1,711 matches
-
strică o mână de ajutor. Ne-am dus la magazie, Barney n-a reușit să găsească întrerupătorul - eram bine împușcați în ambele aripi la ora aia - și ne tot împiedicam prin întuneric pe-acolo, după care eu am căzut pe mormanul acela de perne și-am început să chicotesc în stilul meu inconfundabil... Barney, încercând să mă ajute, și-a pierdut echilibrul și, înainte să ne dezmeticim, am început să ne sărutăm. N-am plănuit asta, n-am vrut să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
absenți. Nici măcar nu luase catalogul cu ea. Acum se temea să nu înfunde pușcăria. Păcat de ei! Nu mai bine stăteau la oră? Și doar chimia e o materie așa de frumoasă! Pe Coceanu nu l-au putut extrage din mormanul de fiare decât după ce a venit echipa de la descarcerare cu flexul. I-au scos cadavrul, plângând, chiar taică-său cu frate-său. Mădălina avea bazinul sfărâmat și o fractură de craniu care îi schimbase fizionomia. Au înmormântat-o o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele Mercedes alb decapotabil al bulibașei în trupul unui stejar. Ăi din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ia un caracter mai sălbatic. În Moldova se pare că n-au fost omoruri și nu s-a vărsat sânge; pe când pe-aici mulți proprietari și arendași au fost măcelăriți de țăranii revoltați. Se așeză iarăși la birou. Din mormanul de ziare numai capul i se vedea cu ochelarii, care sticleau ca niște ochi monstruoși... Titu Herdelea a ascultat îngrozit mai cu seamă de când i-a pomenit de Teleorman. Asta înseamnă că și Amara e în primejdie și, deci, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de izbândă deplină I-ar mai fi așteptat, țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în nici o odaie nu mai aveai loc să stai de atâtea flori. Cel puțin sus, în camera lui Egor, te înăbușeai: erau crini albi și roșii, desfăcuți la limită, vărsând din ei staminele grele de polen, erau trandafiri galbeni, erau mormane întregi de gura-leului, flori de soc, mușețel pe tulpini încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul cu triaje CFR pline de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu gări cu ceasuri rotunde și locomotive cu aburi, gări mirosind mereu a cocs, usturoi și păcură, gări din care se preling șine încălecate, dispărând pe sub viaducte și pasarele și, inevitabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jumătate. La poartă fugeau zupăind trei-patru puradei, cei mai mici în fundul gol, iar alții doar cu un maiou tetra, cafeniu de jeg, pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți rotunde de arătător, surcele din fostul scaun de la catedră, până am ridicat în mijlocul sălii un morman de gunoaie, căruia țigăncușa i-a dat foc cu chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în străinătate, care mai fuge și-acuma... Boieri vechi, boieri noi - ce are ea grija lor ! Ea are grijă să nu alunece, să nu-și rupă vreun picior, Doamne ferește. Uite, tot a mai rămas lângă trotuar niște gheață spartă și mormane de zăpadă, neagră de funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție banii în palmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp, ofițerul își tria actele. Și deodată ofițerul a început să tragă sertar după sertar de la biroul lui, sertare burdușite de hârtii, pe care a mers să le răstoarne în mijlocul camerei. Uite, a spus la sfârșit, arătând cu vârful cizmei mormanul de hârtii de toate calitățile, umplute de cele mai diverse scrisuri. Uite, i-a spus lui Papa, toate hârtiile acestea sunt denunțuri ! Cum să nu vă fi luat ostatici, cu atâtea denunțuri primite, tot de la dumneavoastră, tot de la români ? Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apa, dacă Îi dai bine cu cremă, Îi răspund ignorînd sfatul lui, fîțÎindu-mă Încoace și Încolo și privindu-mi admirativ Încălțămintea de lux. Îl las privindu-mă cu milă și mormăind acru, În vizuina lui insalubră, Îngropat sub un morman de efecte. CI-stul există fantome În pivniță A venit, ni se spune la raportul de dimineață. CI-stul e În unitate. Nu ni se spune, ni se mormăie. Totul rămîne la fel de neclar, n-avem nici o explicație oficială despre ce anume caută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care aproape că poți să recunoști soiul copacului din care a fost făcută. O aud pe maică-mea cum Își dă silința să mă trezească, făcîndu-și de lucru dincolo de ușa camerei, muncindu-se, probabil, să Îndese În mașina de spălat mormanul de haine pe care l-am adus sau luptîndu-se cu o serie de oale pline cu apă pusă la Încălzit pe aragaz, ca să-mi pregătească o baie. — Doamne, ce jeg e pe pantalonii ăștia, bombăne ea. Te trezești odată? Pun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de unde privea în jos într-o sală mare, tenebroasă, ca un hol, plină de tot felul de vechituri. Sala era, fară îndoială, părăsită, și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
observație îi puteam vedea atât pe George cât și pe partenerii mei de urmărire. Seara nu s-a încheiat cu un deznodământ dramatic, ci s-a stins într-un calm melancolic, elegiac. Din poziția mea avantajoasă, fiind ascuns de un morman de saltele vechi și rupte, observam fața frumoasă, gravă, a Valeriei Cossom, privind cu nesfârșită tristețe și îngrijorare spre George care-și executa pantomima pe chei. Eu înțelesesem că George reconstituia drama, dar pentru Valerie gesticulația lui apărea, probabil, demențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l peste foc. Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc la căpiță, Dochiță? De unde să știu eu dacă dormeam? Și nu bănuiești pe nimeni? Aș bănui eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în ea, și să-i treci chiar și vitele prin ascuțișul săbiei. 16. Să strîngi toată prada în mijlocul pieții, și să arzi de tot cu foc cetatea și toată prada ei, înaintea Domnului Dumnezeului tău: să rămînă pentru totdeauna un morman de dărîmături și niciodată să nu fie zidită din nou. 17. Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvîrșire, să nu se lipească de mîna ta pentru ca Domnul să se întoarcă din iuțimea mîniei Lui, să Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
pământ urme de pași care se pierdeau în pădure. Se vedeau încă destul de bine, nu erau foarte vechi. Și aproape fără voie ne-am luat după ele... Peste tot, rădăcinile arțarilor ieșeau la suprafață, strîngîndu-se în jurul fiecărui trunchi ca un morman de șerpi. Urmele duceau printre rădăcini. Cine trecuse pe acolo o făcuse fără să aleagă drumul. Ocolise numai mărăcinii. Noi ne feream însă cât puteam să ne atingem de arțari, deoarece trunchiurile scorburoase și uneori chiar rădăcinile erau invadate de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
La țimitil... Cred că împlinisem pe atunci patru ani și eram la Craiova, prin 1913, în timpul epidemiei de holeră (după campania din Bulgaria). De ce tocmai aceste mărunte întîmplări mi-au rămas tipărite în memorie și ieșeau mereu la iveală din mormanul celorlalte? Mă urcasem poate și mai-nainte pe scară, privisem și altădată răpăitul ploii și cărasem de nenumărate ori morții la cimitir (pentru că asta vedeam toată ziua, locuința noastră se afla la doi pași de "Eternitatea"). Mi se întîmplaseră desigur
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat, de regulă, ca un prestator de servicii PR-istice, bietul recenzent e strivit fără milă sub un morman de bucoavne, ori, dimpotrivă, sadic pisălogit întru obligatoria hermeneutică a opului considerat de autor drept chintesența înțelepciunii universale. Să fi fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de Cornel Chiriac ? Sau cineva din partea Editurii Universitare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]