1,878 matches
-
și încă o dată, obsesiv, chipurile fiilor săi, vocea Lailei sau imagini repetate la infinit din viața lui în tabără, când totul era singurătate și tihnă la poalele marilor dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două nopți, înghesuiți ca niște curmale într-o pungă de piele de iepure, asudați și sufocați de zăduful de nesuportat, incapabili să prezică măcar cât avea să mai dureze acel supliciu, sau dacă aveau să ajungă vreodată să zărească hotarele monotonului deșert. La fiecare oprire, Gacel simțea impulsul de a părăsi vehiculul slinos și de a-și continua drumul pe jos, oricât de lung ar fi fost, dar la fiecare oprire își dădea seama că ar fi avut nevoie de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi mai jos, îi atrase atenția un zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un zgomot monoton și constant pe care nu reușea să-l recunoască, dar îi amintea de zgomotul unei pietre uriașe lovite ritmic de o suprafață de pământ bătătorit. Traversă o amplă promenadă cu care părea că se sfârșește orașul și când trecu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te gândi ca nu trag a pagubă, dragostea mea, căscam gura ca prostu’ la femeile alea, toate cam la treizeci și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi putut spune că era ușor incitată, și nu fără motiv. Trăise prea mult ca să considere returnarea scrisorii ca pe un episod fără importanță. E ușor de Înțeles, ajunge un pic de imaginație, că funcția morții este poate cea mai monotonă dintre toate câte au fost create de când, din vina exclusivă a lui dumnezeu, cain l-a ucis pe abel. După o astfel de Întâmplare atât de deplorabilă, care Încă de la Începutul lumii a venit să demonstreze cât este de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi. Ce anume te doare, întreb eu, iar el șoptește, totul, totul mă doare, chiar și când respir mă doare, iar mâna îmi alunecă pe fața lui, trăsăturile i se conturează delicat în întuneric, cu frumusețea lor uitată, iar mângâierea monotonă mă calmează și aproape că mă adoarme, ochii mi se închid lasciv, de plăcere, de multă vreme nu ne-am mai petrecut diminețile întinși în pat, poate vom rămâne așa toată ziua, îl voi ascunde aici ca pe un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de obicei e aglomerat, atmosfera e îmbâcsită și e multă gălăgie. Cu toate acestea, mai vin din când în când. Am fost tare trist în aceste două luni, am zis eu. Da, știu. Mi-ai scris, spuse Midori, cu voce monotonă. Acum hai să mâncăm! Nu mă pot gândi la altceva. Am mâncat toate bunătățile din compartimentele cutiei în formă de semilună, am băut supa și apoi ceaiul. După ce și-a terminat țigara, Midori s-a ridicat brusc și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
treaba noastră. Prin locurile astea fiecare tinde să-și vadă de treaba lui. — Bine. PĂi, ce-ar fi atunci să-ți vezi și tu de treaba ta. Du-ne la barca aia. CĂpitanul Willie Își văzu de drum, În tusea monotonă a motorului Palmer cu doi cilindri. — N-ai auzit ce-am zis? — Ba da, domnule. — Și atunci, de ce nu-mi urmezi ordinul? — Cine dracu’ te crezi? Întrebă căpitanul Willie. — Nu te interesează. Tu fă cum Îți zic. — Da’ cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știi ce faci. Toți. Toți știu că ție nu-ți prea pasă de chestia aia, așa că aveam tot dreptul să cred că știi ce se-ntîmplă pe insula asta strîmtă, micuță“. Stătea dreaptă, Încordată, lîngă el și vorbea cu o voce monotonă. Nu gesticula și fața Îi era lipsită de expresie. Nu făcea altceva decît să folosească cuvintele exacte sau pe cît de exact și le amintea. Lui Roger i se păreau destul de exacte. — Mami m-a ajutat foarte mult. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea micului dejun trecuseră cu mult de suta de kilometri și se Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
locurile prin care treci, Însă În călĂtoriile lungi n-ai de ales. „Monotonia asta e obositoare“, se gîndi. „Asta și lipsa decorului. Ar fi locuri frumoase, dacă le-ai face cu piciorul, pe răcoare, dar așa, să conduci, sînt doar monotone. N-am condus atîta cît să mă obișnuiesc. Dar ar trebui să-mi revin mai ușor. Nu mi-e somn. Doar ochii Îmi sînt obosiți și plictisiți. Eu nu-s plictisit. E vorba doar de ochii mei și de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După vreo două secole, un plictis incurabil pune stăpânire pe nefericiții nemuritori. Lumea e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc dumitale, acum, când doar Marea Roșie ne ascultă: nemurirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă aduseseră în trepte până acolo știau de doctorul Iolescu și de sanatoriul său - părea să fie o chestie faimoasă prin partea locului. Și Sabina îmi descrisese Măgura ca pe o oază, un paradis psihiatric. Am început să urc serpentinele monotone, răsucite prin mijlocul pădurii de brad. După jumătate de oră, pe partea stângă, se ivi un gard gri, de beton, prevăzut cu sârmă ghimpată în partea superioară. Un depozit sau o pușcărie mi-am zis. După alte zece minute, gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu pe mine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe aici, de două sau trei ori, a tras la conacul din Lespezi, al fratelui ei, în orice caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore, care într-adevăr se bucura. De la Ruginoasa coborâră apoi până aproape de Izvoru, pe un drum de care, având în stânga moșia Amara și în dreapta moșia Ruginoasa, aceeași câmpie dreaptă, pustie, monotonă, neagră sub cerul cenușiu de toamnă. Numai la orizont se vedea peticul arămiu al pădurii Amara și, mai la dreapta, coperișul roșu al castelului Ghica din Izvoru. Se întoarseră în Ruginoasa, unde Grigore mai avea puțin de lucru. Pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stânga pe un ecran de citire. Linia roșie fluorescentă care traversa axa cadranului rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru a auzi cât mai bine vocea care deocamdată hârâia pentru a se drege. Era Ripley. ― Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întruna cursa amețitoare fără să devieze și fără să se îngusteze. Nici să se lărgească. Kane își luă inima în dinți, și-și dădu drumul în căderi lungi întrerupte cu popasuri scurte. Fascicolul lanternei nu-i dezvăluia decât aceeași noapte monotonă, neschimbătoare. Iarăși obosit, se opri un moment și verifică toți senzorii. ― Interesant, zise pentru colegii lui, sunt sub nivelul solului, ― Te recepționez, replică Dallas. (Gândindu-se iar la ideea cu mina, întrebă:) Nici o schimbare pe parcurs? Peretele este din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dintre ei își făcură obiceiul să treacă în fiecare după-amiază pe lângă mașina arhitectului, brusc mirați și fascinați de armonia pătrunzătoare care începea să se înfiripe, mai curată pe zi ce trecea. În primele zile ale primăverii, arhitectul relua cu obstinație, monoton dar atrăgător, același șir de note întregi, crescând parcă una din alta și transmițând o stare ciudată de ataraxic. "Parcă-i Pink Floyd" se pomenea murmurând puștimea, dar își lua seama repede șicanând că ar fi un Pink Floyd "în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scuz, să fiu, în general, ridicol. Maitreyi, dimpotrivă, arăta liniștită, resemnată, hotărâtă, deși cearcănele și paloarea feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. Mi se păruse mie sau îi auzisem spre dimineață glasul, îngînînd în balcon o rugăciune monoton cântată, întreruptă și reluată de mai multe ori și apoi stinsă brusc, ca într-un plîns?) M-am așezat în fața ei, la același birou, pe scaunul pregătit mai dinainte de Maitreyi. Am început a scrie mecanic, copiind titlurile cărților, fără să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fleurteze la bal, am pornit-o spre depozitul de lemne, cu o trăsură apărută, din fericire, ca din pământ. Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uimeam descoperind că un fapt jenant și după toate normele reprobabil nu-mi trezise nicio remușcare (în afara spaimei lașe că s ar putea afla ceva). Și nici cerul nu-și arăta intenția de a mă pedepsi : zi după zi trecea, monotonă, și pământul nu se grăbea să mă înghită - pe mine, teribilul Don Juan !... în ultimele minute dinainte să plece, Marie-Liliane a devenit tot mai tăcută. După plecarea ei, i-am făcut Sophiei reproșul ce i-l pregătisem (perfide legături ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult pentru a produce efecte din ce în ce mai mici" (Herzberg, Mausner, Snyderman, 1959/2008, p. 170) 4. Factorii igienici au doar un rol preventiv, nu unul curativ. Factorii motivatori răspund nevoii de creativitate, factorii igienici răspund nevoii de tratament corect. Pentru posturile monotone, atomizate, serbede, care prin structură oferă puține posibilități de intervenție asupra factorilor motivatori, factorii igienici sunt extrem de importanți. Pentru a face munca tolerabilă, cu cât există mai puține oportunități ca factorii motivatori să apară, cu atât mai mari trebuie să
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
este posibilă fără atingerea primelor rezultate, până la +1, atunci când persoana crede că atingerea primelor rezultatelor este o condiție necesară și suficientă pentru atingerea rezultatelor secundare. Forța unei persoane de a realiza o acțiune este definită ca "o funcție cu creștere monotonă, a sumei algebrice dintre produsele valențelor tuturor rezultatelor și dintre intensitatea așteptărilor cu privire la faptul că acea acțiune va fi urmată de atingerea rezultatelor" (Vroom, 1964/1995, p. 21) Teoria presupune că alegerile umane sunt subiectiv-raționale, oamenii alegând dintre posibilele acțiuni
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
E Îmbujorat și Îi lucesc ochii, n-are 19 ani, dar arată de 16, după accent aș spune că e de undeva dintr-o zonă rurală din sud. E frisonant să auzi cum Îi șerpuiește vocea prin ambien tul sonor monoton, condimentată cu detalii erotice. Dar, pe de altă parte, e pur și simplu cretin să vezi cum se zvîrcolește În pat, discreția sau pudoarea rămîn În urma avîntului lui de mascul nu doar crud la minte, dar și foarte bădăran. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]