1,907 matches
-
-tu - „cred că te-nșeli și că-l judeci greșit“ - zice. „Hai, las-o-ncolo, domnule Grant!“ - zic. „Da’ tare mai ești prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice unul o vorbă de-ți moaie inima, ești În stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate zilele să-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin școli și în privința Legii cultelor și-a băgat dracul coada. În celebrul film A șaptea pecete a lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu plece fără viză, spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Algiu avea de suferit adeseori, Lord era insubordonat, la fel ca acum, de pildă, când nu voia să stea locului. Noroc că nu existau martori. Își luă un teanc de reviste și de ziare vechi și începu să le răsfoiască, muindu-și degetul în gură, citind câte un articol, ici-colo, la lumina veiozei, fără nici o intenție, deși, cum-necum, se oprea la toate știrile legate de Filipescu. Personajul îl preocupa de multă vreme, îi remarcase privirea semeață și hotărâtă, semăna într-un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu mirare către ei. Costache știa de la începutul serii ce-o să spună. În picioare, evitând orice întâlnire cu ochii Iuliei, uitându-se numai la General, îi surâse și, ridicând paharul cu vinul din recolta lui ’78, în care abia își muiase buzele, spuse: Pentru anul în care tocmai intrăm, nu știu să zic mare lucru. Însă prevăd că secolul următor, al douăzecilea, are să înceapă cu domnul General Ion Algiu la conducerea Prefecturii de Poliție. Și că amprentele din buricele degetelor vor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între albul de sus și negrul pământului. Cineva citea slovele, dădea pagina, muind degetul când în umezeala din gură, când în sarea pe care o lasă, de obicei, lacrimile, marea când se retrage ori sufletul când se ridică din trup. De câte ori își așeza mâinile pe obraji și închidea ochii, încercând să rămână un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe picioarele lui, iar eu tot mai cred în minuni... știai? Nu ți-am recunoscut niciodată, dar acum poți să afli că m-am încrezut totdeauna în puterea ta de-a opri mersul răului... Păi, trimite băiatul, tu ai limba muiată în lapte, când vrei. Poate, în felul ăsta, îmi vei da ce mi-ai luat cât ai stat departe cu nepotul și fiul meu. Ghazal făcu iarăși o pauză: — Dar, baba, e mai bine să-ți spun, puștiul nu va
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ți în apă, stinge Flacăra cea verde care nu-s în stare a o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie-ți aripa în apă Zice - atunci Călin - și stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți, luminoși, Bine v-am găsit sănătoși. {EminescuOpVI 308} PREDICAȚIA ȚIGANILOR Predicație prea luminată Scrisă în miază noapte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca argintul torcea un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aerului. Făt-Frumos domoli pasul calului, și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. O zi încă și ajunseră în mândra cetate a împăratului. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, când se împrăștiă faima venirei lui, ziua-și muiă aerul în lumină de sărbătoare și oamenii așteptau murmurând la faima venirei lui, cum vuiește un lan de grâu la suflarea unui vânt. Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tu te fă o pară verde. Da el cu asta a greșit că para roșă-i mai moale, para verde-i mai tare. Iaca trecu Pe - acolo o cioară pe sus. 334 {EminescuOpVI 335} Și-i zice Smăul: - Cioară, cioară, moaie-ți aripa ta-n apă și stinge para asta verde. Da CĂLIN - NEBUNUL zice: - Împărate Pre-nnălțare, moaie-ți aripa ta-n apă și stinge para asta roșie. Cioara când a auzit - știi d-ta, a urcat-o - îndată s-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moale, para verde-i mai tare. Iaca trecu Pe - acolo o cioară pe sus. 334 {EminescuOpVI 335} Și-i zice Smăul: - Cioară, cioară, moaie-ți aripa ta-n apă și stinge para asta verde. Da CĂLIN - NEBUNUL zice: - Împărate Pre-nnălțare, moaie-ți aripa ta-n apă și stinge para asta roșie. Cioara când a auzit - știi d-ta, a urcat-o - îndată s-o dus. După ce-a udat-o, a-nceput a ciupi dintr-însa, ș-atîta sânge a-nceput a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de un stînjin de departe este o baltă, vîră-te acolo că-i eși cu picioare și ăstlalt cu mâni. Da CĂLIN - NEBUNUL mehenghiu: - Vîrî-te tu întîi. - Ei... ba vîrîți-vă D-voastră! Da CĂLIN - NEBUNUL rupe o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată ș-o scoate verde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
petrece vremea închinîndu-te Sfântului Anton de Padua. Oricine își va imagina că te rogi pentru ca nepoata, sau chiar fiica ta să se mărite." Pătrunse în catedrala aproape pustie. Cineva exersa la orgă pe un motiv de Bach. Melania Lupu își muie degetele în apa sfințită și se închină. " Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, să-ți asiguri prieteni pretutindeni." " El este, fetițo! Puteai să juri că va veni și iată că nu te-ai înșelat." Ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chestiuni oficiale. N-avea nici o problemă oficială de rezolvat, dar asta nu însemna nimic. Oricum era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în poală și cu pași mărunți se îndreptă spre oglindă. Își șterse obrazul mic cu un tampon muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii care-l purtau dintr-o parte într-alta a odăii. Se luau amprente, se lucra delicat cu penseta și pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt ciudat, uneori revelator, alteori parazitar, totdeauna plin de întrebări. Arătă cu țigara spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind o agendă mare. ― Am aici totul, cu date precise. Își muie gros degetul în gură. Aha, uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să vă confirme și Melania Lupu. La un moment dat, a început un scandal crâncen. Țipau amândoi ca din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și... Știu că abuzez, dar dacă mi-ați permite să-i duc și un mic pachet, oh, nu mare lucru, desigur... Câteva dulciuri, o portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta degetele. Trecu zâmbind pe lângă ei, fără să-i observe. "E formidabilă!" Auzi pași în spate și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fericire. Întors spre Tarrou, el ghicea pe chipul calm și grav al prietenului său aceeași fericire care nu uita nimic, nici chiar asasinatul. S-au dezbrăcat. Rieux s-a aruncat cel dintâi. Reci la început, valurile i s-au părut moi când a ieșit la suprafață. După câteva mișcări de înot, și-a dat seama că marea era caldă în seara aceea, avea acea moliciune călduță a mărilor de toamnă care iau din pământ căldura înmagazinată timp de luni întregi. Înota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neamului nostru” (pag. 251). își reamintește că: „Odată, când în casă nu era nici fărâmă de pâine, nimic de mâncare, Mișa (fratele) a plecat la școală flămând, a găsit 25 de copeici, a cumpărat 100 grame de pâine și a muiat-o în muștar, care era gratis și așa a mai trăit o zi. Se poate uita o astfel de întâmplare? Copiii deportaților n-aveau dreptul de a învăța, de a se califica conform dorințelor și posibilităților lor intelectuale. Iată cum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Porfiri. Virginski se ridică singur în coate și îi permise lui Profiri, așezat lângă el pe pat, să îl hrănească cu lingura. Din când în când își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți Însângerează buzele, pline de ademeniri ca o rană! Rodin abia mai respiră. Lungile-i abstinențe, viața cheltuită Într-un vis de putere n-au făcut altceva decât să-l pregătească și mai avan pentru dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decît software În fața ochilor, de aceea am considerat că ar fi o idee bună să le vorbești despre artă, poate și despre filantropie. Ia uite! Săraca Monica! Guvernul cheltuiește șase milioane de dolari pentru a o forța să descrie o muie! — Nu e chiar așa de simplu, ironizează Wakefield. Simte ceva născut de excitanta expresie „muie“. E murdară, e nerușinată, bravo ție, Maggie. — Voiau un conferențiar care să le ridice moralul. Ne-a fost greu să găsim unul care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]