. Am acceptat, desigur, o încăpere destinată în general localnicilor. Important era să ne putem prăbuși pe un pat, oricare și oricum ar fi fost el. Ne-am mulțumit cu un ceai mongol, adică făcut din frunze mari de ceai brut și cu untură de iac deasupra. Una din cele mai cumplite băuturi pe care le-am sorbit vreodată. Aproape ațipisem, așa îmbrăcați cum ne culcasem, cînd am auzit bătăi în ușă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din care mă trezisem ca să ne mutăm, am privit deschis radioul și m-am dus la fereastră. În razele soarelui de dimineață, în stînga mea sclipeau orbitor cupolele de aur ale Marelui Templu; în dreapta, vopseaua de bronz a monumentului soldatului mongol încerca să-i facă o tristă concurență; drept în față se deschidea deșertul într-o infinită lumină, iar în spatele meu, Adamo cînta răgușit de pe undele radiodifuziunii mongole: J'avais oublié que les roses sont roses... ...................... Dar nu pot să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cupolele de aur ale Marelui Templu; în dreapta, vopseaua de bronz a monumentului soldatului mongol încerca să-i facă o tristă concurență; drept în față se deschidea deșertul într-o infinită lumină, iar în spatele meu, Adamo cînta răgușit de pe undele radiodifuziunii mongole: J'avais oublié que les roses sont roses... ...................... Dar nu pot să nu amintesc de Moussa Yeboua Quattara, ivorianul care a găsit "Pămîntul Făgăduinței în Maramureș", ca să-l citez pe prietenul ziarist Mircea Crișan. Mult mi-am dorit să revăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
obiceiurile pămînturilor pe care călcăm, să ne acoperim capul în sinagogi și moschei (în ce mă privește, eu mi-l acopăr și-n bisericile noastre), să ne descălțăm înainte de a intra în temple sau moschei, să adăugăm o piatră obo-urilor mongole, să nu fim indecenți nicăieri... Atunci, totul este în firea lucrurilor, putem fi împăcați, respectăm și suntem respectați, iar Dumnezeu primește orice gînd bun care-i este adresat. Credeți-mă pe cuvînt. Multe muzee sau monumente mi s-au șters
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ofrande. 2 Halate de mătase foarte viu colorate, legate cu un brîu de culoare contrastantă. Costum permanent al Mongolilor de ambe sexe. 3 Băutura tradițională a Mongolilor: lapte de iapă, fermentat. La alte popoare, se numește "kumîz". 4 Băutură alcoolică mongolă. 5 Lupte tradiționale, cu ocazia sărbătorii naționale. La întrecerile de călărie, participă copiii între 5 și 11 ani, pe așa numiții "cai iuți", pe o distanță de 40 km. 6 "Muzică înainte de orice": primul vers din "Arta poetică" de Paul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
atât. Tot ce a scris și tot ce va scrie Îi conferă o reală complexitate artistică, un loc bine definit În poezia noastră: ,, Spre crama duce via un vin sinucigaș Văzduhul e o roată de chiot și polei Din pustele mongole s-aruncă peste Iași Vifornița-nebună a Sfanțului Andrei” ÎI ,,Ce mai faci eu altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat Alergarea pe abscisa după stele câine dingo La intrarea Intru laturi ultima exfolia” III ,,Singurătatea caută
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din secolele VII-X, estul și mare parte din centrul continentului au devenit dominate de slavi, dintre care numai o parte s-au atașat Vestului (cehii și polonezii, în primul rînd). Istoria slavilor de est a fost marcată accentuat de invazia mongolă din anul 1222, care a distrus forța Rusiei Kievene și a separat Rusia Moscovită de Bizanț și de Vest. În acest context, evoluția Rusiei s-a produs sub o puternică influență asiatică, iar căderea Bizanțului sub turci în anul 1453
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este de altfel identificabil la tot pasul, atât în istoria, în literatura cât și în folclorul rusesc. Actul de naștere al Rusiei însăși este un demers de pelegrin. Așa cum se știe, prin căderea Rusiei Kievene, prima Rusie creștină, sub atacurile mongole, în 1240, centrul politic și cultural rusesc se mută spre răsărit, unde se va reorganiza și regrupa în jurul Moscovei, devenită capitală a statului centralizat rus la sfârșitul secolului al XV-lea. Destinul capitalei rusești este și el un traseu de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
barbare. „Înainte”, promisiunea civilizației și culturii introdusă de scrierile bisericești și limba slavonă, „după”, tributul plătit Hoardei de Aur și toate relele morale și sociale aduse de aceasta și rămase în mentalul rusesc, ca sudate iremediabil de anii de ocupație mongolă. Există apoi un „înainte” și un „după” reconstruirea Moscovei de către cneazul Iurii Dolgoriki, în 1156. Înainte, o existență pierdută în negura lipsei de izvoare istorice și totuși menționată într-un izvor narativ din 1147, după, începând cu secolul al XIII
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de foc, izbind cu putere demențială, înțepând, tăind, șfichiuind făptura umană care lupta disperată să ne salveze de la un dezastru iminent. Era o nouă versiune a lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noțiunea de indo-european este una religioasă, a fost o mare religie care în mileniul 3 sau 2 î.Hr. a reunit un mare număr de triburi și le-a dat o credință și o limbă religioasă comune - un fel de confederație mongolă, dar cu un caracter religios mult mai pregnant. Și această creație trebuie să fi provocat o expansiune rapidă, foarte comparabilă cu expansiunea arabă sub semnul Islamului. Căci marea răspândire a popoarelor indo-europene trebuie să fi avut o rațiune specifică - asemenea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rol pitoresc (Gingis-han, Tamerlan etc.) însă pentru progres și civilizație n-au făcut nimic. Abia astăzi de la intrarea în conștiința tuturor popoarelor a democrației progresiste, începe și în Asia o mișcare de idei și sentimente care deschid paginile istoriei omenirii mongole. Un Zulu în frac rămâne tot Zulu. Un om cu mentalitate obtuză, lucrând fără inteligență și supus violenței instinctelor, rămâne în afara civilizației. Umblă într-un Rols-Royce dar rămâne un primitiv. Poate fi comic ca un urs pe bicicletă; pretenția la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
glasuri de foci, În slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să aducă pe lume peste câțiva ani - la Începutul lui 1946, mai exact - o recoltă neașteptată de copii cu sânge turcesc sau mongol În vinele lor inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]