2,575 matches
-
analogii. Pe lângă similitudinile anteriore, mai adăugăm la Țolici - Neamț , Dersca - Botoșani, Liteni, Pleșești - Suceava și Bârlogu - Argeș. Ultimul topor, găsit la Găiceana (punctul Vatra satului) este de tipul III, singurul din Bazinul Bârladului. Acest exemplar este tot din fier, are muchia și tăișul dreptunghiulare, corpul ușor curbat și îngust, prevăzut cu aripioare laterale la gaura de înmănușare. Asemănări la Orbeni, Nănești (Bacău), Radovanu (Ilfov) și Bârlogu (Argeș). Toate topoarele se încadrează veacurilor X-XI și au servit ca arme sau unelte. 3
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
fragmente de vase din secolele V-VI. Cercetare Gh. Coman, 1968-1975. Materialul aparține Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. Bibliografie: Coman 1979a, p. 75; Teodor 1997c, p. 129. 89. Podu Pietriș (comuna Ciocani), județul Vaslui a) Marginea vestică a satului: pe muchia unei terase din marginea vestică a satului, tăiată în treacăt de apa unui pârâu, s-a identificat o așezare cu numeroase fragmente ceramice specifice secolelor VIII-IX. Cercetare N. Zaharia, V. Palade, 1959. Materialul se află la Institutul de Arheologie Iași
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Vaslui. Bibliografie: Coman 1979b, p. 191 (fig. 5/1). 162. Fâstâci (comuna Cozmești), județul Vaslui a) Saivane: cu prilejul săpării unor saivane, în 1962, s-a descoperit (la adâncimea de 1,20m) un vârf de săgeată din fier, în trei muchii, caracteristic secolelor VI-VII. Cercetare Gh. Coman, 1964. Piesa se găsește la Muzeul de Istorie a Moldovei Iași. Bibliografie: Coman 1980c, p. 109, 365-fig. 155/4 (încadrat greșit în secolele X-XI); Teodor 1997c, p. 88 (ambele trimiteri la Teodor 1969a
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Bibliografie: Artimon 1975, p. 316; Teodor 1978c, p.109, 189 (fig. 30/4); Teodor 1997c, p. 155. 168. Țepu (comuna Țepu), județul Galați a) Vatra satului: în vatra satului s-a descoperit întâmplător un topor din fier cu corpul lung, muchia dreptunghiulară, cu aripioare la gaura de prindere, lama curbată și tăișul lat. Prin similitudini, obiectul a fost datat în secolele X-XI. Informație D. Gh. Teodor. Piesa se află la Muzeul Județean de Istorie Galați. Bibliografie: Teodor 1996b, p. 149 (fig
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nu ar fi priceput, nu ar fi fost În stare să Înțeleagă ce se petrece. Înainte de inaugurare, i-a venit ideea de a face un control, inopinant, la trambulină. În momentul când s-a ivit, asemeni unui rar obelisc, pe muchia trambulinei, soarele i-a strălucit atât de puternic, În ochi, Încât, Închizându-și-i, pentru o clipă, a pășit În gol. Și a căzut. Și s-a prăvălit, rostogolindu-se, ca un pietroi, Într-un hău. Și s-a tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la bucătărie (al patrulea fiind al meu), pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui Stendhal, pe care-l lăsase în colțul mesei. I-l întinse lui Titi, întrebîndu-l dacă l-a citit. Acesta negă cu capul, luând cartea ca pe un album de preț și răsfoind-o atent cu degetele ușor apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seamă desenele. Trecură câteva zile în care Felix se sfii să se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se ducă băiatul, să bată ulițele ca toți pierde-vară? Să stea acasă! Titi mai avea și altă ciudățenie. Uneori, plictisit deodată de convorbire sau de prezența oamenilor, spunea: - Mă duc să mă legăn! Atunci se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate, pe canapea sau pe pat, se clătina
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă nu vreau să devin mumie. Am linia inimii netedă, asta înseamnă că sunt o fată de inimă, capabilă de dragoste profundă (ce nostim!). Așa o au, zice în carte, eroinele Revoluției Franceze, madam Tallien, de exemplu. Crestăturile aici, pe muchia palmei sub degetul mic, indică numărul de copii, ia să vedem: unu, doi, trei, vai, e îngrozitor, Felix, voi face șapte copii. E oare cu putință? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar plăcea numai unul, un băiețel. Dă-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voi, ăștia, din Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile plitelor și aragazelor din gospodăriile pe lângă care treceau se aprindeau și se stingeau singure. Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ, amestecat cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mi-am dat seama atunci că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
destăinuit pe atunci că și-l închipuia Dumnezeu stând într-o hală imensă, lângă un banc de lucru, lipit de-un polizor, ținîndu-l pe el, pe Constantin cu mâna stângă de mijloc, iar cu mâna dreaptă răzuindu-l ușor, luîndu-i muchiile, corectîndu-i gradul și părând gata-gata de-ai scurta înălțimea. Trebuie să vă împărtășesc, de asemenea, și că prietenul meu, Constantin, se considera, pe vremea aceea, stânjenitor de înalt. Se distingea, inestetic, dintre toți ceilalți băieți. Simțea o dorință irepresibilă de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era cazul, și, când își termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor. Azvârli, în direcția unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea cu jar a baghetei ștergând muchia carafei, se sparse într-un roi de scântei, parte din ele stinse tot de tălpile surorii mai suple, țâșnite în picioare și perorînd: - Cred că a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, ești un mare artist!... Singurul lucru pe care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își luau lumea în cap, năvăleau peste el. El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se scrisese în ritm și în rimă, dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întors și accepta, pe muchia rablagită a recamierului său, și câteva dintre iubitele despre care se scrisese în vers alb. Devenise cea mai vânată persoană din București, poezia îi acapara clipă de clipă. Emanația lirică îi scăpase de sub control. 353 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu dulceață, profesorul, de pe muchia opusă a dormezei. - "...face parte parte din Organizația dumneavoastră de Tineret?" - De, răspunse înțelept și-n doi peri Sinistratul. - Lipsa înjurăturii mai apăsate a tovarășului prim m-a încredințat că nu-i vorba despre un element care să aibă rezultate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adormi târziu, după ce se zbătuse multă vreme lângă bărbatul care răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cari răniți, cari izbiți de moarte, prin pocnetele și lătratul cel des al puștilor. - Înainte! comandă Ioan, și lăncerii se repeziră cu furie în inimicii lor cei mulți. Eu apucasem o săcure de coadă și izbeam cu ascuțișul și cu muchia fără milă în tot ce venea înaintea mea. Dădură și ei foc și rândurile se răriră. - Înainte! țipă Ioan ca turbat. Încă un asalt, încă o repezire și dușmanii, curmați în două lături, ne deschiseră o cale largă în această
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care o presupune, în buna tradiție a moraliștilor francezi, ci mai cu seamă prin obstinația cu care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă sursa seninătății, dar și a neliniștii subterane ce emană din poemele lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
până am început să apropii metru cu metru cartierul tău de al meu turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind țevile de canalizare încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare pulsând în aerul ars, ca de fulger.” Procedeele cele mai frecvente sunt, după cum se poate observa, enumerarea și repetiția (nu este de loc întâmplătoare reluarea secvenței „trăgeam de fir”, repetată, cu mici variațiuni, de trei ori în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decis să-l supună torturii "calului de lemn" sau "măgarului spaniol". Tommaso se gândise la alte pedepse, dar nu la asta ce avea nevoie de aprobarea Papei pentru a fi aplicată. Deasupra unei traverse înguste de lemn subțire, pusă pe muchie suspendată și susținută de doi butuci, era adus să se așeze cel torturat ce trebuia să stea în echilibru ore-n șir, uneori zile-ntregi, în timp ce era anchetat necontenit de judecători. De-o parte și de alta se aflau doi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele înțesat de umbre și, așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
melancoliile. Se simțea și el atras de forța acelei respirații care părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt, dar îndoia vârfurile copacilor, le rotunjea, făcând ca lumea să pară lipsită de muchii și unghiuri. Se opri în fața porții. Scoase cheia și o vârî, dibuind, în gaura încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]